Luca

Ascultă, Tommaso,

chiar trebuie să pescuim lângă insulă?

- Îţi faci prea multe griji. - Nu ştiu.

Dacă vechile poveşti sunt adevărate?

Haide, Giacomo.

Chiar crezi în monştri marini?

În apele astea au fost văzute prea multe lucruri ciudate.

Sunt doar poveşti.

Poveşti spuse ca să ne ţină departe de un loc grozav de pescuit.

- Dar, Tommaso... - Suntem în regulă.

Nu îţi face griji.

Aşa e mai placut.

Ce este asta?

Ai ratat. Să mergem,

înainte să se întoarcă după noi.

Ţi-am spus că sunt reali.

Ce monstru!

Înspăimântător!

Au scăpat peştii din hambar! Au scăpat peştii din hambar!

Nu, nu, nu!

Mama o să mă ucidă!

Caterina!

Aşteaptă!

Bună dimineaţa, dle Branzino.

Şi de asemenea, îmi pare rău.

Ei bine, ce mai face dna Branzino?

Pa, Luca.

Scuză-mă, dnă. Ai văzut...

Da.

Giuseppe, întoarce-te aici!

Vrei să fugi precum amicul tău Enrico?

Pentru că am veşti pentru tine. Fie este mort, fie este acolo pe undeva.

Vede lumea.

Dar probabil este mort.

Bine, sunt toţi.

Monalisa, de ce zâmbeşti?

Mai este cineva acolo înăuntru?

Giuseppe.

Ce am vorbit noi?

Giuseppe...

În regulă. Să mergem.

- Bună. - Bună dimineaţa.

- Bună, dnă Aragosta. - Hei, Luca!

- Bună dimineaţa! - 'Neaţa!

Luca

Bine. Este liber.

Spuneţi-mi dacă aveţi nevoie de ceva.

Cineva?

Nu? Bine.

Giuseppe...

Monştri de uscat! Toată lumea sub stâncă!

Luca!

Prânzul este gata!

Vin imediat!

Haideţi! Trebuie să ne întoarcem.

Ai întârziat două minute.

A fost o barcă?

- Te-ai ascuns? - Da, mamă.

Pentru că dacă doar te văd puţin...

Crezi că or să vină să-şi facă noi prieteni?

- Nu. - Să pălăvrăgească.

- Eu... eu nu... - Nu.

Sunt aici să ucidă.

Aşa că mă asigur că ştii.

Mulţumesc, mamă.

Când eram mică,

treceau săptămâni fără să văd vreo barcă,

şi lasă-mă să-ţi spun, nu aveau motoare.

Doar un monstru de uscat transpirat cu o vâslă.

- Bună, bunico. - Hei, Bubble.

- Bună, tată. - Luca!

Uită-te la Pinchy-pessa. Năpârleşte.

Este magnific.

Uite un crab campion de expoziţie, dacă am văzut vreodată unul.

Drăguţ.

- Nu o privi în ochi! - Îmi pare rău.

Dar nu-ţi cere scuze. Ea poate să simtă slăbiciunea.

Vino să mănânci, Luca. Haide.

Trebuie să învingem familia Branzino la expoziţia de crabi de anul ăsta.

Toată lumea crede că Bianca Branzino este grozavă

cu crabii ei premiaţi

şi cu imitaţia ei de delfin uimitoare. Te rog!

Oricine poate să facă asta.

Nu-i aşa?

Nu ştiu de ce delfinii sună aşa.

Ştii, de ce nu vorbesc?

Luca.

La ce te gândeşti?

Ei bine, mă întrebam...

De unde vin bărcile?

Din oraşul monştrilor de uscat. La suprafaţă.

Am învins un tip acolo la cărţi odată.

Mamă! Ce faci?

E suficient de mare ca să audă despre asta.

Ai fost la suprafaţă şi te-ai transformat?

Nu! Nu! Gata! Taci!

Eram doar curios.

Da? Ei bine, peştii curioşi sunt prinşi.

Nu vorbim, nu gândim, nu discutăm, nu contemplăm,

şi nu ne apropiem de suprafaţă! Ai înţeles?

Da, mamă.

Poftim. Acum să ne întoarcem la muncă.

Hei.

Priveşte-mă în ochi.

Ştii că te iubesc, nu-i aşa?

Ştiu, mamă.

Suntem puţin îngrijoraţi pentru el, nu-i aşa?

Nu, mulţumesc! Sunt sătul.

Este în regulă. Nu sunt om.

Slavă Domnului.

Poftim, ţine asta.

Locuieşti prin zonă?

Prin zonă? Nu, nu, nu. Am venit doar să-mi iau lucrurile.

Hei! Aşteaptă, ăsta este al meu!

Dle? Ţi-ai uitat harponul şi...

Da. Mulţumesc!

Ce? Ce faci?

Nu, nu!

Nu!

Ajutor!

Este prima dată?

Desigur că este! Sunt un copil bun!

Hei, relaxează-te.

Respiră.

Ei bine? Nu este grozav?

Nu!

Este rău şi nu ar trebui să fiu aici la suprafaţă.

O zi bună.

Mulţumesc.

O zi bună. Din nou.

Bunico,

chiar ai fost sus...

Bine, toată lumea. El este... Smuca.

Da. El este şeful acum. Aţi înţeles?

Asta a fost dificil de privit.

Ţine.

Vino.

Aşteaptă.

Se simte ca şi când ar fi încă acolo.

Da, asta se numeşte coadă fantomă.

O să te obişnuieşti.

Sigur. Mersul.

Nu-ţi face griji, ai noroc. Practic eu l-am inventat.

Ca să porneşti, stai vertical.

Ca o grămadă de pietre.

Grozav! Adică, bine, indiferent.

Mersul este precum înotul.

Dar fără aripioare. Sau coadă.

Şi de asemenea, nu este apă.

Altfel, este exact acelaşi lucru.

Încearcă.

Nu aşa. Încearcă din nou.

Încearcă să conduci cu capul.

Nu, mai multă burtă.

Asta este... asta este întins pe jos.

Ce zici de asta?

Fă un pas fără ca măcar să te gândeşti la asta.

Nu, nu, nu, nu te gândi la asta.

Nu ştiu cum să nu mă gândesc la ceva.

Bine, bine. Priveşte.

Îndreaptă-ţi picioarele în direcţia în care vrei să mergi. Bine?

Şi apoi te prinzi singur

înainte să cazi.

Da, aşa este.

Bine. Bine.

- Da. Da! - Reuşesc!

Nu erau, puştiule. Alberto Scorfano.

Luca Paguro.

Îmi face place. Răsuceşte mâna.

Este o chestie umană. Sunt un expert.

Ce înseamnă?

Chestia pe care tocmai ai spus-o?

Vino. O să-ţi mai arăt alte chestii!

Mama perlelor!

Locuieşti aici sus?

Da. Eu şi cu tatăl meu.

Nu stă mult pe aici,

aşa că practic fac cam ce vreau.

Nu este periculos?

Da, este cel mai grozav!

Tot ce este bun este la suprafaţă.

Ce altceva?

Aerul!

Gravitatea! Cunoscută şi drept "cădere"!

Cerul. Norii. Soarele.

Nu te uita la el.

Glumesc doar. Cu siguranţă trebuie să te uiţi la el.

Şi apoi, sunt lucrurile oamenilor.

După cum poţi să vezi,

le colecţionez de multă vreme,

aşa că întreabă-mă orice.

Da. Asta este Aparatul Magic al Doamnei care Cântă.

Din păcate, este stricat.

L-ai reparat!

Ce este asta?

Este cel mai grozav lucru pe care l-au creat oamenii vreodată.

Scuterul Vespa.

Stai doar pe el,

şi te duce oriunde vrei să mergi.

În toată lumea asta!