Dark Angel

- Nu crezi că e timpul s-o ştergi? - Ceva nu-i bine aici.

Poţi doborî imperiul lui Gerhardt Bronck şi mâine. Azi ai o întîlnire.

- Nu e întâlnire. - Îţi pregăteşte cina.

Ei bine, trebuie să mă descurc.

- Va trebui să anulez totul. - În ultima clipă?

Am treabă. Max va înţelege.

Nu, nu va înţelege. În caz că n-ai observat, e femeie.

Bine. Trebuie să-mi reorganizez toată viaţa pentru că o fetişcană vrea să-mi gătească cina?

Cam aşa merg treburile.

Aşa a apărut civilizaţia. Şi nu e o fetişcană oarecare.

Mie-mi spui.

Macaroanele le pui cînd începe să fiarbă apa.

- Sper să mă descrurc. - Max, poţi face asta.

Te-am văzut reasamblând o motocicletă în mai puţin de 2 ore.

- Alte calităţi sunt necesare. - Crede-mă.

După ce Logan gustă sosul tricolor pe care l-am pregătit o să-ţi devină un sclav sexual.

Relaţia noastră nu e de genul ăsta.

Încă.

Încerc să mă revanşez pentru orele pe care le-a petrecut gătind pentru mine.

Bine, răspunde-mi la o întrebare totuşi.

În economia actuală, unde ai găsit ulei rafinat de măsline?

Am pătruns în ambasada Italiei.

O să dispar ca să-ţi poţi asuma meritul pentru tot ce-i aici.

- Bună. - Unde. Când?

- Mă bucur să te văd. - Bine. Mersi.

Bună, Kendra.

Bună. Ai adus vinul?

Da.

- Ascultă, a fost un contact al meu. - Înainte de puls. Drăguţ.

Mi-a vândut un pont despre tipul ăla Bronck care jefuieşte oraşul de rezervele de sânge

şi le duce în afara ţării.

- Astea sunt bune? Nu am pahare de vin. - Da, sunt bune.

Dar trebuie să mergem la aeroportul Furrow, în recunoaştere.

O să trec pe acolo mâine după lucru. Sper că-ţi place pasta tricolore.

La nebunie. Dar mâine nu e bine pentru că trebuie să mă duc... Nu! Nu fă asta.

Da. Fă-o tu. Întotdeauna rup dopul.

Nu, vreau să spun că se va răsufla dacă nu-l bem imediat.

- De acord dacă eşti şi tu. - Max, n-ai auzit nimic din ce-am spus?

- Trebuie să facem asta în seara asta. - Bine, am să pun pastele.

Trebuie să mergem. Acum.

- Acum? - Da. Acum.

Deci, ia şi te schimbă iar eu te voi aştepta jos.

Unul din motivele pentru care Bronck e greu de prins este că foloseşte piste diferite la fiecare transport.

Sursa mea spune că următorul transport are loc mâine noapte la aeroportul Furrow.

Transportă sângele furat şi caută echipament de răcire.

Max! E important!

Oamenii mor din cauza lui Bronck.

- Eu eram cât pe ce să mor. - Te-am ajutat eu atunci.

Nu toţi au un donator universal cu sânge prelucrat genetic, care să-i ajute.

- Cu ce tip de pază mă confrunt? - Conform sursei mele, niciunul.

Bronck, ori se ascunde foarte bine,

ori este atât de ignorat de poliţişti încât nu trebuie să-şi facă griji.

Hai să terminăm cu nemernicul ăsta.

Hei! Tu de-acolo!

Treci înapoi!

Hei!

Nici să nu îndrăzneşti să vorbeşti cu mine.

Ai spus că nu e nicio pază.

- Tipul mi-a tras ţeapă. - Nu mai spune.

Ai văzut vreun echipament de răcire?

Nu.

După armele pe care le-am văzut, se pare că Bronck nu fură doar mărfuri medicale.

Tipul şi-a băgat nasul peste tot. Trafic de arme, escrocherie, prostituţie.

În avionul ăla putea fi orice.

Grozav. Îmi risc viaţa şi nici măcar nu ştiu pentru ce.

Sursa mea n-a fost sigură. Nu se va mai întâmpla.

Normal că n-o să se mai întâmple. Pentru că eu am terminat-o.

Cum adică: 'Ai terminat-o?'

Tipul ăsta plănuieşte ceva foarte urât, Max. Presimt asta.

- Nu e problema mea. - E un lucru egoist să gândeşti aşa.

Da, ei bine, nu putem fi toţi obsedaţi să salvăm lumea asta aiurită.

- Nu sunt obsedat. - Numai la asta te gândeşti. Numai despre asta vorbeşti.

- Măcar mie-mi pasă de alţi oameni. - Îţi pasă de străini cel puţin.

Dar cum rămâne cu înţelegerea noastră? Mai vrei să cercetez Manticore?

Nu. Căutarea acelor copii nu mi-a adus decât necazuri.

Nu poţi renunţa la Manticore mai mult decât mine la NumaiOchi. Asta suntem.

Dacă tu crezi că ai apărut pe Terra ca să fii cel mai al dracului reporter TV

şi să te ascunzi în spatele unei măşti stupide roşie-alb-albastră de Halloween, te compătimesc.

Dacă tu ai apărut pe Terra ca să fii cea mai mare cinică,

şi să te ascunzi în spatele unei atitudini de fată rea, atunci te compătimesc.

Ştii ceva, Logan? Ce-ar fi să facem o nouă înţelegere?

Nu mă suna. Nu te sun nici eu.

Ce-i cu Normal astăzi? E chiar elegant.

Se întâmplă ceva ciudat. Miroase a liliac.

I-a spus lui Peabo că pleacă mai devreme azi.

Cum, Normal pleacă mai devreme azi? Asta da premieră.

De ce sunteţi toţi aşa absorbiţi de muncă? Adică, numai muncă, muncă, muncă.

Pentru că altfel ne-am gândi numai la sex, sex, sex, sex.

Poate Normal are o întâlnire.

Asta e o chestie ciudată. Normal şi-o pune cu cineva.

- Chiar crezi că are o femeie? - Se întâmplă ceva.

- Max, să mergem să verificăm. - Bine.

- Arăţi bine astăzi. - Mulţumesc.

Mergi la o înmormântare?

Nu.

Liliac.

Cum se face că eşti împodobit din cap până în picioare?

Motivul pentru care e numită viaţă personală e că e personală.

Uite. Cursă rapidă, 930 Iliff. Şterge-o. Fugi!

Linia fierbinte.

E Gerhardt Bronck şi unul din agenţii săi.

Oamenii lui Bronck adună bani de protecţie,

care sunt spălaţi în locul ăsta.

Ce poze frumoase.

Dar Numai Ochi nu va face nicio mişcare decât dacă îi dăm actele necesare.

Totul e aici.

- De unde ai luat asta? - Una din sursele mele care lucrează la biroul procurorului.

- Au renunţat la caz. Lipsă de dovezi. - Miroase a mită.

Ţi-ai dat seama ce fură Bronck?

Nu încă, dar Numai Ochi are destul aici ca să amplifice presiunea asupra lui, în public.

Să-l umilească.

Oamenii încep să dea atenţie, poate va face un pas greşit.

Ce-ai aflat aseară la aeroport?

Unele fete dacă nu mănâncă devin morocănoase.

Bărbaţii. Nu au capacitatea mentală sau emoţională de stabili o legătură.

Mai bine ţi-ai face de cap, cu un armăsar superb, încet la minte

pe care să-l trimiţi la plimbare.

- Renunţ la întreg sexul opus. - Am încercat. O să-ţi urăşti viaţa.

Uite-l pe Sosh... E student. Prea deştept.

Haj e drăguţ...dar e analist-programator.

Sven. Un norvegian bine făcut. Trage de plase pe un vas de pescuit din Alaska.

Stă pe ţărm două, maxim trei zile. 1,90, ochi de culoarea oceanului.

Mulţumesc, dar nu mulţumesc. Ne vedem la Crash deseară?

Voi fi acolo.

7.

8.

9. Haide, poţi s-o faci. 10.

Odihneşte-te câteva minute, apoi terminăm. - Nu. Am terminat.

- Încă 2 ture. - Am spus că am terminat.

- Poţi să-mi spui ce-i cu tine azi? - E aceeaşi stare pe care o am în fiecare zi.

Repetări, repetări, prelegeri despre răbdare şi mintea deasupra materiei, şi m-am săturat.

Tu şi Max v-aţi certat? Te compătimeşti?

Max n-are nicio legătură.

Nu-mi simt picioarele. Şi asta nu se va schimba niciodată.

Dacă te mai aud vorbind aşa,

îţi tăbăcesc fundul ăla, cu sau fără scaun cu rotile. Ai înţeles?

Încă o dată.

1...2

- Dle. Ronald, mă bucur să văd. - Lasă tacâmul, Jorge.

- Nu cinezi singur aseară? - Nu, cinet singur.

O doamnă, poate?

Ce să zic.

- Bună, Louise. - Aştepţi de mult?

Doar de o veşnicie.

- Ce interesant e locul ăsta. - Un loc vechi.

L-am cunoscut pe Jorge când îmi dădeam doctoratul la Harvard. Avea o cafenea în piaţă.

Cu totii avem poveşti de suferinţă.

Ţi-ai dat doctoratul?

- Da, mai multe. Eşti cu adevărat un om remarcabil, Reagan.

Te rog, spune-mi Ray. Dar destul despre mine. Vreau să aflu povestea ta.

Primele 2 acte m-au lăsat tânjind după mai mult.

Nimic de spus în plus. O fată simplă din Vestul Mijlociu care încearcă să scape de o lume distrusă.

- Şi face asta cu eleganţă şi graţie. - Eşti drăguţă.

Cea mai bună a lui Jorge.

- Pentru dl. Ronald şi frumoasa sa... - Mulţumesc.

Prietenă.

- Poftă bună. - Mulţumim.

Pentru a doua noastră întâlnire.

Trebuie să-ţi spun, când te-am văzut la punctul de control,

n-am crezut că un tip ca mine ar putea fi în limbă după o fată ca tine.

Termină.

Nu pot să cred că un bărbat ca tine e burlac.

Am aşteptat mult timp persoana potrivită.

Nu înţeleg femeile care au nevoie de un bărbat ca să se simtă împlinite.

Pune glonţul chiar aici.

Surpriză, surpriză!

Max, el e Sven.

Bună, Mac.

Bună.

Uneori un abdomen lucrat şi nişte umeri largi ajută la eliminarea încordării.

Nu încercaţi să reglaţi televizorul. Acesta e un Buletin video Libertatea.

Nu prea am chef de petrecut acum. Pe curând.

- Pa, Mac. - Pa.

Singura voce liberă rămasă în oraşul ăsta. Există un cancer în Seattle, pe nume Gerhardt Bronck.

I-aţi văzut poza în ziare, aţi auzit vorbindu-se despre el ca fiind om de afaceri.

Chiar şi filantrop.

Nu vă lăsaţi înşelaţi, este un criminal

a cărui maşină de ucis, jefuieşte cetăţenii acestei comunităţi. Ceea ce veţi vedea

este doar vârful icebergului.

Nu este bine să ne bruieze la TV.

- Asta e ce am vrut să se întâmple. - Dacă procurorul vede şi vine după noi?

Procurorul nu-şi deschide fermoarul fără să mă întrebe pe mine.

Totuşi, reclamă proastă.

Cui îi pasă atât timp cât ne dă Numai Ochi?

Care din aceşti poliţişti se crede cercetaş?

Coreanul, Matt Sung.

- Vrei ca noi să-l ridicăm? - Nu.

Trebuie să comunice cu Numai Ochi numai printr-un intermediar.

Vreau să-i mai daţi şi altceva despre mine.

Atunci îl urmărim. Să vedem cu cine împarte tortul.

Apoi îl terorizăm, până când ne spune cine e şeful lui.

A fost Numai Ochi. Am încheiat

Jorge.

Prietena ta şi-a uitat aseară poşeta.

Ce drăguţ. Nu trebuia să vii. Îl trimiteam pe unul din copiii mei.

Pentru un vechi prieten, client bun şi frumoasa lui prietenă...nicio problemă.

O, mulţumesc amigo. Foarte drăguţ.

Bine, ne vedem deseară, da? La 7, la o masă obişnuită.

- Adios. - Adios.

Vreau să spun, nu auzi despre femei că ar lăsa baltă vreo moştenire