أول 200 سطر.
PLAJA FARULUI 19 IANUARIE 2016
PK
VITEZA VÂNTULUI: 35 NODURI
Sunt 200 de oameni pe barcă.
Ne-au trimis poziția exactă cu ajutorul telefonului.
Demarăm o operațiune de salvare pe barca noastră, Red Mist.
SALVAMAR
După ce trecem de promontoriu, ieșim…
Înaintează repede.
Romeo, aici farul Molyvos.
CU 48 DE ORE ÎNAINTE
Farul Molyvos, aici Romeo. Stop.
Romeo, verificare radio pe 87.
Da, recepție. Se aude tare și clar.
Și eu te aud tare și clar. Mulțumesc!
Începem pregătirea cu dl Jenkins.
Înainte, pregătim cafeaua pentru toată lumea.
Apoi, așteptăm bărcile.
N-au mai venit de două zile, din cauza vânturilor puternice.
Astăzi, așteptăm, fiindcă vremea e perfectă.
Multe bărci vin aici.
Suntem pregătiți 24/7, întotdeauna.
Ne-am stabilit în golful de aici.
Știm că acolo sunt stânci,
și motorul e protejat.
Îl decuplăm și intrăm încetișor.
Dacă barca se sparge, veți rămâne cu ceva,
dar trebuie să vă întoarceți.
Nu mai încercați nimic altceva,
decât dacă încă puteți să salvați pe cineva,
dar decizia vă aparține.
Sunt Robin Jenkins.
Reprezint United World College of the Atlantic.
Am venit înainte de Crăciun cu o barcă de salvare
construită la Atlantic College de către studenții de acolo.
Am donat-o salvamarilor greci care se numesc „Lifeguard Hellas"
și sunt responsabili de plaja de aici,
adică plaja farului Molyvos.
E una dintre cele mai scurte treceri din Turcia în Lesbos.
Vin în bărci gonflabile, supraîncărcate,
care le sunt vândute de călăuzele de acolo.
Sunt echipate cu un mic bloc motor care-i aduce până aici dacă au noroc.
Aici au unde să debarce.
Pot să vină până aici și salvamarii îi iau în primire.
Bărcile sunt foarte rapide și ating o viteză de 25 de noduri,
deci putem ajunge rapid oriunde.
Aici, încercăm să primim în siguranță acele bărci.
Numele meu e Nikos Mavreas.
Sunt din Kalamata.
Am fost jucător profesionist de rugbi și acum sunt antrenor personal.
Miros, fiindcă atunci când sosesc, bărcile se lovesc de stânci
și își sparg rezervoarele de combustibil și poluează.
Da… Rahat. Ce urât miros!
Pe 28 octombrie, am văzut la știri
că o barcă s-a scufundat și mulți oameni au murit.
Am văzut salvamarii spanioli
care au spus că au ales pe cine să salveze și pe cine nu.
Nu au putut să-i salveze pe toți.
Unii oameni au murit în fața ochilor lor.
Am simțit că, dacă s-ar întâmpla în țara mea, aș vrea să ajut.
De aceea sunt aici.
PORTUL MOLYVOS, LESBOS
Ai spus că bebelușul are zece zile.
Și s-a născut în februarie. La spital?
Nu știu, dar pot să întreb. Vrei să mai întreb și altceva?
Pot întreba dacă s-a născut prematur, dar cred că nu, pare sănătoasă.
E bine că-i acoperi capul.
Poți să-i traduci?
E bine să acopere capul,
fiindcă bebelușii pierd căldură tocmai în partea asta a corpului.
E foarte bine ce face. Perfect.
Îi e cald și bine.
ÎNGRIJIRE REFUGIAȚI
Întotdeauna mi-am dorit să fac asta.
Am fost pregătit de Marină
și acum studiez ca să devin tehnician de ambulanță.
Încercăm să ajutăm cum putem. E o criză de proporții.
Chiar și un mic ajutor contează.
Sunt Joshua Moroles. Am 22 de ani.
Sunt înotător american pentru operațiuni de salvare.
Sunt Matt Chamberlain, înotător american pentru operațiuni de salvare.
Suntem aici să ajutăm Lifeguard Hellas
cu operațiunile de salvare de pe plaja farului.
Încercăm să ajutăm cum putem.
Ne folosim de tot ce am învățat în marină.
Ne-am pregătit patru ani ca să putem ajuta refugiații.
E diferit
fiindcă vedem totul, în loc să citim un articol, să auzim
sau să vorbim cu cineva din State despre asta.
Suntem implicați în desfășurarea evenimentelor,
vedem prin ce trec acești bărbați, femei și copii,
acești refugiați.
E un drum lung pentru ei
și te simți mic când îți dai seama că ești doar o verigă
din acest lanț care se întinde pe mii de kilometri
și e nevoie de mii de oameni și mii de resurse și…
E uluitor câte le-au fost răpite
și câte trebuie să primească înapoi.
E…
Cred că e una dintre cele mai mari crize și îndemne la acțiune ale acestui secol.
FARUL KARAKAS, ZONA 5
Numele meu e Ian Johnson.
Sunt de pe insula Wight, Marea Britanie și am venit aici acum două săptămâni.
Sunt un medic pensionar.
Am venit să văd cu ce pot ajuta
și am ajuns aici, la farul Karakas, pe insula Lesbos.
E unul dintre locurile cele mai periculoase de debarcare.
Sunt mulți voluntari în alte locuri, dar nu mulți vin aici.
Probabil ați văzut deja cât de greu accesibilă e zona.
Stăm de pază noaptea,
iar ziua încercăm să facem împrejurările mai locuibile.
E echivalentul unui monument protejat, deci nu putem schimba multe.
Nu mai e la mila naturii
și să zicem că se poate dormi înăuntru.
Acesta e apartamentul.
De regulă, indiferent că e zi sau noapte,
aici e cineva de pază: doar doi ziua,
dar noaptea sunt șase-șapte persoane.
Doi sau trei sunt în vârful dealului
și privesc marea printr-o cameră cu termoviziune.
Aici, ceilalți își țin de urât ca să treacă timp.
Unii dintre ei dorm într-unul din corturile de afară.
Rearanjăm locul ăsta momentan
și folosim multe lucruri reciclate.
Facem niște rafturi momentan, din paravane.
Avem sute de paravane de la…
Ia uite, Yamabisi.
Sunt de înaltă calitate, nu?
Astea sunt traversele de la barcă și am construit rafturi.
Aici se vor acorda îngrijirile.
Momentan, e un mare haos, dar putem salva refugiații
și le acordăm prim-ajutorul.
Aici avem pături, haine uscate și produse de bază.
Apoi, ne-am ocupat de podeaua din pământ,
am așezați paleți pe ea
și am umplut căptușeala cu veste de salvare.
Am tăiat multe veste de salvare
și le-am îndesat dedesubt care izolăm puțin podeaua.
Aici am gătit ceva gustos.
Nici câinele meu n-ar fi mâncat așa ceva, dar avea gust bun.
Aici e o zonă unde se poate dormi și avem câteva pături aici.
E multă dezordine, dar rearanjăm zilnic.
Dacă începe tura de noapte și cineva debarcă aici,
e un haos.
A doua zi, facem curățenie și mai aducem îmbunătățiri.
Asta e căsuța noastră.
Refugiații sunt atrași adesea de lumina farului.
Dacă lovesc stâncile, ajung în apă,
fiindcă bărcile gonflabile supraaglomerate explodează.
Văd moartea cu ochii foarte aproape.
Acum patru nopți, trei bărci au aterizat în toiul nopții
și prima a fost bărcuța de plastic de acolo de jos.
Patru metri, cu un motor mic… 16 persoane la bord.
Când am auzit-o, dormeam într-un cort, după colț.
Stăteam acolo, nu adormisem. Am auzit zgomotul motorului.
Pe deal, e o cameră cu termoviziune, dar nu văzuseră nimic.
Am auzit zgomotul motorului
și, dintr-odată, țipete.,
Multe femei și copiii lor se temeau că-și vor pierde viața.
Loviseră stâncile de aici.
Eram șase de tură și ne-am grăbit spre ei.
Am intrat în apă și am adus barca la mal, unde au debarcat toți.
Femei, copii, copii cu…
Era un băiat cu paralizie cerebrală pe care l-am purtat până sus.
Erau persoane de 70 și 80 de ani.
A fost o seară dificilă.
Am fost șocat, fiindcă nu mai auzisem strigătele de ajutor ale cuiva.
E teribil.
Indiferent că e zi sau noapte, telefonăm
și localnicii vin aici cu camionete.
E ilegal, fiindcă poți face închisoare
pentru trafic de persoane, ale naibii legi stupide.
Dar doar așa putem să-i trimitem sus.
Avem un punct de tranzit la cinci kilometri de aici,
o fabrică de brânză renovată.
Îi ducem acolo și le oferim băutură caldă și cele trebuincioase.
Stau acolo cam o jumătate de oră, o oră,
până când vine autobuzul din tabăra MSF.
Momentan, am început să facem un fel de pregătire pe barcă
și e destul de complicat.
Învățăm să dăm barca cu spatele în locurile strâmte,
cu ajutorul unei ancore,
ceea ce n-ai face, de regulă în primele zile de pregătire.
Ar trebui să capeți experiență întâi,
dar fiindcă echipa învață totul foarte repede,
încercăm să-i învățăm cât mai multe lucruri.
Ne pregătim pentru situația când sunt mulți oameni în apă.
Există circumstanțe și situații prin care vor trece la un anumit moment,
iar asta e una dintre ele.
Om la apă!
Nu mai merge motorul!
E un moment dificil, fiindcă barca e rapidă și grea
și s-ar putea ca lucrurile să iasă foarte prost.
Deci…
Există un protocol care trebuie urmat.
Toată lumea trebuie să-l învețe.
Modul cum întorci barca e foarte important.
Îți ușurează treaba.
Vrei să…
Sunt Nicole Emerson.
No comments yet. Be the first to leave one.