Emergency

- Încetează! - Ce-i?

Ce s-a întâmplat?

Te place, tâmpitule!

E moartă după ciocan mare de negru

sau după ciocan mic de negru.

Nu ți-am văzut mătărânga.

În două luni dăm licența.

Ce rost are să încep ceva ca să-i pun capăt?

N-am chef.

Zi-i preludiu.

O să fim la juma' de oră distanță la anu'.

Campusul nu e departe.

Puteți doar să v-o trageți.

Târâtură!

Nu tu!

- Îmi pare rău. - Ce faci?

Nu. Boul de Victor ne-a măritat biletele.

- Hei! - Prostălanul!

- Cum i-ai zis? - Prostălan!

- Bine, potolește-te, Sean! - Nu te băga,

nu merită.

Găsim noi o soluție! Hai să mergem!

- Nu e sfârșitul lumii. - Drace!

- Poate pentru tine. - Ne descurcăm.

Bună ziua! Scuze de întârziere!

Dumnezeule!

Dacă ați citit materialul,

așa cum și trebuia,

veți fi observat un avertisment

în programă, în dreptul lecției de azi.

Vacanța de primăvară se apropie,

dar, dacă ați putea fi atenți și ați da dovadă de bun-simț,

v-aș fi recunoscătoare.

- Putem începe? - Fii atent!

Am bilete la Black Out.

- Pe bune? - Am discutat

- ... despre puterea limbajului. - Da, fraiere! Sunt tare!

Astăzi vom vorbi despre discursul de ură.

Înainte de a continua,

simt nevoia de a relua avertismentul. Ne-am înțeles?

Frumos!

- Încetează! - Da?

Vom discuta despre degradantul...

cuvânt cu N.

NEGROTEI

Cuvântul „negrotei”

are un trecut bogat și cumplit.

Ocupă un loc unic în argoul american modern.

Este tabu

până într-acolo încât vă e jenă

când îl pronunț acum

într-un context izolat, academic.

Întrebarea mea e

ce îl face atât de puternic.

Nimeni?

Da.

Pentru că e un cuvânt rasist?

Suntem toți de acord că e rasist.

Dar există multe cuvinte rasiste.

De ce e acesta diferit?

- Rădăcina sa e cuvântul spaniol negro... - Are voie?

E în programă.

Era marcat cu avertisment.

Mă doare fix în avertisment!

Nu e normal.

Există și alte variante de pronunție. Sau de scriere.

Îl repetă întruna.

- Bine. - L-a spus de trei ori.

Ce vrei să fac?

- Întreab-o! - Nici gând.

- Întreab-o, Kunle! - Nu.

Întreab-o tu dacă nu vrei s-o întreb eu.

E britanică.

Poate că nu știe.

Nu mai pot eu că e britanică.

Întreab-o de ce predă ceva ce nu cunoaște.

Nu vreau să vă pun într-o situație jenantă,

dar cred că aveți o opinie.

Vă rog! E un spațiu sigur.

De ce credeți că e un cuvânt atât de puternic?

Ascultă...

Dacă te-a deranjat atât de mult, puteai să zici ceva.

Puteai să zici ceva, dar nu ai spus nimic.

Ai tăcut mâlc.

Da, am protestat silențios.

- Ai protestat silențios. - Kunle!

Drace! Stai calm!

- Am ceva pe nas? Arăt bine? - Kunle!

- Ce naiba? - Fii calm!

- Băieți! - Bună!

A fost un curs...

Ciudat.

A fost un curs de rahat.

Nu trebuia să vă pună într-o situație jenantă.

Fac parte din senatul studenților.

Dacă vreți să protestați...

Voi hotărâți.

Nu vă presez.

Am înțeles.

- Ne mai gândim. - Super!

Da.

Ai idee

dacă...

Ieși în oraș diseară, B?

De data asta, da.

Am bilet la Underground.

- Frumos! - Marfă!

- Super tare! - Da.

Voi ieșiți?

Da, o să mergem

- ... la câteva petreceri... - Super!

La șapte, mai precis.

Faceți cumva turul legendar?

Mie mi-au trebuit trei săptămâni de lingușeli ca să intru doar într-unul.

- Multe limbi. - Da.

- Frățioare! - Multe limbi.

Bine că n-ai conjunctivită.

De la atâta pupat în fund.

Adevărul e că nu ne prea interesează petrecerile în sine.

E mai mult o înțelegere pe care am făcut-o în anul I.

Vom fi primii negri

care vom termina turul legendar la Buchanan.

Lumea ține evidența unor astfel de lucruri?

- Da. - Da.

Liga studenților negri are o galerie a premierelor.

Primești o placă elegantă dacă ești prima persoană de culoare

care face ceva la Buchanan.

De exemplu, primul redactor negru de ziar.

Primul președinte negru al ligii studenților.

Se acordă și pentru realizări neacademice:

primul negru din Societatea Omicron.

Sau prima femeie de culoare

care a ajuns în galeria premierelor.

Astăzi vom face istorie:

vom fi primii negri care vor finaliza turul legendar.

Mergem să ne luăm biletele la Black Out.

- Da. - Super. Să-mi dai mesaj!

- Așa voi face. - Bine.

- Pa! - Pa!

Îți vrea ciocanul.

- Nu, e doar drăguță. - Da.

Cu ciocanul tău.

Pe de altă parte,

e un curs despre blasfemie și tabu.

Așa se și numește.

Dacă am fi cerut să fie concediată, n-ar fi asta cenzură?

Sunt împotriva cenzurii.

Se vedea că ține mult să-l spună.

Asta își dorea. Voia să obțină o reacție.

Stai puțin!

Asta era și ideea, nu?

Să ne analizeze.

Voia să analizeze de ce am reacționat așa.

De ce ar fi ceva rău?

Gândește-te!

Un alb

se află, singur, în pădure.

Spune cuvântul cu „n”. E de rău?

Albul tău se duce în pădure doar ca să spună cuvântul cu „n”?

Nu! Fii atent!

Nu l-a spus niciodată și nici nu-l va mai spune.

Și nu ne urăște. Nu e genul ăla de om.

Nu vrea decât să-l spună în surdină.

Ceva de genul...

„Negrotei.”

Ce tâmpenie, fraiere!

- Ce e? - Te justifici ca un spălăcit.

- Ba nu! Ce zici de asta? - Gata, potolește-te!

Te gândești prea mult la asta.

Nu e chiar așa de greu.

Albii trebuie să respecte o singură regulă.

- Să nu pronunțe cuvântul ăsta. Da? - Da.

Dar nu le place să le spunem ce să facă.

Așa că recurg la chichițe.

Când albul spune „negrotei” în pădure,

încalcă legământul. Bine?

Nu e ceva malefic,

de speriat, dar e lipsă de respect.

- Corect. - Ți-a zis cineva „negrotei”?

Da, tu, mereu.

Nu, așa, negroteiule!

De la obraz.

Da. Nu știu. Pe net e folosit mereu.

Nu, nu pe net.

Lipsit de respect, verde în față!

- Nu. - Dă-o-n mă-sa!

Nu pot să beau prea mult în seara asta.

Trebuie să mă întorc dimineață, să-mi verific culturile.

Parcă ai fi o tânără mamă.

Sunt copilașii tăi ciuperci.

Sunt bacterii

și, da, sunt copilașii mei.

Mulțumită cui va fi tati publicat?

Cui? „Nouă.” Da, vouă.

Ce-i?

N-ar fi cazul să lucrezi la licență săptămâna asta?

Pentru că nu se scrie singură.

- Zic și eu. - E vacanță, Kunle.

E vacanța de primăvară, nu?

Trebuie să o predau în trei săptămâni, deci mă descurc.