Dark Angel

Bună păpuşă. Ai lapte?

Am avut o soră care semăna cu tine.

A murit in Tallahassee.

Hei!

Eşti în regulă, Alina?

În cartierul meu, asta este o întâlnire.

Îmi pare rău că a trebuit să fie aşa. Sper că înţelegi nevoia de a fi precauţi.

După ce am ajuns la oamenii tăi şi n-am mai auzit nimic,

Nu am fost sigur că m-ai văzut. Mulţumesc.

Cum te pot ajuta?

Într-una din emisiile tale, ai pomenit de tatăl meu, Nathan Herrero.

Am fost colegi, în perioada când am fost la Pacific Free Press.

Vreau să mă ajuţi să aflu ce s-a întâmplat cu el.

Din câte ştiu eu tatăl tău... a dispărut. Probabil că a fost omorât.

Aşa se presupune, dar nimeni nu ştie sigur.

Au trecut mai mult de doi ani. Poate că e vremea ca tu să uiţi de povestea asta.

Nu pot.

Până când nu voi afla ce s-a întâmplat cu el şi cine este responsabil pentru asta.

Trebuie să înţelegi, Alina, eu nu mă ocup de investigaţii.

Dar tu te ocupi cu aflarea adevărului, ca şi tatăl meu,

iar tot ce cer eu este adevărul.

Mă vei ajuta?

Mă vei ajuta?

Încă te mai gândeşti cum să rezolvi situaţia cu fata acelui ziarist dispărut?

Mi-a trimis astea.

Am aruncat o privire în trecut la momentul când a dispărut. Încep să-mi aduc aminte.

Toată lumea îl vroia pe Herrero mort - poliţia, Mafia, politicienii.

Teoretic, a dat motive tuturor persoanelor dubioase un motiv să-l omoare. Şi ei au făcut-o.

Parcă e o poveste de pe strada ta. E aşa de deprimant.

Liderul de secţiune! Dă-mi marfa de contrabandă şi întoarce-te în zona de antrenament...

Îmi pare rău pentru fata asta.

Chiar îmi pare rău pentru fata asta. E un mare gol în viaţa ei şi nimic nu-l va umple.

Aflarea faptului că tatăl său a fost omorât de guvern sau a fost îngropat în ciment de gagsteri

- nu-i va aduce tatăl înapoi. - Nu. Dar va scăpa de semnele de întrebare.

- Nu vreau să fiu parazit, dar ai găsit ceva? - Despre mama ta naturală.

Am căutat în fişele medicale ale femeilor în jur de 20 de ani

care au beneficiat de tratament psihiatric în perioada în care te-ai născut tu.

- Apropo, când e ziua ta de naştere? - Nu am nici o idee.

- Ce vrei să spui? - Manticore nu era aşa bun în acest gen de lucruri.

- Care este a ta? - 11 noiembrie.

Ţi-am adus un cadou anticipat.

O grefă! N-am mai văzut una din astea de mult timp.

Le-am luat din piaţa Fremont. Aveau şi pui, deasemenea.

- Ar trebui să fim la recuperare. - Trebuie să mă uşurez.

Max, am nevoie ca tu să te uiţi prin lucrurile lui Herrero...

O mână o spală pe cealaltă.

Ar trebui să-ţi alegi una.

- O zi de naştere. - Pentru ce?

În această scurtă şi brutală viaţă, trebuie să profiţi de orice oportunitate de a sărbători.

Hei, Dru. S-ar putea să depindă de tine să-l laşi pe Herbal la Benjamin până vineri.

Omule, sunt falit ca un cartof prăjit.

Îmi pare rău, frate. Eu sunt în aceiaşi situaţie.

Te susţin eu.

Multă dragoste.

Ce se întâmplă cu ăsta? Ia acelaşi salariu mizer, ca şi noi. Întotdeauna îşi face calculul.

Dă-i fiecărui om posibilitatea de a ieşi în evidenţă.

Nu în Seattle, amice.

Ai exersat.

- Hei. - Hei.

Ei bine, ultima dată când ne-am jucat m-a costat trei beri.

Ce ai pentru mine, Detectivule?

O cârtiţă.

Nathan Herrero a expus în acea zi o mulţime de poliţişti corupţi.

Dispariţia lui a fost investigată, dar nu cu prea mult entuziasm.

- Oricum, pot să arunc o privire peste acest dosar? - Cazul e închis.

- Din ce motiv? Nu ştiu. - Deci ale cui buzunare trebuie să le umplu?

Am început să mă interesez de Nathan Herrero, şi am stârnit o adevărată furtună.

Mai ales cu Allan Lans care e pe cale să devină şeful poliţiei.

- Ăsta e un gând sumbru. - Obişnuieşte-te cu ideea.

Tot ce pot să-ţi spun e că dosarul este închis la Muni.

- Îmi pare rău că l-am dezamăgit. - Ştie că ai făcut tot ce se putea, omule.

L-ai întâlnit vreodată? Fată în faţă?

Eram şi eu pe acolo, îmi făceam treaba.

Am luat asta pentru copilul tău. Greu mai găseşti aşa ceva în zilele astea.

- Nu e nevoie, omule. Nu-ţi dau nimic. - Nu e pentru tine.

Sunt sigur că băiatului meu i-ar plăcea, dar nu pot accepta.

Asta nu te face un om corupt.

Ei, cred că toată lumea este aşa.

Cel puţin ajutându-vă pe voi, pot şi eu să mă privesc în oglindă dimineaţa.

Mulţumesc.

Este o viţea acolo de la care aş putea obţine nişte explicaţii.

Cel de Sus ne-a spus să nu vorbim de lucrurile rele.

Atunci e totul în regulă pentru Original Cindy, trece la fapte, nu vorbeşte.

Era un clasic în secolul 20: The Slinky Chick

O freză-faţă 180 în nas, ţine aşa 5 secunde.

Îţi voi demonstra.

- Ce se întâmplă? - Sketchy se dă în spectacol pentru puicuţa aia.

Număi că ea îmi aparţine.

- Sketchy ştie nişte chestii tari. - E tare.

Bine, Pony băiete. Ce zici de o săritură?

Nu can-can, sari peste... ca la manual.

Prăjitură.

Asta a fost încălzirea. Să trecem la lucruri serioase acum.

Trebuie să plec.

Logan. Eu te susţin.

Ce fel de ajutor?

- Cap, eşti acolo? - Da. Ce are tati aici?

Am avut o situaţie umedă. La etajul patru toaleta bărbaţilor.

Ei bine, nu pluteşte nimic pe aici. Asta e lucru bun.

- Stai aşa. - Dar dacă o să vreau să rămân aici?

- Nu înrăutăţi situaţia. - Tu este cel care ţine arma.

Am avut o relaţie cu un om ca tine.

Toate lucrurile trebuiau să fie ca el. Ştii ce i-am spus?

Vreau să mai văd şi alţi oameni.

Dă-te jos de pe motocicletă!

- Ce naiba e asta? - Nu sunt sigur.

Parcă eram o fată.

- Uşor. Calmează-te. - Nu mă lua pe mine cu prostii din astea, Hebal.

Nu toate sunt bune şi frumoase. Bine?

Orele mele sunt numărate.

Hei, hei! Echipamentul companiei! Atenţie!

Bip-bip-bip!

De ce tragi tu în jug ca un bou pentru o adunătură de gangsteri ruşi? Dacă nu te superi că te întreb.

Sunt un tânăr capitalist într-o economie falimentară. Am văzut o oportunitate şi m-am îndreptat către ea.

- Numai că ai pierdut tot. - Am fost prea atent la detalii şi am pierdut esenţialul.

Probabil piederea asta îţi aduce multe probleme. Îţi serveşte ca motiv.

Am ceva important, băieţi.

- Despre cât vorbim aici? - Mult mai mult decât până acum.

Ascultă-mă, frate. Asta e o carte care se scrie singură.

Mulţumesc pentru vorbele frumoase, Herbal. Dar eu ce voi face?

- Jah ştie. - Jah va veni dacă nu le voi da acestor băieţi bani lichzi!

Poate că ar trebui să merg să vorbesc cu aceşti băieţi, să le explic ce s-a întâmplat.

- Ia-ţi ceva cu care să fugi repede de acolo. - Nu, nu, aceştia sunt oameni de afaceri.

Odessa Social Club este un mare club de jocuri de noroc.

Aceşti băieţi ar trebui să fie deschişi la un aranjament echitabil.

Dar, Sketch, nu uita partea cu fugitul.

Va fi în regulă. Sunt sigur.

Când va fi mort, cui îi va rămâne bicicleta?

Se spune că poliţia investiga un posibil contract descoperit de Herrero,

care era plătit de administraţia Beltran

ca răsplată pentru prinderea unuia dintre locotenenţilor importanţi.

Atunci când te lupţi cu administraţia...

Numai că Herrero a fost răpit cu trei zile înainte şi nu s-a mai auzit nimic de povestea asta.

- Crezi că un alt jucător a ajuns la el înainte? - Aşa se pare.

O răpire fără urme, fără a fi forţată intrarea, femeia de serviciu a văzut urme de luptă şi a sunat la poliţie.

- Unde era fata lui? - Ea şi Herrero erau separaţi la acea vreme.

Era adolescentă şi îşi făcuse un prieten mult mai în vârstă...Banalităţi de adolescent.

Nathan nu a fost de acord cu relaţia asta, aşa că ea a plecat.

- Acum tot ce vrea e să-şi găsească tatăl. - Acum s-au întors lucrurile.

- Spuneţi-vă numele pentru înregistrare. - Rebecca Cuthrell.

În dimineaţa respectivă, la ce oră aţi venit la muncă?

9 am. Ca de obicei.

- Ce aţi găsit? - Dl Herrero nu era acolo.

Arăta ca şi cum acolo s-ar fi dus o luptă.

- Femeia de serviciu a lui Herrero. - Cea care a anunţat dispariţia.

- A dispărut şi ea două săptămâni mai târziu. - Speriată, probabil.

Sau implicată.

- Mulţumesc că ai făcut rost de asta. - Nici o problemă.

Se pare că te-am cam neglijat pentru o vreme.

- Da. Şi? - Aşa că ţi-am adus ceva.

- Ce este? - Un cadou.

Nu vreau să par nerecunoscător, dar mie nu-mi plac armele.

Asta face din tine singura persoană care nu are bagajele pregătite.

Şi aşa vor rămâne lucrurile. O maşină de ucis creată genetic...

care are mofturi legate de arme.

- E doar o regulă. - Bine.

- Dacă te răzgândeşti... - Nu o voi face.

Sunt un pic cam surprinsă. O minte aşa strălucită şi idealistă ca a ta, un umanist aşa ca tine,

să ia apărarea acelor mafioţi?

E o lume în care dacă nu loveşti vei fi lovit.

Acum, să loveşti... Nu am altă alternativă.

Cash, nu a ajuns. De ce?

Lasă-mă să explic situaţia.

Ascultă, Rafe. Înţeleg că eşti supărat.

Eu nu mă supăr pentru că am ulcer. El se supără.

Bine. Acum fii atent la ce am de zis, Rafe. În regulă?

Tu spui că în plicul respectiv erau 15000 de dolari?

Te cred pe cuvât de data asta. Deci să vedem.

Tu îmi plăteşti 20 de dolari pe tură, două ture pe săptămână. Asta înseamnă...2080 pe an.

Împarte cele 15 Bătrâ...

Deci, pentru a îndrepta lucrurile, voi munci pentru tine pe gratis...

pentru 375 de săptămâni.

Această muncă va fi... pe o perioadă de 7 ani şi o cincime, aproximtiv.

Aveţi o contraofertă, băieţi?

Ei, asta e părerea mea că trebuie să fie un om perfect.

Haide, Băieţi! Am 36 de ore să găsesc banii, dacă nu voi sfârşi rău.

Vreţi să mă daţi jos?

- Ei bine, trebuie să sar peste asta. Te descurci? - Mă ocup eu.

Orice ai face ţine-ţi mâinile unde sunt acum.

Am făcut ceva săpături în legătură cu femeia de serviciu.

Este şomeră de la moartea lui Herrero, dar...

acum 18 luni şi-a cumpărat un apartament în Alexander. De unde are banii?

Alexander nu este chiar Park Avenue.

Totuşi, şi-a luat un apartament.

Deci, Rebecca Cuthrell a ajutat la moartea lui Herrero a aşteptat un timp rezonabil

- Şi apoi şi-a cumpărat un cuibuşor. - Eu aşa văd lucrurile.

Problema este că urma s-a răcit. Nu mai putem dovedi nimic.

Dar dacă am ştii cine-i sunt prietenii cu cine stă de vorbă

poate am da de un capăt de fir şi am afla pentru Alina ultimele clipe ale tatălui ei.

Pînă atunci mă gîndeam dacă te pot obliga să porţi ăştia.

Microfon parabolic cu activare vocală şi filtru de zgomot de cîştig înalt.

Transmiţător cu baterie pe litiu cu emisie pe 400 de mega?

În copilărie am excelat la telecomunicaţii.

450 de mega mai exact.

Chiar?

Accept să fiu corectată.

Acest loc era raiul scriitorilor şi artiştilor

ca noi, cei care zăboveam gîndindu-ne la ce înseamnă să fii uman.

Acum parcă suntem într-un lagăr de concentrare.

Deocamdată.