Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Măcar azi e cald.

E locul meu preferat acum.

Aici, lângă tine.

- Mersi pentru discuție! - Eu mulțumesc. Mă simt prost.

- N-ai de ce. - Ce nu pricep? Așa prost sunt?

Nu-i vorba că nu înțelegi. Dar avem feluri diferite de a iubi.

Nu e nimic de înțeles. Pricepi?

Atâta tot.

Mi-a fost dor de tine.

- Serios? - Cu adevărat.

Mult de tot.

- A fost greu. - Și tu mi-ai lipsit puțin.

- Dar nu vrei să recunoști? - Nu vreau să o strig.

Nu.

Nu. Dar chiar ți-am lipsit?

Poate. Da.

O să facem relația să meargă, cum am zis.

- Vai! Cârcel la degetul de la picior. - Poftim?

- Un cârcel. - Așa deci.

- Mie-mi spui? - Ce naiba?

Masează, să treacă. E de la panică?

- Fir-ar! Ce spuneai? - Da. Nu, dar…

Lasă asta! Îți spun cu altă ocazie.

Nu era nimic special. Rezolvă cu degetul!

Ce naiba? Nu…

- Știi ce-am făcut? - Nu.

Am găsit un serial.

- Bun. - Am căutat și l-am salvat.

- Pare tare haios. - Da?

Mi-am zis: „Pot să-l văd cu Daniel.”

- Bine. - Știi ce important e? Ești special.

- Și chiar nu l-ai văzut pe șest? - Nu. L-am păstrat pentru noi doi.

Vreau să-l văd cu tine, să râdem împreună. E perfect pentru noi.

Bine. Abia aștept.

- Stăm aici și ne uităm. - Frumos.

E comod și avem priveliștea…

Scumpo, vreau un sărut.

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

Vrei apă? Nu avem suc sau altceva.

Beau apă.

Relația merge bine, în direcția care trebuie.

Credința mea e marea problemă acum.

Spune că am idei extreme. Mie nu mi se pare.

Cred că sunt foarte rezonabil. Nu înțeleg unde vrea să ajungă.

Mai degrabă am impresia că-mi caută nod în papură.

Îmi spui des că am o atitudine extremă față de religie.

Sau așa ceva. Eu consider că ori crezi, ori nu. Atâta tot.

Nu am stat să analizez decât după ce te-am cunoscut pe tine.

Dar acum ar trebui să discutăm lucruri mai importante.

Nu înțeleg prea bine Biserica Penticostală

sau cum vede lucrurile în privința copiilor.

Am partea mea de vină.

Trebuia să te fi întrebat despre ce biserică vorbești.

Nici nu știu diferența…

- Când compari… - Pocăit sau creștin…

…spui că Biserica Penticostală este extremă.

Biserica oficială nu mai interpretează Biblia.

- Nu știu diferența. - Nu.

Compar un singur lucru, partea cu… Ți-am spus.

E bine că persoanele gay se pot cununa acum la biserică.

Tot cununie se cheamă.

Dar Biserica Penticostală nu o permite încă.

- Depinde de biserică. - Bun.

Toate sunt diferite.

De asta, când sunt acolo, le ascult mesajul cu scepticism.

Toate au mesaje diferite. Trebuie să alegi ce vrei să asculți.

De asta simt că ai îndoieli. Ar trebui să știi că am valori sănătoase.

Dacă întâlneai un ateu, nu-l mai puneai atât sub lupă.

Nu contest că ai valori sănătoase, dar ți le împărtășesc?

Nu știu.

Nu știu…

Nu am energia să încerc să definesc ceva acum.

- Vrem să ne relaxăm. - Da.

Ieri, când te-am lăsat singur și am plecat…

Eram copleșită.

Ce sentimente te încercau?

Nu știu. Când e prea mult, orice lucru micuț…

Totul era bine, apoi a intervenit ceva

și am simțit că totul se destrăma.

Oare așa va fi întreaga noastră relație?

Acum nu întrevăd căsătoria.

„Mă mărit cu el?”

Sunt îngrijorat când îmi spui că treci de la pasiune…

la nimic, ca sentimente.

M-am întrebat cât de ușor îți poți pierde sentimentele pentru mine.

Cum poți trece de la „Te iubesc”

la „Nu vreau asta”? Înțelegi ce spun?

S-a întâmplat doar pe moment. Nu fac asta tot timpul.

Bine.

Doar sentimentele mele cu privire la situația asta

au sărit de la zero la 100. Nu, invers.

M-am simțit părăsit, abandonat.

Iar tu te-ai simțit abandonată emoțional pentru că nu te înțelegeam.

Dar te înțeleg. Uneori te simți prins în capcană.

Dar aș vrea, dacă te simți așa,

să-mi spui, pentru că sunt al tău.

Dă-mi măcar șansa să înțeleg.

Dacă nu-ți respect dorințele, să pot să mi-o asum.

Dar e cam greu dacă nu știu ce încearcă să spună gesturile tale.

Câtă vreme putem comunica deschis, putem înfrunta orice.

Atunci nu văd nicio problemă și asta e bine.

Mă simt mai bine acum…

- Da. - Decât dimineață.

Da, și eu.

- Suntem ca înainte. - Ne-am revenit.

Trebuie să gătim.

Pe urmă aș vrea tort. Sau l-ai terminat?

L-ai mâncat pe tot?

Da, dar atmosfera era nasoală. Mănânc pe fond de stres.

- Serios? - Da.

- Eu nu mănânc stresată. - Eu da. Ca să-mi treacă.

- Te uiți la burta mea? - Nu!

- Caraghios! - Fir-ar!

14 ZILE PÂNĂ LA NUNȚI

- E mâine. - Petrecerea de logodnă.

- Da. - Haios să-i revedem pe toți.

- Să aflăm în ce stadiu sunt. - Clar.

Ce zici? Crezi că vor fi acolo…

și foști…

participanți la emisiune?

Nu știu. Se poate.

E posibil.

Ca să…

bage bățul prin gard.

Da.

Distractiv.

E petrecerea de logodnă. Vrei să fii fericită, cu ceilalți.

Dar ești nesigură.

MANAGER VÂNZĂRI

Dar sunt încă aici. Vreau să lupt.

I-am promis că nu mai vorbesc despre nesiguranța mea.

Hai să ne dăm o șansă!

În Centrul vechi cu tine. Nu pot să cred că eram în capsule acum câteva săptămâni!

- Nu. - Vine petrecerea de logodnă.

Mă simt tot mai îndrăgostit.

Da. Ești fata potrivită.

Ești fata pentru mine.

S-au întâmplat câteva lucruri care îmi clatină încrederea în el.

Și este o apăsare teribilă.

Încrederea e cea mai importantă, la fel ca respectul.

Ce frumos!

- Bună! - Bună!

- Mă bucur să vă văd. - Și noi.

- Salut! - Bună!

- Ce văratici sunteți amândoi! - Și voi.

Da. Toți arătăm bine împreună.

- Aducem soarele. - Ce priveliște! Uită-te la Globen!

Da, e tare.

- Bună! - Suntem ultimii?

- Bună! - Bună!

- Are cineva emoții? - Da.

Să ciocnim pentru logodne?

Noroc!

- Suntem doar noi, nu? - Da.

Sau mai vin cupluri?

Ne-a traumatizat cocktailul, când Camilla și Ludde s-au despărțit.

Sunt teribil de curios.

- Mergem, fete și băieți? - Fetele și băieții?

- Da, vreau. - Să începem.

- Ne așezăm acolo. - Noi mergem în foișor.

Stați înăuntru.

- Doamne, ce priveliște! - E foarte frumos.

- Să stăm aici. - Bine.

Sunt curioasă cum vă simțiți toate.

- Ce vreți să știți? - Totul! Ești îndrăgostită?

- Da. - Scumpo!

- Ce mă bucur! - Îl priveam ieri și…

- E al tău. - Mă obsedează.

- Așa ceva. - Minunat!

Nu credeam că mă voi simți așa.

- Nu? - Nu.

Da.

Spune că nu s-a mai certat cu nimeni atât, în așa scurt timp.

Ne contrăm mereu. Am discutat subiectele acelea.

Ea susține că ne certăm. Ne-am răstit? Nu.

Dar ea susține că ne certăm. Și nu are deloc dreptate.

Vreau să ia lucrurile mai ușor și ea. Mă înțelegeți?

Nu mă plâng, dar și-ar putea schimba perspectiva.

Johanna e fermecătoare, de asta îmi place tot mai mult.

Dar e și dificilă.

E musai să discutăm totul și să ne arătăm emoțiile.

Nu mă pricep, dar fac și eu ce pot.

Când discutăm, ea susține că ne certăm.

- Eu le numesc neînțelegeri. - Exact.

- Nu m-am răstit la ea. - Exact.

Nu o voi face. E un înger.

Dar aș vrea să se relaxeze puțin.

Spune că o critic, că-i aplic „gaslighting”. Nu înțeleg.

Vreau să aflu, dar nu se poate acum.

Aș vrea s-o ia mai ușor, să rezolvăm.

- Bine ai venit! - Îmi tragi scaunul?

- Ce domn ești, Aron! - Da…

33 DE ANI MANAGER E-COMERȚ

- Bună! - Ia te uită!

- Să fiu a naibii! - Ce e?

- Camilla. - Pe bune?

- Bună! - Cum naiba?

- Salut! - Tu ești.

Fir-ar! Am uitat că vin și ceilalți. Nu m-am gândit la asta.

- Nici eu. - Vorbeam și am uitat.