Warrior Nun - Second Season

‎UN SERIAL NETFLIX

‎Când am cunoscut-o, Areala era frumoasă, ‎curajoasă, dar frântă și muribundă.

‎De asta i-am dăruit nimbul meu.

‎Dar nu doar ca s-o salvez.

‎Vedeam minciunile acestei lumi.

‎Vedeam că până la urmă ‎vor duce omenirea la dezastru.

‎Am întrevăzut ‎că împreună puteam făuri ceva nou.

‎O religie nouă, întemeiată pe adevăr.

‎Dar aveam nevoie de ea.

‎O iubeam.

‎Iubirea mi-a întunecat judecata.

‎Acum un mileniu, când a venit pe Pământ, ‎Adriel și-a întemeiat propria biserică.

‎Nu una oarecare, ci un templu răsturnat, ‎în adâncul pământului.

‎Răsturnat? Ce? De ce în adânc?

‎Istoria nu dă nicio explicație.

‎Adriel pretindea că vrea ‎ca, prin biserica și puterea lui,

‎să le aducă oamenilor ‎un nou adevăr, al său.

‎Dar Areala a început să-l bănuiască.

‎S-a rugat pentru îndrumare.

‎Iar Dumnezeu i-a răspuns…

‎trimițându-i o armă.

‎Copleșită de experiența ei divină…

‎Areala a luat acea armă nouă

‎și a jurat să pună capăt ‎stăpânirii lui Adriel.

‎- Dar Nimbul… ‎- A pervertit-o.

‎A fost vina mea. Trebuia să prevăd.

‎E o armă prea puternică. ‎Niciun om nu o poate purta prea mult.

‎În noaptea în care m-a înfruntat, ‎am privit-o în ochi.

‎Și mi-am dat seama…

‎că nu mă mai vedea pe mine.

‎Vedea…

‎Un monstru.

‎Un intrigant și un mincinos.

‎Un diavol.

‎S-au luptat.

‎Adriel era mai viguros, ‎infinit mai puternic.

‎Dar Areala avea ceva ce lui îi lipsea.

‎Pe surorile ei.

‎Da.

‎În ele stătea adevărata ei putere.

‎- A întors tot… ‎- …Ordinul împotriva mea.

‎Dar știa că nu pot fi ucis. ‎Nu în această lume.

‎Așa că l-a atacat prin fandare, ‎apropiindu-se periculos de el.

‎Adriel a prins Sabia Cruciformă ‎cu mâna dreaptă,

‎iar pumnul stâng ‎l-a împlântat în măruntaiele Arealei

‎și l-a împins în sus ca să-i înhațe inima.

‎Areala obținuse ce voia.

‎Se apropiase de el.

‎Cu ultimele puteri, ‎a pus Cununa de spini pe capul lui Adriel.

‎M-a tras pe sfoară.

‎M-a atacat cu o armă de dincolo

‎care m-a năucit și mi-a luat puterile.

‎Când mi-am revenit, în sfârșit,

‎deja astupau grota ‎care avea să-mi fie temniță

‎timp de un mileniu.

‎Areala a făcut sacrificiul suprem.

‎Iar Adriel a fost îngropat în templul lui.

‎Deci Areala a murit ca să-l prindă.

‎Dacă a mers o dată, merge și acum.

‎- Nu? ‎- E menirea ordinului meu.

‎Dar, Ava…

‎nimeni nu a supraviețuit ‎după ce l-a învins pe Adriel.

‎Atunci, se pare ‎că va trebui să stabilim o premieră.

‎Aici era ultima oară Lilith.

‎Jillian!

‎Avem nevoie de tine.

‎Îmi pare rău. Nu vă pot ajuta.

‎Știu că cerem foarte mult.

‎- Și că o ajuți deja pe Lilith. ‎- Lilith nu mai e aici. Plecați!

‎Cum adică nu mai e?

‎Ava…

‎Spune-i că fiul ei e aici!

‎Ce înseamnă asta?

‎Unde mi-e…

‎Bună ziua, mamă!

‎Unde e Lilith?

‎- Nu știu. A plecat. ‎- Încotro?

‎Habar nu am.

‎Tot ce vă pot spune e că se schimbase.

‎Nu doar fizic. Și psihic. ‎Procesele ei cognitive se degradau.

‎A ales să plece. ‎A spus că va căuta ajutor altundeva.

‎Și ai lăsat-o să plece pur și simplu?

‎E o ființă multidimensională ‎care se poate teleporta cuantic.

‎- Ce voiați să fac? ‎- Ceva.

‎- Camila! ‎- Ce e?

‎Ține-ți firea!

‎Sfinția Voastră.

‎Maică stareță, ești singură?

‎Da.

‎- M-am documentat despre Adriel. ‎- Spuneți-mi!

‎Nu pot vorbi acum.

‎Îți solicit prezența ‎la un conclav secret, în Madrid.

‎Cu dumneata și toți cei de încredere.

‎- Voi fi acolo. ‎- Nu e totul pierdut, maică.

‎Să avem credință!

‎Ai vorbit cu îngerii azi? Ce au spus?

‎M-a chemat, ‎apoi a apărut lumina și l-am văzut.

‎Am găsit cealaltă poartă.

‎Asta va schimba totul.

‎Încă aud vocea lui Adriel.

‎Cum îmi sădea imaginile în minte.

‎Cum mă folosea.

‎Aș vrea…

‎Nu înțelegeam.

‎Cum ai fi putut?

‎Tot ce îmi doream era să te vindec.

‎Și ai făcut-o.

‎Îți mulțumesc.

‎Îmi pare rău.

‎Probabil că ți-e foarte greu.

‎Cât a trecut pentru tine, dincolo?

‎E greu de spus.

‎Paisprezece, cincisprezece ani.

‎Ce singur ai fost!

‎Nu.

‎Nu am fost singur.

‎Unde te-ai dus, Lilith?

‎E cu mine.

‎- Scuze! ‎- Iartă-mă! Nu te-am văzut.

‎Îmi pare rău.

‎Este…

‎Am avut încă o migrenă.

‎De când ai migrene?

‎De când au atacat mânăstirea.

‎O soră mai în vârstă…

‎m-a atins.

‎Camila?

‎La momentul respectiv ‎am trecut cu vederea, dar…

‎Atunci au început migrenele.

‎Și…

‎Aud voci.

‎Bine. Vino cu mine!

‎Michael!

‎Nu!

‎Vino cu mine, mami!

‎Am fugit prin portal.

‎Dincolo…

‎credeam că găsesc raiul.

‎Dar nu era ce mă așteptam.

‎Era pustiu…

‎Întins.

‎Am cutreierat prin deșert ‎singur, îngrozit.

‎Până m-au găsit niște îngeri hoinari.

‎M-au dus la un oraș strălucitor.

‎La Reya.

‎Reya?

‎Reya e o entitate.

‎Cu puteri de neimaginat.

‎E stăpâna lui Adriel.

‎Stăpâna lui?

‎Ea m-a vindecat.

‎M-a crescut în palatele împărăției ei.

‎M-a pregătit pentru revenirea pe Pământ…

‎ca să-l opresc.

‎Să-l oprești?

‎Cum?

‎Nu-ți pot spune.

‎Nu încă.

‎Ce sincronicitate, nu?

‎În Evul mediu, ‎mânăstirile adăposteau străini

‎ca să-i apere de persecuțiile religioase.

‎Așa că e foarte potrivit ‎că se întâmplă într-un hotel,

‎dacă te gândești.

‎O fi potrivit, dar mai bine ‎discutăm mai discret situația.

‎Desigur.

‎Îți mulțumesc că m-ai adus aici.

‎Conclavul ăsta e de vis pentru mine.

‎Când intrăm, să nu scoți o vorbă!

‎Să asculți tot ce se spune… ‎și ce nu se spune.

‎Reține orice detaliu!

‎- Orice ne poate ajuta. ‎- Da.

‎Scuze, mă las dusă de val.

‎Nu-ți cere iertare pentru harurile tale! ‎Doar folosește-le înțelept!

‎Dumnezeule!

‎E arhiepiscopul de Canterbury!

‎Discret!

‎Prieteni și colegi!

‎Vă mulțumesc că ați venit, ‎deși a fost din scurt.

‎Luați loc, vă rog!

‎V-am strâns aici ‎ca să discutăm o chestiune urgentă.

‎Una care amenință însăși natura religiei.

‎Sunteți astăzi aici ‎fiindcă ați rămas loiali credinței voastre

‎și reprezentanților săi.

‎Dar e imperativ ca tot ce discutăm azi ‎să rămână în această încăpere.

‎În Matei, capitolul șapte, ‎versetul 15, se spune:

‎„Păziți-vă de prorocii mincinoși, ‎care vin la voi în haine de oi,

‎dar pe dinăuntru ‎sunt niște lupi răpitori!”

‎Unii spun ‎că un înger s-a pogorât din Ceruri

‎ca să mântuiască omenirea de rău.

‎Eu spun că un lup umblă printre noi.

‎Cum a fost să stai atâția ani sub pământ?

‎Întunecos. Nesfârșit.

‎Dar, față de palida făclie ‎a vieții omenești,

‎eu sunt nemărginit.

‎Măsor timpul altfel.

‎Și sunt răbdător.

‎Foarte răbdător.

‎Dar ce ești tu?

‎Sunt îngerul Adriel.

‎Eu ce sunt?