Dark Angel

- Când eşti gata. - Nu-ţi recomand.

Este prea devreme să foloseşti psihoactive din nou. Sistemul nu i s-a refăcut încă.

Am luat la cunstinta eşti îngrijorat. Acum hai să începem.

Lasă-mă o zi sau două sa îi stabilizez starea.

Poate nu înţelegi ce e în joc.

Ştie unde sunt X5-urile.

Are informaţia blocată în creier dar am să o obţin.

- Nu o să poţi face nimic dacă e mort. - Voi risca.

Fă-o.

Fă-o sau am să găsesc pe altcineva să o facă.

Zack, unde sunt?

Unde e Jondy?

Unde e Max?

Spune-mi şi totul va lua sfârşit.

Zack.

Max! Cum... cum ai făcut?

O să explic mai târziu. Trebuie să plecăm de aici.

- Max, nu trebuia să fi venit. - După tot ce ai făcut pentru mine, trebuia.

Poţi să sari gardul?

Dacă nu pot, mergi fără mine.

Paznicii o să se schimbe în curând. O să încercăm atunci.

Le-ai spus ceva? Despre mine sau despre ...ceilalţi?

- Dacă au fost compromişi... - Nu am spus nimic.

- Spune-mi unde sunt ca să îi avertizez. - Nu am spus nimic.

Eşti sigur?

- Ce s-a întâmplat, Zack? - Nu ştiu. Spune-mi tu.

- Tu nu eşti Max. - Zack!

- Cine eşti? - Zack!

Nu...

Lasă-l! Lasă-l!

Nu o să suporte.

Nu... o să-ţi... spun... nimic.

- Salut. - Salut.

- Fii atent. - Nu am mai văzut una de ceva timp.

L-a furat din piaţă. M-am gândit că Logan ar vrea să facă una din reţetele lui.

E pe aici?

A plecat să se plimbe.

- Să se plimbe? - Jos, pe faleză.

Hei. Nu ai voie să treci. Nu ştii să citeşti?

Scoate-ţi pantofii şi vino aici.

Ţi-am lăsat un cadou acasă.

Un pui proaspăt.

"Văd în viitor un pui Chez Cale cu o sticlă de Pre-Pule-Nuit-St-Georges."

Să zicem... la ora 8?

Speram să spui asta.

Este frumoasă, nu-i aşa?

Şi e nostimă. Pentru prima dată după mult timp

mi se pare că în acelaşi timp totul este şi posibil şi imposibil.

Ţi-e frig?

Am îngheţat.

Dar mă simt bine.

Este o zonă interzisă.

Repet, este o zonă interzisă.

Urăsc chestiile astea.

Da. Mai bine pleci.

Cred că ai dreptate.

Ne vedem diseară?

- La ora 8. - Fix.

- Mă întorc la lucru. - Eu plec acasă.

- Pa. - Pa.

Direcţie greşită.

De câte ori ţi-am zis? Nu semnezi, nu primeşti banii.

- 225 Carrington. - Semnătura.

- Acolo. - Robert Marley. Aşa e mai bine.

- Nu pare corect. - Nu e corect.

Ce putea face Original Cindy? Au oprit lumina, încălzirea, chiar şi apa.

Ai întârziat.

Înapoi sau îţi rup fundul.

Hei, ia-o mai uşor. Doar ce a fost evacuta din apartament.

Îmi pare foarte rău. Mă simt responsabilă.

Nu e vina ta că ai încorporată în tine o maşină de luptă.

Nu pot să cred că l-au omorât pe administrator.

Nici eu. Nu că nu merita. Vreau să spun că administrator era infect şi un turnător.

Nu îi condamn că au vrut să mă dea afară din clădire pentru că am adus un personaj negativ.

Întâi îţi pierzi slujba din cauza mea, apoi îţi pierzi şi locuinta.

Slujba era proastă, iar locuinta o mizerie.

Original Cindy trebuie să reziste luptei.

- De ce nu vii să locuieşti cu mine? - Mulţumesc, dar nu vreau să deranjez.

Nu deranjezi. Kendra s-a mutat în apartamentul prietenului ei poliţist

deci este loc destul.

- Eşti sigur? - Te ajutăm să te muţi la prânz.

Am o întrebare. Ciudaţii ăia tot te mai cauta?

După ce i-am bătut?

Dar băieţii din elicopterele negre?

Situaţia s-a mai calmat.

- Bine. Mă mut. - Foarte bine.

La prânz.

- Totul e în regulă? - Da.

- De ce? - Răscoleşti de parcă ai căuta ceva.

- Încerc să găsesc ceva cu care să mă îmbrac. - Unde pleci?

- La Logan. - Deci, ai o întâlnire?

Nu e o întâlnire. Vine doar la cină.

- Luăm cina în fiecare zi. - Da, dar acum e puţin diferit.

Apar scântei... dacă înţelegi ce vreau să spun.

Nu, nu înţeleg.

Am văzut cum va uitat unul la altul. Când el e prezent...

- poate puteţi să rezolvaţi problema. - Nu suntem aşa. Şi în plus...

Doar pentru că eram într-un scaun cu roţile nu înseamnă că nu puteam merge acolo dacă vroiam.

Înţeleg.

Nu contează dacă obstacolul dintre voi

era fizic sau psihologic. Nu mai exista.

Ce vrei să spui?

E cu totul altceva.

Şi de asta eşti aşa nervoas.

Nu sunt nervos.

Da, sigur.

Este un motiv în plus pentru care sunt lesbiană.

Nu trebuie să trecem prin nenorocirea asta.

După a doua întâlnire ne mutam împreuna.

Suntem doar doi prieteni care iau cina împreună.

Şi orice altceva este o cale sigură de a strica o prietenie frumosa.

Da, sigur. Eu oricum o să plec.

Dacă nu vii acasă, poţi măcar să suni ca să nu fiu îngrijorată?

Te simţi bine?

Îmi pare rău.

Era singura soluţie să te scot.

Uite. Pune asta pe tine.

- De ce mă ajuţi? - Poate să mă împac cu mine însumi.

Te voi duce până la graniţă. De acolo eşti pe cont propriu.

Ia-i.

Fugi! Fugi!

Ieşi!

Stai! Stai!

Pleacă! Pleacă!

Către toate echipele, merge pe jos, şi se îndreaptă spre sud-est.

- Salut. - Salut.

Intră.

- Da? - Max.

Cine este?

Deci...

Deci...

Cina.

O, nu!

Pui cu sos tartar?

O, este... Nu e bine deloc.

- Poţi... Poţi să aduci aia? - Da.

- Porneşte cuptorul. - Bine.

- Bună. - Max!

Zack?

Am nevoie de tine.

Se ascunde lângă Manticore. Trebuie să-l prind înainte să ajungă ei.

Nu. Pădurile alea sunt pline de oamenii lui Lydecker.

Plec, Logan. Îi datorez asta.

Bine.

Să zicem că treci de punctul de control. Să zicem că ajungi la el.

Crezi că te poţi strecură prin afară din reţeaua Manticore?

Am mai făcut-o o dată şi atunci eram copii.

Şi dacă e o capcană? Dacă Zack e de partea lor?

Zack, de partea lor? Nu-l cunoşti deloc, nu-i aşa?

- Nu te las să faci asta. - Nimeni nu se bucură mai mult că poţi să mergi.

Dar ...încă pot să-ţi trag vreo două.

Verificarea de contrabandă. Opreşte-o. Trebuie să verificăm tot echipamentul.

Zack!

Zack?

- Zack! Eu sunt. - Ce faci aici?

- Mă răneşti! - El te-a trimis.

- Despre ce vorbeşti? Tu m-ai chemat. - Încerci să mă păcăleşti.

Nu încerc să te păcălesc.

Oamenii lui Lydeker sunt peste tot. Trebuie să pleci acum.

Te-a trimis să mă aduci înapoi, dar nu o să meargă.

Ai trecut de partea lor. Eşti un pericol pentru ceilalţi.

Zack!

- Nu misca. - Ştiam eu. Ştiam că eşti unul dintre ei.

Dacă ar fi adevărat, acum aş fi chemat echipa TAC şi te-aş fi predat lui Lydeker.

Dar nu e adevărat. Sunt aici pentru că m-ai rugat să vin.

Max.

E în regulă.

Totul o să fie bine.

Stăm aici până se întuneca, şi apoi o să te scot de aici.

Ce ţi-au făcut?

Max, nu le-am spus nimic despre tine sau despre ceilalţi.

Dacă au folosit psihoactive nu poţi să fii sigur de nimic.

Nu aş fi putut să spun nimic, Max pentru că nu ştiu nimic.

M-am forţat să uit, aşa cum ne-au învăţat să facem.

Nimeni nu poate rezista la infinit la tortură. Nici chiar tu.

Mintea este foarte maleabilă. Vei spune ce ştii.

- 54974235694... - Amintirile pot fi îngropate. Ascunse.

- 73711... - Vei învăţa să uiţi ceea ce ştii.

- Propriul nume. Propriul cod de bare. - 54974235694...

Umplându-ţi intenţionat mintea cu informaţii false

minte îţi va fi aşa de încurcata că nu vei mai putea spune adevărul.

Ăsta este codul tău de bare? Răspunde-mi!

M-am forţat să uit...

ca să te protejez.

Să vă protejez pe toţi.

- Este în regulă. S-a terminat. - Nu, nu s-a terminat.

Sunt singurul care ştia.

Singurul. Trebuie să-mi aduc aminte ca să îi pot apăra.

Îţi vei aminti. M-ai sunat, nu-i aşa? Îţi mai aduci aminte numărul?

- Nu-i acelaşi lucru. - Da. Vei reuşi dacă încerci.

Nu, cu tine e altfel.

Vreau să spun... cum am putut să uit...

totul despre tine?

Cum am putut?

Mai bine verifică, să fii sigur că stăm bine aici.

Stai acolo.

Eu sunt.

A trecut ceva timp de când m-am relaxat suficient ca să dorm.

Probabil nu te va deranja. Oricum nu dormeai prea mult.