Room to Move

- Ești bine? - Da.

- E primul copil? - Da.

Bine.

Aici vedeți cum îi bate inima.

Acesta e abdomenul bebelușului.

Aici e rinichiul drept,

aici e cel stâng…

Coloana vertebrală,

coccisul, zona lombară,

zona dorsală, umărul, cotul…

Bebelușul are loc să se miște.

SPAȚIU DE MIȘCARE

Acesta e capul bebelușului.

Acesta e conturul craniului, văzut de sus.

Aici vedem creierul.

Anatomia pare normală. Are dimensiunea potrivită.

Stomacul, coloana, vezica, rinichii, inima…

Tot ce pot vedea la un bebeluș de vârsta asta arată normal.

NORMAL

CE E

COSNIDERAT NORMAL?

NEURODIVERGENT - ADJECTIV

FUNCȚIONARE MENTALĂ SAU NEUROLOGICĂ DIFERITĂ

DE CEEA CE E CONSIDERAT TIPIC ORI NORMAL.

JENN - 33 DE ANI MAI TÂRZIU

Bună ziua!

Bună!

Avem puțin timp împreună, așa că…

Mulți o să absolviți în curând.

Când pășești în lume, totul e plin de necunoscute.

E o perioadă în care simți că trebuie să cauți sfaturi peste tot.

Trebuie să cauți peste tot ca să înțelegi cum să-ți trăiești viața.

Vreau doar să vă reamintesc că sunteți aici.

Priviți înăuntrul vostru și aveți încredere în voi,

fiindcă aveți mai multe răspunsuri decât credeți.

Mi-e frică.

Nu știam că va fi atât de greu…

să aflu toate astea despre mine.

SPAȚIU DE MIȘCARE

Ai întrebări pentru mine?

Da.

Dar, la un moment dat, mi-am dat seama

că e periculos să fii curios sau să pui întrebări.

Zece și unu…

Oamenii trebuie să înțeleagă că unii percep lumea într-un mod diferit.

Însă modul extraordinar în care vezi tu lumea e fascinant.

Dacă mi s-ar lua dansul, nu m-aș mai recunoaște.

Dar tocmai de aceea asta schimbă totul.

Spune-mi mai multe.

Se schimbă ceva când ajungi, în sfârșit, să recunoști

și să dai nume unor experiențe și sentimente

pe care le-ai avut dintotdeauna.

Totul devine mult mai real.

Am simțit mereu că ceva nu se potrivea.

Acum, totul pare diferit.

Observăm dificultăți în trei domenii.

Comunicare, socializare și comportamente repetitive și stereotipice.

Tu chiar îndeplinești toate cele trei criterii.

Și trebuie să observ asta în timp, în istoricul și-n dezvoltarea ta timpurie.

Există o neurobiologie a felului în care ești,

care începe devreme, în copilărie, și te însoțește toată viața.

Deci îndeplinești criteriile pentru tulburarea de spectru autist.

TULBURAREA DE SPECTRU AUTIST

Tulburarea de spectru autist este o afecțiune complexă

care implică provocări persistente în interacțiunea socială,

vorbirea și comunicarea nonverbală și comportamentele repetitive.

TSA este diagnosticată, de regulă, în primii ani de viață.

Impactul TSA și severitatea simptomelor diferă la fiecare persoană.

Aveți întrebări pentru mine?

Ai nevoie de ceva?

Am senzația că…

Mă simt ușurată, într-un fel.

Îmi imaginez.

Azi am primit oficial

diagnosticul de tulburare de spectru autist, nivel 1.

„Necesită ajutor.”

Fă-ți bagajul!

Să-mi fac bagajul?

- Da. - Unde mergem?

În călătorie.

Tot uit că nu-ți plac analogiile.

Pe asta n-am înțeles-o.

Da, am avut multe trăiri. Adică…

Simțeam că n-aveam încredere în mintea mea,

în felul meu de a gândi.

E ca și cum…

Citesc trăsăturile

unei persoane cu autism sau TSA de nivel 1

și am senzația că-mi citesc propria viață.

Mi se pare atât de clar și mă identific atât de profund.

Dar în clipa următoare am senzația că inventez totul sau că nu e real

sau că încerc să găsesc o soluție rapidă sau ceva.

E un joc ciudat pe care-l joc cu mine însămi.

Dar azi am primit diagnosticul oficial.

Așa că pot să respir ușurată

și să mă cunosc.

Nu simt că am avut vreodată posibilitatea sau ocazia să fac asta.

Așa că pare copleșitor, dar, într-un fel, pare promițător.

Și sunt recunoscătoare

că am avut ocazia să trec prin acest proces.

De ce ți-e frică?

Cel mai mare coșmar al meu e să particip la un documentar.

Fiindcă sunt nevoită să comunic cu cineva

la un nivel atât de profund și…

Am încredere în Alex, dar nu-mi place să fac ceva ce nu stăpânesc.

Dar știi răspunsul.

Toate lucrurile pe care le faci acum nu știai să le faci înainte.

Ce te-a făcut să depășești acele momente?

Nu știu unde sunt. Ce faci?

Încântat de cunoștință!

- El e Ian. - Salut, Ian! Eu sunt Alex.

Cred că asta e decizia corectă.

Așa că o să merg înainte.

El e James.

- Uite! - Se dă mare.

- Se dă în spectacol. - Da.

Și legenda în persoană.

E de la primul meu recital.

- Cum ții mâna… - Știu.

- Pot să-ți pun microfonul? - Da.

Ce mă stresează e că nu știu cum se face un documentar

sau cum lucrezi tu și…

- Și tu mă filmezi pe mine? - Da.

Încerc să surprind cum își găsește locul în spațiul ăsta.

Și a fost senzațional.

E ciudat, pentru că fiecare persoană pe care o întâlnesc nu știe asta.

Iar când mă gândesc că totul e filmat…

E nebunie curată!

Totul e…

Fiecare zi pare o zi cum n-am mai trăit.

O să fiți surprinși.

Ia te uită!

Am un curaj anume

de a face lucruri în numele dansului

pe care nu le-aș putea face în viața de zi cu zi.

- De exemplu, ce facem acum. - La fel și eu.

Spre deosebire de alte lucruri,

pentru că, la baza fiecărei interacțiuni,

a fiecărei oportunități sau a fiecărui job, stă gândul:

„Nu, nu vreau să fac asta.”

Se declanșează imediat o stare de anxietate.

Dar o fac oricum.

Și eu sunt la fel.

Proiectul ăsta e diferit. Încă nu sunt sigur ce e, de fapt.

Tot ce fac are legătură cu ce transmite spectacolul publicului.

Dar am vrut mereu să aflu ce câștigă artistul din actul artistic.

Exact!

Și așa am ajuns la psihoterapia bazată pe mișcare,

care e un fel pretențios de a spune

„comunicare prin dans, când cuvintele nu ajută”.

- Da. - Asta e lupta pe care o duc eu.

ACUM ȘASE ANI

- La tine m-am gândit prima dată. - Sigur.

Știu că au trecut șase ani, dar te-am contactat

fiindcă ți-am urmărit cariera de când am lucrat la acel videoclip.

Nu cred c-a fost întâmplător că, după atâta vreme,

ți-am scris în ziua în care ai primit diagnosticul.

Nu-mi vine să cred. E atât de ciudat!

Revenisem acasă după o călătorie la Los Angeles.

A doua zi aveam ședința ei și ne-ai trimis e-mailul.

- Da. - Iar ședința ei a fost nebunie curată.

De ce te-ai îndreptat spre artele spectacolului și dans?

Răspunsul meu de dinainte era…

M-am lăsat purtată spre lumea asta și m-am îndrăgostit de ea.

Și simt că ăsta e scopul meu

și că asta trebuie să fac în viață.

Simt că ăsta e talentul meu și e felul în care mă conectez cu oamenii.

E felul în care pot să ajut oamenii.

Dar am avut mereu senzația că am fost îndrumată

sau că sunt îndrumată prin viața asta,

ceea ce încă simt, într-un fel.

Dar cred că, pur și simplu,

am devenit obsedată de dans, poate pentru că sunt autistă.

Și mi-a fost de ajutor

în feluri pe care abia acum le înțeleg.

Bine, să vedem ce putem realiza! Propun să-ncepem ușor și să te acompaniez.

- Bine. - Și vedem ce iese.

Să începem!

BUN-VENIT LA RIPLEY-GRIER STUDIOS

ȘCOALA MARTHA GRAHAM

Unu, doi, trei, patru, cinci, șase…

Și unu, doi…

Așa, Barry!

Cinci, șase…

Da!

Da, deschideți…

Tot spațiul din cadranul vostru.

Da.

Priviți aici! Să vă văd!

La început, era doar dans.

Dar au trecut ani buni…

Se deschide, înflorește.

…de când a încetat să mai fie o terapie pentru mine.

La un moment dat, dansul a început să-mi ia mai mult decât îmi dădea.

Da!

Ca om, când te privesc dansând,

dacă nu-ți văd ochii,

nu pot să mă conectez cu tine.

Am găsit o cale să trăiesc făcând ce iubesc,

dar a trecut mult timp de când n-am mai găsit bucurie în mișcare.