The Lord of the Rings: The Rings of Power

24.000

La început, nimic nu e rău.

Aici !

A fost o vreme când lumea era atât de nevârstnică,

încât Soarele încă nu răsărise.

Însă lumina ființa chiar și pe atunci.

Ei, ai terminat-o ?

Nici tu nu cred să te amăgești că vechitura aia va pluti.

N-o să plutească.

O să navigheze.

Încetează !

Nu, oprește-te !

Încetează, o vei strica !

Încetează ! Nu !

- Hai ! - Opriți-vă, o stricați !

Ți-am zis eu că nu va pluti.

Lasă-mă-n pace !

Iar ai călcat strâmb, Galadriel ?

Era o barcă temeinic construită, surioară.

Am făcut-o așa cum m-ai învățat tu.

Știi de ce barca plutește, iar piatra nu ?

Pentru că piatra privește doar în jos.

Întunecimea apei e nemărginită și ademenitoare.

Și barca simte întunecimea,

simte cum caută să pună stăpânire pe ea și s-o înghită.

Însă barca cunoaște un secret.

Spre osebire de piatră, privirea ei nu se avântă-n jos, ci-n sus.

Ațintită pe lumina ce-o călăuzește,

șoptind despre lucruri mărețe, ce întunericul nu le va ști

Uneori însă luminile lucesc cu aceeași putere

în oglinda apei ca și pe boltă.

E greu să deslușești susul de jos.

Cum să știu după care lumini să mă iau ?

Dar e atât de ușor.

Așa sunt, cel mai adesea, marile adevăruri.

Dar va trebui să înveți să le cerni singură.

Nu-ți voi fi mereu alături, să ți le șoptesc.

Nu ?

Să mergem ! Ne așteaptă mama și tata.

Nu aveam niciun cuvânt pentru moarte.

Credeam că bucuriile noastre nu vor avea sfârșit.

Credeam că lumina noastră nu va păli nicicând.

Iar când Marele Vrăjmaș, Morgoth,

a nimicit însăși lumina căminului nostru ...

noi i-am ținut piept.

Oștirile elfilor au purces la război.

Ne-am părăsit căminul, Valinor, și am călătorit către un tărâm îndepărtat.

MĂRILE DESPĂRȚITOARE

Un tărâm plin de pericole fără seamăn și vietăți stranii fără de număr,

un loc cunoscut drept Pământul de Mijloc.

Umbla vorba că războiul se va isprăvi iute.

În schimb, a năruit Pământul de Mijloc.

Și a durat veacuri la rând.

Acum știam multe cuvinte pentru moarte.

Morgoth fusese învins.

Dar pricinuise multă suferință.

Orcii lui s-au răspândit în Pământul de Mijloc,

înmulțindu-se câtă frunză și iarbă,

supuși slujitorului său cel mai credincios,

un solomonar nemilos și viclean

pe nume Sauron.

Fratele meu s-a juruit să-i afle urma și să-l nimicească.

Dar Sauron l-a aflat mai întâi

și și-a lăsat semnul în carnea sa.

Un semn pe care nu l-au putut desluși nici cei mai mari înțelepți.

Și acolo, în întuneric,

mi-am însușit jurământul său.

Și așa am pornit la vânătoare.

L-am vânat pe Sauron până la marginea Pământului.

Însă urmele au început a se șterge.

Anii au început a curge.

Veacurile au început a se depăna.

Pentru mulți elfi, suferința acelor zile

a dispărut cu desăvârșire din sălașul gândurilor.

Tot mai mulți din seminția noastră

au început a crede că Sauron era o simplă amintire.

FORODWAITH PUSTIICIUNILE NORDULUI

Și că primejdia încetase, în sfârșit.

Cât mi-aș fi dorit să mă număr printre ei !

Comandante Galadriel !

Această ceată te-a urmat până la marginile lumii.

Dar toți cei ce au cutezat să caute astă ultimă fortăreață

s-au întors cu mâna goală.

Sunt ani de când n-a mai fost zărit picior de orc.

Nu cumva au dreptate ceilalți comandanți ? Nu cumva dușmanul nostru a pierit ?

Se lasă noaptea.

Cât crezi să mai reziste oștenii unde nici lumina Soarelui nu pătrunde ?

Poate ar fi chibzuit să înnoptăm aici.

Iar mâine să facem cale întoarsă acasă.

Irosim lumina zilei.

Așteaptă, comandante !

Nu, nu adăstăm !

Galadriel, oprește-te !

Nu e nimic aici. Trebuia să fi ajuns până acum.

Am ajuns.

Acesta e locul.

Aici s-au adunat orcii după ce a fost învins Morgoth.

Au scăpat mult mai mulți decât ne-am închipuit.

Mi-a amorțit mâna.

Nu.

Făcliile nu dau căldură, de cât rău sălășluiește în locul acesta.

Pe aici.

De unde știi ?

E mai frig decât în celelalte.

Intrarea asta a fost zidită.

Dărâmați !

Ce lucrare diabolică e asta ?

Orcii aștia și-au băgat nasul în treburile forțelor Lumii Nevăzute.

Par vrăji întunecate din vechime.

Dar ce noimă să fi avut ?

S-a pierdut în negura veacurilor.

Orice s-a întâmplat aici va fi fost demult.

Apă !

Nici măcar piatra nu poate ascunde urma

celui a cărui mână e o flacără neostoită.

A fost aici.

Sauron a fost pe aici.

Spune-le celorlalți să-și tragă sufletul.

Plecăm la răsărit. Ne vom continua căutările spre miazănoapte.

Miazănoapte ?

Semnul acesta a fost lăsat ca să-i îndrume pe orci.

Ultima dată când l-am văzut, era pe fratele meu.

Trebuie să-l urmărim.

E vechi de secole.

Făptuitorul ar putea fi mort demult.

Sau stă la pândă, strânge armie.

și desăvârșește magia întunecată nedeprinsă aici.

Ne-am îndeplinit porunca, cu luni în urmă.

E vremea să ne întoarcem acasă, să ne sfătuim cu Marele Rege.

Crede-mă când îți spun că nimănui din ceata noastră

nu îi este mai dor de casă decât mie.

Încă mai simt lumina Copacilor pe chipul meu.

Încă o văd.

Însă până nu vom fi siguri

că am biruit orice rămășiță a vrăjmașului nostru ...

nu mă pot întoarce.

Trol-de-zăpadă !

N-ar fi trebuit să intrăm aici.

Vom pleca îndată.

Ați primit ordinul.

Plecăm când se crapă de ziuă.

Atunci, vei pleca singură.

STĂPÂNUL INELELOR : INELELE PUTERII

RHOVANION - SĂLBATICIA DE LA RĂSĂRIT DE ANDUIN

Ceva nu e in regulă aici. Nu-i nimic de vânat.

Lupii sălășluiesc în fiece hățiș.

Nu-ți pare lucru ciudat ?

Lumea e ciudată.

De i-aș lăsa să-mi pună bețe-n roată,

în veci nu m-aș mai urni din loc.

Păzea !

Nu adăsta !

De ce ?

Părea să fie bursuc. Sau chiar vulpe.

Un Harfoot mai curând.

Harfoot ?

N-am poftă să văd vreunul,

dar, de vezi, păzește-ți pielea !

Primejdioase făpturi mai sunt !

Scorneli !

Haide ! Zorește pasul !

Să ajungem pe țărmul lacului până se întunecă.

Nu sunt primejdii !

Nori !

Nori !

Drumeți ? La vremea asta ?

- E un semn, ascultă-mă pe mine ! - Un semn rău.

- Mai rău nu se poate ! - Ușurel, Malva !

Ultima dată când au fost drumeți așa curând, a fost Marele Îngheț.

Și n-a uitat nimeni cât de mohorât a fost anul acela.

Mai degrabă s-au rătăcit. Da, asta e pricina.

O să prăpădești cina.

Am căutat în fiecare colțișor.

Dar pruncii încă nu s-au întors.

Nu vor păți nimic, Goldie.

Nori e cu ei. Doar o cunoști.

Și încă cum !

Rogu-te, hai să ne întoarcem !

Sunt atâtea primejdii care ne-ar putea veni de hac.

Adaugă la astea și frământările tale.

Știi că nu avem dezlegare să venim până aici.

Dacă n-am face nimic din ce nu avem dezlegare,

nu ne-ar rămâne nimic de făcut.

Eu mai întâi !

Hai, mai cu viață ! Feriți balta !

Grijă la cap !

Pe aici !

Nori !

Te ajut eu.

Nori !

Minunat !

Hai odată !

Rogu-te să facem cale întoarsă !

- Dar nici nu l-ai văzut încă. - Ce să văd ?

Un ascunziș strașnic pentru un trol de colină.

Slăvite și mărețe plaiuri !

Nori !

Am găsit ceva.

E ceva în noroi.

Ce să fie ?