Great Barrier Reef 3D

Bun venit în Australia.

Ne aflăm în nord-estul continentului australian,

iar sub noi se află Marea Barieră de Corali.

Uimitoara apă limpede se întinde cât vezi cu ochii.

Sub suprafața apei se află recifele de corali,

care s-au întins în toată zona,

structuri imense fiind deja vizibile din aer.

O imagine emoționantă.

De aici, de sus, putem vedea

o fantastică varietate de forme de viață,

care ne așteaptă în profunzimea coralilor.

Datorită lor, am venit să vizităm această minune a naturii.

Marea Barieră de Corali

este cel mai mari recif de corali de pe Pământ.

Se află pe Coasta de est a Statului Queensland,

pe o lungime de aproximativ 2300 de kilometri.

Întreaga suprafață acoperită de corali

atinge un total uimitor de 350.000 de kilometri pătrați.

Aici se regăsește o incredibilă abundență de forme de viață.

Două mii șase sute de tipuri de pești, 600 de tipuri de corali

și scoici de până la 120 de ani, toate se regăsesc aici.

Din 1981, Marea Barieră de Corali

face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Întâlnim un adevărat veteran al Marii Bariere de Corali,

un om a cărui viață a fost strâns legată de recif

mai bine de 40 de ani, John Rumney, american, de origine.

În 1974,

am venit în Australia

ca să vizitez Marea Barieră de Corali.

Nu prea știam multe.

Citisem în National Geographic și în niște cărți.

Am venit pe Coastă

și am ieșit din Cairns spre Insula Verde,

cam atât în materie de turism.

Nu a existat… Tot ce vedeți astăzi,

industria de șase miliarde dolari, 60.000 de oameni.

Nu a existat nimic.

Doar câteva bărci de pescuit

și un feribot care mergea spre Insula Verde.

Am ajuns acolo, am sărit și a fost de-a dreptul uimitor.

Dansul vieții,

într-o oră, cât stai în apă,

o să vezi mai multe animale decât în tot restul vieții.

Făcusem snorkeling pentru prima dată

la 11 sau 12 ani și cred că atunci mi s-a schimbat viața.

Am trecut de la…

De la iubirea pentru animale, șerpi, șopârle, crocodili și altele asemenea,

și odată ajuns în apă, totul devenit 3D.

Totul era sub ochii mei

și, în plus, eram în natură, în pădure sau pe munte.

Când sari în reciful de corali,

sunt sute și mii de lucruri acolo.

Pe măsură ce ne scufundăm,

îi dăm dreptate lui John Rumney.

E copleșitor cât de colorat, viu

și dens populat este reciful.

Vedem, între pești, roiuri imense.

Pe de o parte, există grupuri mari de pești

ce străbat reciful grupați.

Pe de altă parte, găsim numeroși pești minusculi, colorați,

care stau aproape de corali, alături de semenii lor.

Astfel, le e ușor să se ascundă în structurile ramificate,

în caz de pericol.

Desigur, coralii înșiși sunt un festin pentru ochi.

Cu peste 500 de specii diferite care locuiesc în recif,

coralii impresionează prin forme nenumărate și culori uimitoare.

După toate acestea,

este clar de ce John Rumney a decis

să rămână în Australia.

A început în industria pescuitului,

iar ulterior a lucrat în turism.

În acest timp,

a profitat de fiecare ocazie de a se scufunda

și de a se bucura de încântarea ce se dezvăluia sub apă.

Astfel, a simțit pe pielea lui dezvoltarea turismului.

În prezent,

este o industrie care reunește peste 60.000 de angajați

numai la Marea Barieră de Corali,

încasând miliarde de dolari anual,

În timp, însă, Rumney a observat transformarea recifului.

De-a lungul anilor, a apărut o problemă gravă,

o reală amenințare

pentru diversitatea de specii din Marea Barieră de Corali.

Un număr tot mai mare de corali sunt pe moarte.

A avut loc o evoluție.

Când am venit și am văzut reciful prima dată,

era într-o stare incredibil de vie, vibrantă și curată,

iar acum, peste ani, a decăzut.

După ultimul eveniment de albire din 2016,

a fost ceva foarte emoționant.

Totul s-a schimbat și mi-am spus:

„A fost un avertisment global.”

E canarul din mina de cărbune.

E punctul de cotitură pentru mine, să știm

că trebuie să acționăm acum, altfel vom pierde Bariera de corali.

Nu vom pierde toți coralii din lume.

Dar am putea ajunge în epoca neagră a coralilor.

Ce vedem azi nu va mai exista.

Nu vom mai avea peștii, vom pierde biodiversitatea.

E posibil să ne pierdem și siguranța alimentară.

Din cauza propriei ignoranțe și a lipsei de angajament,

practic ne jucăm cu fizica de bază a oceanului.

Iar asta poate duce la o catastrofă.

Evenimentul de albire pomenit de John Rumney

are un nume predestinat.

Termenul este foarte potrivit.

O mare parte in recif constă în calcar,

care e alb la culoare.

S-a format din excrețiile coralilor

și funcționează precum un schelet.

Coralii își capătă culoarea variată

din relația simbiotică pe care o au cu diverse alge,

o relație de parteneriat reciproc.

Algele furnizează coralilor oxigen și energie.

Dar aceste alge sunt foarte sensibile în privința mediului lor.

O schimbare în chimia apei sau doar o schimbare a temperaturii

poate provoca o devastatoare reacție în lanț, care omoară algele simbiotice

și duce la moartea coralilor.

Astfel, evenimentul de albire din 2016

a provocat moartea unui mare număr de alge și corali,

lăsând în urmă doar calcar alb și gol.

Aceasta a devenit originea infamă a termenului.

Evenimentul a lăsat în urmă un pustiu înfricoșător.

E cu atât mai grav

cu cât știm ce abundență a vieții

a populat acest loc până recent.

Cu aceste detalii în minte, coralii morți par

o grămadă mare de cadavre,

care aproape că seamănă cu un cimitir.

Totuși, nu a fost o premieră.

Între 1985 și 2012,

suprafața totală acoperită de corali, de 28%,

s-a scufundat cu peste o jumătate,

până la alarmanta cifră de 13,8%.

Scăderi ulterioare, între cinci și zece la sută

în următorii zece ani sunt inevitabile,

din pricina emisiilor de dioxid de carbon ale oamenilor.

Ei bine, cred că Bariera de Corali e primul simbol,

primul exemplu vizibil a ceea ce urmează.

Da, coralii sunt sensibili la temperatură.

Am avut o creștere clară a temperaturii,

din cauza emisiilor de dioxid de carbon.

Odată cu albirea coralilor,

observăm afectarea definitivă a sănătății recifului,

mulți corali sunt pe moarte,

iar la următorul eveniment vor muri tot mai mulți.

Așadar, e un proces de deteriorare.

Vom pierde biodiversitatea.

Cele mai diverse specii dintr-o anumită zonă

sunt chiar aici, în Bariera de Corali.

Aici sunt de câteva mii de ori mai multe animale pe 100 de metri

decât în alte părți ale oceanului.

Acea varietate despre care vorbește Rumney,

pe care o simțim în jurul nostru,

face Marea Barieră de Corali atât de unică.

Dar de unde provine această varietate?

În primul rând, este efortul coralilor înșiși.

Principalii actori ai recifului planetar

sunt coralul de piatră și cel de foc.

De-a lungul mileniilor,

aceste vietăți au creat formațiuni enorme

și chiar insule întregi.

Între ele regăsim Bahamas, Bermuda și Maldivele,

dar niciuna nu e mai mare decât Marea Barieră de Corali.

Coralii concurează chiar și cu noi, oamenii,

ca făuritori ai celor mai mari structuri conectate de pe planetă.

Coralii, parte a grupului Cnidaria,

realizează acest lucru eliberând calcar în mod constant.

Symbiodinium, un microorganism

care trăiește în relație simbiotică alături de coral,

ajută la calcificare și aprovizionare.

Symbiodinium furnizează coralului oxigen,

fiind foarte sensibili

în privința temperaturii apei.

Trebuie să rămână constant între 20 si 30 de grade Celsius,

de aceea se găsesc în special în apele plate, tropicale

și ușor inundate.

Coralii de piatră și de foc

nu sunt altceva decât colonii gigantice de polipi simpli.

Fiecare polip are cel mult un centimetru.

În ciuda hranei furnizate de partenerul lor simbiotic,

dieta lor constă în special în organisme planctonice,

capturate cu ajutorul tentaculelor.

Coralii de foc datorează numele celulelor înțepătoare,

pe care le pot folosi pentru a străpunge pielea omului

și a injecta o otravă dureroasă.

Simptomele sunt similare atingerii unei iedere otrăvitoare,

durerea persistând între două zile și două săptămâni.

Rănile pot duce chiar la cicatrici,

care pot rămâne vizibile toată viața.

Scafandrii trebuie să fie foarte atenți

să evite greșeala de a confunda coralul de foc cu algele marine.

Pentru a se proteja

și a lupta pentru spațiul lor din recif,

coralii folosesc așa-numiții polipi de apărare,

mai mari decât cei obișnuiți.

Îi pot folosi pentru a injecta otravă

în țesutul inamicului, distrugându-l cu totul.

Cât despre răspândirea în rândul speciilor sesile,

cele care nu se pot mișca în jur,