Mudbound

UN FILM ORIGINAL NETFLIX

Grăbește-te.

N-o să terminăm la timp.

Ba da. Trebuie.

Fă o pauză. Vino.

E rândul meu.

„Ba da. Trebuie.”

Așa era fratele meu, Henry.

Era absolut sigur că totul se va întâmpla așa cum voia el.

Că va sta ploaia și vom putea să plantăm bumbacul.

Că vom săpa groapa înainte să înceapă furtuna.

La naiba!

- Iisuse! - Ce e?

E mormântul unui sclav.

De unde știi?

E împușcat în cap.

Probabil era un fugar.

E clar.

Ce e clar?

Nu-l îngrop pe tata în mormântul unui sclav.

Ar fi urât asta din toată inima.

Ajută-mă să ies.

N-avem de ales.

Ajunge! Vino!

Ajunge!

Ieși de aici!

Haide!

Sus.

La naiba!

- Jamie, ține-te! - Nu putem.

Mă duc după o scară!

Henry!

Henry!

Henry!

Henry!

- Henry, unde ești? - Sunt aici!

Așa era fratele meu, Henry.

Era absolut sigur că totul se va întâmpla așa cum voia el.

Și că frățiorul lui...

Jamie!

...nu l-ar trăda niciodată.

Vino încoace. Ce e cu tine?

Am crezut că o să mă lași în groapă!

De ce aș face asta?

De ce aș face asta?

Când mă gândesc la fermă, mă gândesc la noroi.

Ni se depunea pe genunchi și pe păr.

Călcam în urmele de cizme prin nămol.

Visele mele aveau culoarea maro.

Haide, ridică-l.

- Haide. - Împinge-l...

- Stai puțin, lasă-l... - Stai.

Ridică-l, Jamie. Încă puțin...

Hai să ne oprim, să-l punem jos.

Ce-ar fi să punem funiile pe lungime? Am putea sta la capete.

Nu, sicriul e prea îngust. Dacă mai cade o dată, se strică.

- Am putea încerca. - Ba nu!

- Hap! - Henry.

- Hap! - Henry, nu face asta.

Nu sunt eu de vină pentru ce s-a întâmplat.

- I-am avertizat pe amândoi. - Lasă-i în pace.

Hap!

Hap, oprește-te puțin!

Poți să ne ajuți?

Trebuie să băgăm sicriul în groapă.

Hap?

Eram fată mare și aveam 31 de ani

când l-am cunoscut pe Henry McAllan, în primăvara anului 1939.

Locuiam cu părinții în casa în care crescusem.

Lumea mea era mică,

iar el mă salva de o viață la periferie.

Serios? Mi-a spus că ați făcut facultatea.

Sunt inginer.

- Aveți diplomă de inginer de la Ole Miss. - Da.

Ai auzit, Laura? Are diplomă de inginer de la Ole Miss.

Măi să fie!

Și Laura a făcut facultatea.

Are diplomă de la universitatea West Tennessee.

Suntem tare mândri de ea.

Sora mea e cea mai inteligentă din familie.

Avea note mai bune decât mine. Mereu mi-au scos ochii din cauza asta.

E inteligentă.

Laura, să ne cânți ceva la pian după cină.

Ar trebui s-o auziți. Cântă ca un înger.

Să-i cânți ceva dlui McAllan mai târziu.

- Mamă... - „Ave Maria”. Cântecul meu preferat.

- O să vă placă, e minunat. - Mamă!

Ce e?

Sunt sigură că Teddy nu l-a invitat

pe noul lui șef, dl McAllan, ca să asculte imnuri.

Ce-ar fi să-l întrebăm pe el? Domnule McAllan?

Ați dori să ascultați muzică după cină?

Îmi plac imnurile religioase.

Îi plac imnurile religioase.

Nu eram obișnuită cu admirația bărbaților și nu mă mai săturam de ea.

Era o schimbare față de mila sinceră

și gentilețea prefăcută rezervate fetelor bătrâne.

- Bine. - Deci...

El nu simțea nevoia să umple aerul de cuvinte, ca mine.

El avea încredere în sine, eu nu.

Așa este?

Ei bine...

Nu pot spune că-l iubeam cu adevărat pe atunci,

dar îi eram atât de recunoscătoare, încât restul nu mai conta.

Fratele meu, Jamie, vine de la Oxford săptămâna viitoare.

Aș vrea să te cunoască.

Uite-l acolo!

Frățioare!

- Arăți bine. - Și tu.

Îți priește aerul din Memphis.

Sau o fi altceva?

Dră Chappell, el e fratele meu, Jamie.

- Îmi pare bine. - Și mie.

Se crede un personaj din piesele lui.

Da, dar din ce piesă? Hamlet? Faust? Prințul Hal?

Una din care ți-ai putea câștiga pâinea cândva.

Dv. ce credeți, dră Chappell?

Aș zice că semănați mai degrabă cu Puck.

- Cine e Puck? - „Ce nebuni sunt acești muritori!”

Puck e un fel de elf poznaș.

E un spiriduș.

Scuză-mă, încerc s-o impresionez.

Vei vedea că dra Laura nu e ușor de impresionat.

- Mergem? - Da.

I-am spus lui Pappy că vii azi.

Vreau să aud.

Apoi am fost tras dedesubt,

eram rănit și sângeram și credeam că o să mor,

că o să fiu o altă victimă a inundației din '27.

- De ce nu mi-ai povestit niciodată? - Mai e.

Ce s-a mai întâmplat?

Am văzut o lumină pâlpâindă...

- Ca o stea căzătoare. - „Pâlpâindă”?

O mână s-a întins din lumină.

Am crezut că Dumnezeu Însuși a venit să mă ia.

Dar nu era El, ci dragul meu frate, Henry.

- I-ai salvat viața, ești un erou! - Așa e.

Ce-ar fi trebuit să fac? Să-l las să se înece?

Pentru viitor, orice ne-ar rezerva.

Să fiți binecuvântați cu fericire, sănătate, prosperitate

și, dacă ea te acceptă, cu o casă plină de copii.

Vă iubesc pe amândoi.

Ce efervescent e!

Te-ar deranja dacă aș dansa cu prietena ta?

Domnișoară Chappell, doriți să dansați?

Mi-ar face plăcere.

Jamie privea într-un mod diferit.

Când se uita la mine, nu mă mai simțeam invizibilă.

Mulțumesc mult.

- Mă întorc. - Bine.

Ești foarte frumoasă în seara asta.

Mulțumesc.

Jamie are acest efect asupra fetelor.

Le face să strălucească.

Îi placi, îmi dau seama.

Sunt sigură că nu-i displace nimeni.

Nu-i displac femeile, cu siguranță.

Cererea în căsătorie a lui Henry nu a fost cum mi-am imaginat.

Nu a îngenuncheat, iar întrebarea a fost mai degrabă o afirmație.

Henry nu era romantic.

Era dârz.

- Da? - Da.

Îmi plăcea viața de familie.

Să-l ascult pe Henry și să-l aștept să vină acasă...

Pentru asta mă născusem.

Când s-a născut Amanda Leigh, am devenit a ei.

Apoi a venit ziua care a schimbat totul.

Pentru totdeauna.

Ziua de 7 decembrie 1941

va intra în istoria infamiei.

Statele Unite ale Americii

au fost atacate brusc și deliberat

de către forțele navale și aeriene ale Imperiului Japonez.

Statele Unite au avut relații pașnice cu această națiune

și, la cererea Japoniei...

Tata a împrumutat camionul dlui Robert ca să mă ducă.

Asta îmi amintesc cel mai bine.

Primele și ultimele lucruri

ți le amintești cel mai bine.

Mulțumesc.

Ne vom ruga pentru tine.

Bine.

Să nu ne uiți.

Nu.

N-o să vă uit.

Să ai grijă.

Da.

Să vă faceți datoria cu toții. S-o ajutați pe mama.

- Bine? - Da.

Nu lăsați pe oricine lângă Lilly May. Să nu crească prea repede.

- Să te întorci. - Da.

Să vii înapoi. Ai înțeles?

- Te iubesc, mamă. - Te iubesc, copilul meu.

Mulțumesc.

Nu mă pot uita înapoi.

Nu m-am uitat înapoi.

Se zice că aduce ghinion să te uiți după cineva care pleacă.

I-am ținut bătăile inimii în palme.

Țin minte fiecare bătaie.

Era cald, era viu.