Se7en

Vecinii i-au auzit certându-se timp de două ore. Nimic neobişnuit.

Apoi au auzit împuşcăturile. A tras toate gloanţele.

O crimă pasională.

Da. Uite semnele pasiunii pe perete!

Cazul ăsta e ca şi rezolvat. Trebuie doar să scriem rapoartele.

- Copilul a văzut? - Poftim?

- Copilul! - Ce întrebare e asta?

O să fie mare bucurie în secţie când vom scăpa de tine, Somerset.

Ce întrebări pui! "Copilul a văzut?"

Ce mai contează? L-a omorât nevastă-sa.

Altceva nu ne mai interesează.

Detectiv Somerset? Sunt detectivul Mills.

Îmi cer scuze că v-am întrerupt.

Am sosit în oraş acum 20 de minute şi m-au adus aici.

Mills, mă gândeam să mergem la un bar, să stăm de vorbă.

Aş vrea să merg la secţie. Nu am avut timp să mă acomodez.

Voiam să te întreb ceva când am vorbit la telefon.

- Da. - De ce ai venit aici?

- Nu înţeleg. - Te-ai chinuit să obţii transferul.

A fost prima întrebare care mi-a venit în minte.

Din acelaşi motiv ca şi tine. Sau pe care l-ai avut înainte de pensionare.

- Abia m-ai cunoscut. - Poate că nu am înţeles întrebarea.

E simplă. Te-ai zbătut mult ca să fii transferat aici.

- Nu am mai văzut aşa ceva. - Speram să fiu de ajutor.

Ar fi excelent dacă nu am începe cu o ceartă.

- Dar tu hotărăşti, locotenente. - Da.

Vreau să priveşti şi să asculţi, ai înţeles?

Nu am fost paznic la restaurant. Am lucrat la Criminalistică cinci ani.

- Dar nu aici. - Înţeleg.

În următoarele şapte zile, te rog să nu uiţi acest lucru.

LUNI

Da. Bine.

Cum ai spus?

Credeam că ne-am mutat aici ca să scăpăm de urgenţe.

"Serpico" trebuie să plece.

Ar fi bine să-ţi ştergi urdorile de la ochiul ăsta, Serpico.

- Le-ai şters? - Da.

Vrei cafea? Nu?

Nu am atins nimic. Totul e aşa cum era.

- Care e ora decesului? - Cum v-am spus, nu am atins nimic.

Dar stă cu faţa într-o farfurie cu spaghete de vreo 45 de minute.

Nu i-a verificat nimeni semnele vitale?

Nu am vorbit clar? Nu mai respiră. Doar dacă respiră sos de spaghete.

Aşa se procedează aici?

Scuză-mă, dar individul ăsta stă în propriile excremente.

- Dacă trăia, s-ar fi ridicat. - Mulţumesc.

Eu îţi mulţumesc.

Mă întreb...

Care era rostul discuţiei pe care tocmai ai purtat-o.

Nu ştiu.

De câte ori a găsit poliţia cadavrele unor oameni care nu erau morţi?

Las-o baltă!

Să sune cineva la "Guinness". Cred că a stabilit un record de greutate.

Mai bine să sune la "Case şi grădini".

- Cine a spus că a fost asasinat? - Nimeni.

Inima ăstuia trebuie să fie cât o conservă cu şuncă.

Dacă nu a făcut stop cardiac, nu ştiu ce să zic.

Ca să vezi!

Am avut odată un caz... Un cadavru cu un cuţit înfipt în spate.

Era clar că fusese asasinat.

La naiba!

Avea o asigurare foarte mare.

Individul îşi înfipsese singur cuţitul în zona omoplaţilor.

Cred că încercase de mai multe ori, deoarece avea răni multiple.

Poţi să-ţi ţii gura?

- Stai puţin! - Ce e?

- Am găsit o găleată. - Ce e în ea?

Doamne! E vomă.

- E şi sânge? - Nu am văzut. Uită-te tu!

- Crezi că a fost otrăvit? - Minunat! Ce atmosferă intimă!

- Crezi că a fost otrăvit, Somerset? - Medicii legişti aşteaptă afară.

- Nu ştiu dacă încăpem cu toţii. - E loc destul. Lumina e cam slabă.

Salut!

Detectiv Mills, ajută-i pe poliţişti să interogheze vecinii.

- Poftim? - Trimite medicii legişti înăuntru.

- E mort. - Mulţumesc, doctore.

Mi-ai citit dosarul, nu-i aşa? Ai văzut ce am făcut.

Nu.

Am lucrat multă vreme bătând din uşă în uşă şi patrulând prin oraş.

Şi?

Pe insigna mea scrie "detectiv". E exact ca pe a ta.

Am luat o decizie. Am fost nevoit să mă gândesc

la integritatea probelor de la locul faptei,

nu la cât timp ai muncit tu pe teren.

Nu îţi bate joc de mine. Asta este tot ce îţi cer.

E mort de multă vreme şi sunt sigur că nu a fost otrăvit.

Cum pot unii să ajungă în halul ăsta?

Am avut nevoie de patru brancardieri ca să-l urc pe masă.

- Cum reuşea să iasă pe uşă? - E clar că nu ieşea din casă.

Priviţi! Vedeţi ce stomac mare avea? Ciudat e că este elastic.

Priviţi ce mare era orificiul cardial, prin care mâncarea...

Înţeleg ce vrei să spui, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine.

Duodenul este destins, iar peretele interior e fisurat.

- A mâncat până a plesnit? - Nu tocmai.

Avea hemoragie internă

şi hematoame la nivelul rectului şi al muşchilor transverşi.

- Deci a murit mâncând? - Şi da, şi nu.

Ce e cu vânătăile astea?

- Încă nu ştiu ce le-a provocat. - O armă apăsată pe cap?

- Dacă a fost apăsată cu putere, da. - Asta e!

Sunt urme făcute pe partea din faţă, cu ţeava pistolului.

Doamnelor şi domnilor, avem de-a face cu o crimă.

Asasinul a pus o găleată sub el şi îl tot îndopa. Nu s-a grăbit.

Medicul legist spune că povestea a durat mai bine de 12 ore.

Gâtul victimei era umflat, probabil din cauza efortului,

şi, la un moment dat, a leşinat.

Atunci l-a lovit asasinul şi el a plesnit.

Ce nenorocit sadic!

Când vrei să omori pe cineva, îl împuşti. Nu pierzi timpul cu aşa ceva.

Decât dacă vrei să demonstrezi ceva.

Fii serios! Cineva era supărat pe grăsan şi s-a hotărât să-l tortureze.

În sacoşele cu cumpărături, am găsit două chitanţe.

Deci asasinul, în toiul distracţiei, s-a mai dus o dată la magazin.

Şi?

E cazul lui. Eu am stat în ploaie toată ziua.

- Ăsta e doar începutul. - Avem un singur mort, nu trei.

E o crimă fără motiv.

Te rog să nu începi să baţi câmpii cu teoriile tale.

- Aş vrea să mi se dea alt caz. - Poftim?

- Ce dracu' vrei să spui? - Nu vreau să fie ultimul meu caz.

- Asasinul nu se va opri aici. - O să ieşi la pensie.

Peste şase zile. Nu ar fi prima oară când laşi un caz neterminat.

Am făcut tot ce am putut ca să duc acele cazuri la bun sfârşit.

- Pot să vorbesc sincer? - Suntem între prieteni.

- N-ar trebui să fie primul lui caz. - Eram sigur!

- Nu e primul meu caz, idiotule! - E prea devreme pentru el.

Sunt aici. Poţi să-mi spui porcăriile astea în faţă. Dle căpitan!

E prea devreme pentru tine.

Dle căpitan, putem să vorbim între patru ochi? Aşa nu se poate.

- E o problemă personală... - Taci, Mills!

Nu am cui să dau cazul. Suntem o secţie de poliţie, nu ne târguim.

- Daţi-mi-l mie! - Ce ai spus?

El nu-l vrea. Pe curând, distracţie plăcută! Daţi-mi-l mie!

Nu. Ţie îţi dau alt caz.

Pleacă, Mills!

Îmi pare rău, prietene, dar se pare că ai rămas cu grăsanul.

MARŢI

UN AVOCAT A FOST GĂSIT MORT

MOARTEA S-A MUTAT ÎN CENTRU

Începem. Linişte!

Potoliţi-vă!

Iată cum vom proceda. Voi răspunde la întrebări numai zece minute.

Dacă nu puneţi întrebările cu calm şi în ordine, am plecat.

- Dle detectiv, îmi acorzi o clipă? - Nu.

Nu vă pot dezvălui detaliile anchetei în curs, aşa că nu mă întrebaţi.

El e!

- Ce aveţi pentru mine? - Deocamdată nimic, şefu'!

De ce nu vă duceţi să beţi o cafea?

Avem o ştire de ultimă oră.

Vom transmite în direct din centru,

unde avocatul Eli Gould a fost găsit mort azi-dimineaţă.

Procurorul districtual Martin Talbot răspunde întrebărilor ziariştilor.

Afirmaţia este ridicolă, chiar jignitoare. Nu există conflicte.

Cei care susţin aşa ceva sunt iresponsabili.

Se spune că partenerul dv. e suspect.

Tocmai am participat la o întâlnire a reprezentanţilor legii.

Am primit asigurări că cei mai buni oameni se ocupă de acest caz.

Va fi un exemplu al eficienţei justiţiei.

IUBIRE DE ARGINŢI

Scuză-mă, George.

- Somerset! - Intră!

- Ai auzit vestea? - Nu.

Eli Gould a fost găsit mort azi-dimineaţă.

Cineva l-a omorât în biroul lui.

A scris "Iubire de arginţi" pe podea.

- Iubire de arginţi? - Da. Cu sânge.

- Mills conduce ancheta. - Scuză-mă!

Vrei să te opreşti, te rog?

- Bravo lui! - Ce o să faci după pensionare?

O să lucrez la fermă, o să-mi repar casa...

Nu te simţi ciudat? Nu o să mai fii poliţist.

Asta şi vreau.

Nu cred că vei pleca. Nu poţi renunţa.

Un om a ieşit cu câinele la plimbare şi a fost atacat.

I-a luat ceasul şi portofelul.

Când stătea întins pe trotuar, agresorul i-a scos ochii cu cuţitul.

Asta s-a întâmplat aseară, la patru străzi de aici.

- Am citit despre asta. - Nu mai înţeleg ce e cu oraşul ăsta.

- Aşa a fost dintotdeauna. - Poate că ai dreptate.

Tu eşti făcut pentru meseria asta. Nu poţi nega acest lucru.

Poate că mă înşel.

Medicul legist ţi-a trimis asta.

Le-a găsit în stomacul grăsanului, printre resturile de mâncare.

- Par să fie bucăţi mici de plastic. - Lasă-l pe birou, te rog.

A fost obligat să le mănânce.

Dumnezeule!

LĂCOMIE

Am găsit biletul ăsta în spatele frigiderului, în casa grăsanului.

"Lungă şi anevoioasă e calea ce duce din iad către lumină."

E din "Paradisul pierdut" a lui Milton.

- Nu mai înţeleg nimic. - Înseamnă că e doar începutul.

Asta era scris cu untură, tot în spatele frigiderului.

Există şapte păcate capitale, căpitane.

Lăcomia...

Iubirea de arginţi...

Trândăvia, mânia, mândria, desfrânarea

şi invidia.

Şapte.

Aşteaptă! Nici măcar nu e biroul meu.

Vor mai fi cinci crime.