Dark Angel

Evadarea n-a fost ideea mea.

Vreau să spun, încotro? Nici măcar nu ştiam că mai există altceva.

Zack a fost cel ce a spus că trebuie să plecăm şi bănuiesc că mi-a salvat viaţa.

Nu credeam că e bine să ne despărţim dar n-a vrut să mă asculte.

Şi nici măcar n-am avut şansa de a-i mulţumi.

Am ordonat o căutare amănunţită. Or să cadă capete.

Găsiţi-i! Pe toţi.

Şi dacă au trecut de gard?

Aici, Lydecker. Capturaţi-i dacă puteţi.

Dar dacă vreunul ajunge la perimetru îl veţi lichida. Aţi înţeles?

Confirmăm, dle. Ordin de 10.06.

E responsabilitatea mea.

Împuşcaţi-i!

Max!

Dle? Avem şapte până acum. Trei răniţi şi doi ucişi.

Veţi avea o mare problemă dacă unul ajunge în exterior.

Pe bune, aici sunt minus 12 grade. Cât de departe pot ajunge copiii ăştia?

Găsiţi-i doar.

Uneori aveam impresia că s-a întâmplat altcuiva,

ca într-o poveste pe care-o asculţi.

Partea cea mai grea e să nu ştii dacă a mai scăpat cineva.

Dar dacă aş fi ştiut sigur că eu eram singura care scăpase, ar fi fost mai rău.

Cel puţin aş putea să le inventez o viaţă,

ca de exemplu Johnny, fotograf de modă sau arhitect.

Adevărul e că ar fi fost asemenea mie.

Trăind pe fugă uitându-mă veşnic peste umăr.

Speranţa e pentru rataţi. Laşi în urma ta o viaţă de ocnaş

până reuşeşti să înţelegi adevărul dur şi rece.

Şi totuşi, sper că ei sunt acolo, undeva,

şi că sunt bine.

DISCIPLINĂ

DATORIE

LUCRU ÎN ECHIPĂ

DISCIPLINĂ

- E naşpa. - Ce e naşpa?

Vin acasă la trei dimineaţa şi tu eşti încă plecată.

Mă simt de parcă m-a izbit o betonieră

iar tu eşti deja trează de o oră şi te învârţi pe aici.

Asta, prin definiţie, e naşpa.

Ţi-am făcut cafea.

Ar trebui să rezolve o parte din nedreptăţile lumii.

Mersi, începe să-şi facă efectul.

Aproape că mă simt om.

Da, şi eu.

Cioc, cioc.

Băieţi, hai s-o întindem.

Mersi, iubito. Am să-mi iau o zi liberă.

Mă simt tare rău.

E ziua de salariu. Vrei să-ţi ridic eu banii?

Da, eşti cea mai tare, Maxie.

Haide, mişcare. Altfel ai să întârzii la şcoală.

- Încă trei înghiţituri. - Încă două.

Da, dar mari.

Obişnuiau să ne spună că o bombă atomică îţi poate strica ziua.

Era un fel de glumă, asta până în dimineaţa în care teroriştii ne-au tras-o.

Un puls electromagnetic de la 120 de Km. altitudine.

Auzi oamenii smiorcăindu-se despre cum era totul altfel înainte de puls.

Tărâmul laptelui şi-al mierii bla, bla, bla.

Cu mâncare şi slujbe din plin şi toate lucrurile funcţionând.

Eram prea tânără să-mi amintesc. Ce să mai.

Ce nu înţeleg eu e de ce îi spun "depresie"?

Vreau să spun că toţi sunt faliţi.

Dar nu sunt aşa deprimaţi.

Viaţa merge înainte.

Jam Pony, mesager.

Sevici uşor!

- Şi, deci, ai lăsat-o aşa? - Nu era nimeni să semneze.

Ce-ar fi trebuit să fac? Să dau ture toată ziua cu coletul?

Şi te-ai hotărît să-l înapoiezi expeditorului. Sau mai exact soţiei sale.

După cum spune profetul doar un soţ nedemn

ar trimite chiloţei unei alte femei.

Nu e treaba ta. Nu e treaba ta, şi nici a mea.

Da, e doar a lui Jah.

Da, în acest caz am fost instrumentul Prea-Înaltului.

Păi, pe aici eu sunt cel mai înalt.

Înainte de a face ceva, cere instrucţiuni.

Poftim, e proaspătă. Şterge-o, dobitocule!

Puţin în întârziere.

- Eram în misiune. - Da, bine, eu te vreau în misiune aici.

Şi dacă sunt în misiune pe teren?

Mai degrabă misiunea pat. Adormit.

Eu nu dorm.

- Theo m-a rugat să-l iau şi pe al lui. - El nu şi-l poate ridica pentru că...

- E bolnav. - Da, după o schimbare.

Spune-i lui Theo că dacă mâine nu apare, să înceapă să-şi caute alt servici.

Nu ştiu cum să-ţi spun... Normal, toţi ne căutăm alte joburi.

'Neaţa, rază de soare.

Am prins un prăpădit când îmi fura bicicleta.

A folosit o rangă ca să-mi spargă lacătul şi mi-a rupt o grămadă de spiţe.

- Acum am o roată strîmbă. - Cel puţin nu ai rămas fără mijloc de transport.

Adevărat. Dar mi-am rupt o unghie pe când îi crăpam capul.

Şi asta mi-a distrus ziua. Ştii ce spun?

Eu de ce nu pot avea aşa o prietenă? Îi aduce prînzul, câtă atenţie şi delicateţe.

- Picioare până în gît. - Heterosexuală.

Ce ruşine, să risipeşti aşa fetiţă pe un bărbat.

Hei, Sketch.

Făcute în casă. Natalie le-a făcut cu ocazia aniversării noastre.

- Marele unu-zero. - Marele unu-zero?

În seara asta se împlinesc zece luni de la prima noastră întâlnire.

- Felcitări. - În timpul celei de-a treia zi a revoltei

- Nu încercaţi să vă reglaţi televizorul. - Ia te uită. Eyes Only.

Acesta este un buletin de ştiri al grupării Emisia Libertăţii şi va dura exact 60 de secunde.

Nu poate fi urmărit, nu poate fi oprit şi e singura voce liberă din oraş.

Există oameni care trec prin viaţă cu impunitate

Acţiunile lor, oricât de josnice, sunt imune la consecinţe.

Edgar Sonrisa e unul dintre ei. L-aţi văzut la adunările de fonduri politice.

Pe banii voştri, da? Aşa credeţi că se fac afacerile?

Deţine centre comerciale şi cea mai mare fabrică de medicamente din Nord-Vest.

Şi face trafic de droguri şi arme de-a lungul coastei de vest.

- Omul e băgat bine. - E cât se poate de murdar.

- Mărunţişuri - S-a înşelat vreodată?

- E mereu pe fugă, la fel ca toţi ceilalţi. - Asta nu înseamnă că nu are dreptate.

Ziariştii care au încercat să-l demaşte au fost împuşcaţi.

Sângele lor s-a transformat în cerneala lumii moderne.

Cei care i s-au opus au dispărut.

Dar toate astea sunt pe cale să se schimbe.

Fii atent.

- Pe mai târziu. - E rândul tău să faci cinste.

În trecut, acesta era sectorul financiar.

America se amăgea că era totul pus la punct

Dar era doar o grămadă de zero şi unu undeva într-un computer.

Şi când bomba a făcut "Bum"

pulsul electromagnetic a transformat acei zero şi unu într-un mare zero.

Şi nimeni nu credea. America e doar o fostă super-putere falită

în căutarea unei explicaţii, întrebându-se "De ce? ".

Am nevoie de o semnătură.

Stai o clipă.

Nattie, n-o să-ţi vină să crezi dar am primit o tură de noapte.

Aşa că n-am să ajung la cină.

Ştiu că e cea mare.

Nu, iubi, i-am implorat, înjurat, am plâns

dar trebuie să fac ceea ce am de făcut.

O să facem ceva deosebit.

Îţi promit.

Şi eu te iubesc.

Pupici.

Scuze pentru întârziere.

Dacă vrei să fii bogat ascultă aici.

Daţi banu' la fetiţa şi vă fac viaţa mai uşoară.

Dacă pui mâna ai încurcat-o. Modelul original nu avea asta.

Intri?

- Cine mai vrea? - Care-i treaba?

Fata poate repeta un număr de 14 cifre după sunetul tastelor.

- Şi? - Pe apelare rapidă.

Intrarea e 10.

Ultima şansă.

Bine, hai s-o facem.

2-0-6-5-5-5-0-1-3-5-7-6-3-3.

Asta e.

Cum ai făcut asta?

Dacă tot faci cinste, aş bea o bere.

Nu fac.

- Ce mai faci, Max? - Până să apari tu?

- Doar nu eşti încă supărată. - Tu i-ai arestat prietena.

- Oare cine ar fi supărat pe chestia asta? - Ştii de ce eram pe urmele Justinei.

- Pentru că era acolo? - Să încerc să am o relaţie cu tine, Max

e ca şi cum aş pluti în ceaţă. Eşti în centrul a ceva

doar că nu ai idee unde te afli.

Şi când ceaţa s-a ridicat uite-l pe Darren, cu capul sub tricoul Justinei

Ne laşi puţin singuri?

Eram nebun după tine dar tu ţii pe toată lumea la distanţă

de parcă ceva întunecat s-ar petrece şi...

Cu cât încerc să mă apropii de tine cu atât te retragi mai mult.

Sunt cu adevărat bucuroasă că purtăm această discuţie.

Ai dreptate, eram supărată pe tine.

Dar vorbind despre asta a făcut ca vălul să-mi cadă de pe ochi.

Şi acum îmi dau seama că...

a fost vina mea.

Ai putea să mă ierţi vreodată?

Văd că perimetrul de apărare este încă intact.

Măcar am încercat.

Umple totul de mizerie şi apoi vine la mamicuţa să-l ierte.

Spune-mi adevărul. Sunt eu un banc de ceaţă feminin?

Încearcă doar să dea vina pe tine pentru că e un dobitoc.

- Da. - La naiba, da.

Nu e nici un sâmbure de adevăr în tot ceea ce a spus idiotul ăla.

Eşti o bucăţică pe cinste şi o prietenă excelentă.

- Doar pentru că tu eşti... - Ceţoasă.

Mai degrabă misterioasă.

Ceea ce nu e rău.

E doar mister.

- Trebuie să plec. - Unde?

E secret.

De câte ori să-ţi spun? Cu zgomotul ăla alungi orice afacere.

- Strică atmosfera prea elegantă. - Ai o gură spurcată, puştoaico.

Nu sunt o puştoaică, ci un client precum cei care plătesc ca tu să trăieşti opulent.

Deci, ai ceva pentru mine sau nu?

Da, pe aici pe undeva.

Să vedem.

Am o informaţie despre maşina aia.

Un Tahoe albastru din 2003

cu plăcuţe de Wyoming, AGT349.

N-a fost uşor. Îţi lipsea o cifră.

Îmi pare rău, aveam nouă ani atunci.

Cine e tipul? Nu e cel pe care-l căutăm.

Numele ei e Hannah.

A luat maşina la schimb pentru o camionetă veche şi nişte mâncare.

Fără factură.

S-a întâmplat imediat după Puls. Înregistrările s-au şters. Nici urmă de tranzacţie.

Dar am reuşit să-l găsesc pe tip. După şase ore la telefon. Zii mersi.