Tuner

Bine, următoarea.

Bine, următoarea.

- Trec la re. - Poftim?

- Trec la re. - Nu, nu încă.

- Solul nu e corect. - Porți aparatele auditive?

Nu-ți face griji pentru aparatele mele auditive.

A patra e prea ascuțită, vibrează, o simt.

Scuzați-mă, domnilor!

Ce s-a întâmplat, fetițo?

Doamne!

Da, doamnă?

Toaleta curge. O puteți repara?

Ce spune?

- Vă voi da o sută de dolari în plus. - Poftim?

Vrea să reparăm toaleta.

Să reparăm... ce?

Ne dă o sută de dolari ca să-i reparăm toaleta.

- Bine, 150. - Avem fețe de instalatori?

Nu reparăm toalete, suntem acordori de piane.

Noi reparăm piane.

Bine, 200 de dolari.

500 și putem discuta.

E cel mai oribil câine pe care l-am văzut vreodată.

E fix în fața noastră, te poate auzi.

Treci la re.

O să-ți explic o chestie despre ton, bine.

Ce vrei să-mi explici despre ton?

Tonul mare conține mult mai mult mercur.

- Poftim? - Știai că te poți îmbolnăvi

dacă ai un nivel prea ridicat de mercur în corp.

Am încetat să mai mănânc ton.

Îți bați joc de mine, abia ce-ai mâncat un sandviș cu ton!

Da, știu, pentru că uneori, nu-mi pasă.

Traducerea și adaptarea: Yageat-san

Haide!

Nu colesterolul e cel mai important.

E... cum se numește, oare?

Începe cu I.

Colesterolul nu e cel mai grav,

cel mai grav este...

Mă scuzați, vă pot ajuta?

Bună ziua, mamă, doamnă.

Harry Horowitz de la compania Harry Horowitz.

Reparator și acordor de piane.

Ce vrei pentru prânz?

Nu vreau demență.

De ce iubesc oamenii hamburgerii?

Existau hamburgeri când erai tu tânăr?

Deșteptule.

Nimeni... nu cântă la pian aici.

E tragic. Totuși, are nevoie să fie acordat.

- Îmi permiteți să... - Bobby!

Au venit niște oameni să repare pianul!

Ce dracu' vorbești?

Spun doar că trebuie să fii foarte atent la...

Am uitat cuvântul.

- Inflamație. - Inflamație.

Inflamație, așa se zice.

Asta ucide cel mai mult, inflamația.

Ține-mi asta.

Nu, nu, nu, așa.

- De ce? - Mă dor brațele.

Unde este toaleta?

Nu călca pe gazon. Ce faci?

Ce? Gazonul e praf.

O să iau una, dar nu-ți spun mulțumesc.

Mulțumesc că ați venit atât de repede.

Herbie Hancock trebuie să vină mâine.

Să-i spuneți lui Herbie că Harry Horowitz îl sfătuiește

să nu mănânce ton. Va înțelege.

- Da! - Din cauza mercurului.

- La dracu', nu începe iar. - I-am vorbit deja despre mercur.

E inflamația. Am o memorie de elefant,

exact ca tatăl tău, nu uit nimic.

Tocmai am pierdut două minute din viață, mulțumesc.

ACORDORUL

Pe scurt, de ziua mea de 16 ani, m-a dus

la clubul de jazz Birdland.

Oscar Peterson cânta pe scenă.

Puteam să-l văd foarte bine de unde stăteam.

Și nu știu cum să-ți explic, dar...

n-am mai văzut niciodată mâini atât de abile.

În afară de ale tale.

Tu aveai mâini foarte abile.

De ce nu mai cânți?

De ce nu mai cânți la pian?

Sunt obosit, Harry.

Haide, cântă-mi vechea piesă.

Sunt obosit.

Am terminat. Am... am încheiat.

Cântă-mi o piesă.

Ești mulțumit?

Haide, la mulți ani!

Nu te uita așa la mine.

Fir-ar!

E piesa preferată a tatălui meu.

Prima piesă...

pe care am cântat-o după o partitură.

Fir-ar!

A dracu' de artrită, nu mai pot cânta.

E în regulă, dragul meu. Mănâncă, mănâncă.

Ți se răcește supa.

Dă-mi sarea, Niki.

N-ai nevoie de sare.

Vrei să faci un alt infarct?

De fiecare dată când cer sare,

spui că n-am nevoie. Știu că o faci pentru binele meu, mulțumesc!

- Ai mâncat vreun hamburger astăzi? - Ce?

Ai mâncat vreun hamburger astăzi?

Bineînțeles că nu, am luat o salată cu suc de morcovi.

- L-am stors chiar eu. - L-ai mixat chiar tu?

La băcănie? Ai trecut în spatele tejghelei și ai zis:

- „O să mixez morcovii”? - Nu, i-am stors.

- Unde-ți sunt aparatele auditive? - Poftim?

Unde-ți sunt aparatele... Scuză-mă, Niki,

a avut aparatele la el astăzi?

Nu-i răspunde și dă-mi sarea.

Nu, nu. Nu ai nevoie de sare.

În schimb, trebuie să-ți găsești aparatele auditive,

pentru că dacă va trebui să cumperi altele,

va trebui să le plătești din buzunarul tău. Înțelegi?

Știu unde sunt, sunt în seif.

Poftim? De... de ce le-ai pus în seif?

Din greșeală mi-am pus ceasul în baie,

iar aparatele auditive în seif. N-am făcut-o intenționat.

- Atunci, du-te și ia-le. - Nu pot.

- De ce? - Nu se deschide.

- Ce, seiful? - Nu-mi amintesc combinația.

Este aniversarea căsătoriei noastre.

- Am schimbat-o. - Ai schimbat-o?

- Da. - Bine.

Cu ce ai înlocuit-o?

- Nu știu. - Nu știi.

După cum vorbești, zici c-am făcut-o intenționat.

O să-mi amintesc. E o combinație bună.

Mai bună decât aniversarea căsătoriei noastre? Harry.

Cum poți să lucrezi fără aparatele auditive?

Nu este o problemă de auz,

este ceva...

pe care-l simți.

Adevărat, scuză-mă, aproape am uitat

- că e ceva ce simți. - Da.

Totul e în simțire.

Da. Este ceva pe care-l simți.

Scuze.

Ai nevoie de aparate. Arată-mi seiful.

Am încercat ziua Marlei,

ziua mea, a ta, a tatălui tău.

Am încercat ziua lui Dizzy Gillespie.

Îți pierzi mințile.

De ce mă ataci așa? E doar o greșeală!

Ar trebui să chemăm lăcătușul.

- Pe cine? - Marty Fitzgerald.

A murit, dar du-te, sună-l.

Bun, Niki, poți să-l forțezi? Forțează-l, nu-i problemă.

- Nu! Nu-l forța, nu! - Dragule, e vechi de când lumea.

- O să-l strici! - Seiful e în stare perfectă!

Nu mai este în stare perfectă.

Sunt 5 cm de oțel, nu prea pot să-l forțez.

- Dar îl pot lua acasă la mine. - Să-l iei la tine?

Nici să nu te gândești. E prea greu.

- Nu, lasă-l să-l ducă la el! - E mult prea greu, Harry!

Nik...

Harry are o programare la medic în oraș, mâine la prânz.

Va trebui să te descurci singur pentru Shafitz.

Dacă nu reușești să termini totul mâine,

nu-ți face griji, vei termina miercuri.

Bine.

Mai e și... casa din Alpine.

Da, voi fi acolo pe la ora 16:00.

Le voi spune. Treci aici!

Nik?

Ai fumat?

Nu.

Cum să spargi un seif?

Se pot auzi punctele de contact

chiar și atunci când seiful este încuiat. Așadar...

un spărgător specialist în seifuri nu va avea nicio problemă să le identifice.

Bazându-se pe simțul tactil și pe auz.

Totul e o chestiune de sunet și de senzație.

Când discul vine să atingă punctele de contact.

Este atât de subtil încât e aproape imperceptibil

fără echipament specializat.

De aceea necesită o abilitate extraordinară.

Trebuie să ai un auz excelent, o dexteritate bună,

și să cunoști mecanismul la perfecție.

Dar cu puțină răbdare și practică...

ceea ce căutăm să auzim, este... momentul

în care fanta și discurile

ajung să atingă punctul de prindere.

Continuăm să rotim cadranul...

O facem încet și cu atenție...

FELICITĂRI PENTRU 40 DE ANI

Studenții la compoziție muzicală

își pregătesc concertul de sfârșit de an.

Dacă pianele nu sunt perfect acordate,

toată lumea devine nervoasă.

Începeți cu scena principală.

Pardon.

- Fir-ar! - Ruthie!