Chompoo: Lost​ &​ Forgotten​ (คดีชมพู่:​ เด็กหายที่ถูกลืม)

În Mukdahan, oamenii au ajutat la căutarea lui Chompoo,

fetița de trei ani care a dispărut de acasă fără urmă.

Inițial, am crezut că e un simplu caz de dispariție.

Însă a luat amploare și a captat atenția întregii națiuni.

Cazul lui Chompoo…

Autoritățile au trimis forțe la fața locului.

Au căutat-o zi și noapte

prin păduri.

N-au găsit nimic.

Am intervievat 384 de martori.

Dacă a fost răpită, făptașul n-are pic de suflet.

Phon era unchiul ei.

Cazul fetiței s-a transformat într-un concurs de frumusețe.

Phon, uită-te la cameră!

Ești chipeș.

Probă…

Bună ziua!

Îl îndrăgim pe Phon.

Frumosule, ar trebui să fii star!

„Tao Ngoi”, de Jintara și Phon!

Unchiule Phon!

Să dansăm!

Au venit youtuberii.

Ai revenit. Să te îmbrățișez!

Minunat!

Phon a captat toată atenția.

Pesemne lumea a uitat ce a pățit copila.

Merge!

CHAIPHON WIPHA „UNCHIUL PHON”, UNCHIUL LUI CHOMPOO

Sunetul e gata? Merge!

Bună ziua!

PIERDUTĂ ȘI UITATĂ

Când m-am mutat în Kok Kork,

parcă m-am mutat într-un oraș ascuns.

Nu exista nicio legătură cu lumea exterioară.

SATUL KOK KORK REGIUNEA DE NORD-VEST, THAILANDA

ANAMAI WONGSRICHA TATĂL LUI CHOMPOO

Aici, ne bazăm unii pe alții. Ne ajutăm.

Eu te ajut pe tine, tu mă ajuți pe mine.

„MĂTUȘA THORN”

Aici, ne știm toți.

În sat suntem înrudiți prin sânge,

dar majoritatea bărbaților sunt prin căsătorie.

Suntem săraci, dar fericiți.

Dacă avem un blid cu mâncare, îl împărțim.

Copiii noștri, nepoții și Chompoo mâncau împreună.

Sărăcuța Chompoo!

Cum a putut cineva să-i facă așa ceva?

Adevărul despre ce s-a întâmplat în Kok Kork,

eu, cei care au fost la fața locului și cei care s-au implicat…

Noi știm cel mai bine ce s-a întâmplat în Kok Kork.

Cât despre amintirea acelei zile…

Chompoo…

11 MAI 2020 00, ZIUA DISPARIȚIEI

Eram în tractor,

urma să mă duc să nivelez orezăria.

Chompoo a ieșit și m-a strigat.

Mi-a zis…

„Să vii repede acasă!

Nu uita să-mi aduci ceva bun!”

Imaginea aceea mi-a rămas în minte.

N-am uitat-o niciodată.

Apoi am plecat la treabă, să nivelez orezăria.

Pe la ora 09:00 sau 10:00,

m-a sunat cineva și, când am răspuns,

mi-a spus să vin repede acasă

fiindcă Chompoo e de negăsit.

Inițial, nu m-am îngrijorat.

Poate plecase pe jos prin sat

sau se dusese să se joace cu copiii mai mari.

Îi plăcea să se uite la desene și să se joace.

Se prefăcea că vinde lucruri.

Era foarte apropiată de sora ei mai mare. Erau mereu împreună.

Sora ei avea grijă de ea.

Sading a spus că nu era atentă.

Stătea pe telefon, se juca sau ceva.

Se uita din când în când la Chompoo.

A întors capul o clipă și Chompoo dispăruse.

Când m-am uitat în ochii ei,

am văzut că era foarte necăjită.

Întotdeauna a avut grijă de sora ei, fiindcă erau mereu împreună.

Chompoo nu prea mergea nicăieri singură și nu intra în pădurile dese.

Când s-a făcut seară,

am simțit că ceva nu e în regulă.

Puiule!

Întoarce-te la tati!

M-am dus iute s-o caut peste tot

pe unde am crezut că s-ar fi putut duce.

Te caută tati!

Partenera mea era cu mine.

Puiule!

Am ascultat orice sunet care ar fi putut fi făcut de un copil.

În prima noapte, n-am dormit deloc până în zori.

Eram împietrit de groază, neștiind dacă fetița mea e teafără

sau dacă fusese răpită.

24 DE ORE DUPĂ DISPARIȚIA LUI CHOMPOO

În Mukdahan, oamenii au ajutat la căutarea lui Chompoo,

fetița de trei ani care a dispărut de acasă fără urmă.

Sătenii au căutat-o peste tot,

însă n-au găsit-o.

A dispărut dimineață. Eu nu eram acasă.

Când Chompoo a dispărut din sat,

rudele s-au adunat acasă la mamei ei.

Precis s-a dus acolo.

Era nepoata mea.

Era rudă de sânge cu familia lui Taen.

Aveam grijă de ea.

Fetița ne unea pe toți. Dacă ne certam, ne opream pentru ea.

„MĂTUȘA TAEN”

Ne iubeam foarte mult datorită ei.

MANOP POLSAWANG „UNCHIUL MOK”, SĂTEAN

Uneori, copiii se rătăcesc în pădure.

E periculos.

Sunt șerpi și țânțari.

Și ce mănâncă? Nu există nici mâncare, nici apă.

Chompoo nu pleca cu nimeni.

Și nu pleca departe.

S-a vorbit mult despre ea.

Știau doar că a dispărut și că cineva i-a făcut rău.

Dar nu i-am spus surorii mele ce s-a întâmplat.

N-am vrut s-o stresez.

Chompoo nu mai e cu noi.

Fir-ar!

Au venit tot mai mulți să ajute la căutări,

fiindcă n-o găseam.

Am urcat pe munte de vreo cinci ori.

Cei de la Departamentul Forestier Regal i-au coordonat pe săteni

fiindcă erau localnici și cunoșteau bine zona.

48 DE ORE DUPĂ DISPARIȚIA LUI CHOMPOO

Am postat despre dispariție și mi-am dat numărul de telefon.

CHOMPOO A DISPĂRUT POSTEAZĂ

După asta, am fost sunat non-stop.

DACĂ AVEȚI INFORMAȚII…

Mulți au căutat-o atunci.

Verificați și șanțul, vă rog! Fiți foarte atenți la șanț și…

Toată lumea a căutat în mlaștini și în jurul satului.

Spirit ocrotitor al pădurii, fă să le cadă sorții așa cum își doresc!

În dreapta?

Urmați-l!

Au venit șamani și călugări care au spus

că Chompoo era ba aici, ba acolo.

Kuman Ngern, Kuman Thong, Pia, Klae…

Ce au zis clarvăzătorii…

MAMA SAWITREE

…noi am făcut.

Credeați ce spuneau șamanii?

Și dacă nu credeam, tot am făcut.

Au venit călugării și le-am făcut pe toate

ca să stăm liniștiți.

Am sperat.

72 DE ORE DUPĂ DISPARIȚIA LUI CHOMPOO

În a patra zi…

nu mai puteam să merg

fiindcă nu mâncasem, nici nu băusem aproape nimic.

N-am dormit deloc

fiindcă plecam în căutarea ei când îmi venea.

Aveam un presentiment.

N-aveai unde să te așezi.

Iar eu

n-am mâncat, n-am băut.

A sunat cineva și a spus

că a văzut niște pantofi.

Așa e.

N-a zis dacă erau de fată sau de băiat.

- Erau de copii? - A zis că erau de copil.

Cineva a văzut niște pantofi, dar nu știa ai cui erau,

așa c-a venit să ne zică.

- Chompoo! - Unde ești, puiule?

- Unde ești, draga mea? - Unde ești?

Mulți pădurari, polițiști și săteni au urcat pe munte în ziua aceea.

Au venit după noi cel puțin 40 sau 50 de oameni.

Copacii parcă aveau spirite-n jur.

Ne înfioram când ne apropiam de ei.

Și acum mă înfior.

Era întuneric, așa că am urcat în șir indian.

- Hei! - Hei!

Unde ești?

Aveam lanterne, că era întuneric.

Puiule!

- Unde ești? - Unde ești?

- Un șarpe! - Hei!

Hei!

Am văzut un șarpe și am fugit care încotro.

Și atunci

i-am văzut trupul.

- Am găsit-o. - Am găsit copila!

Am găsit copila!

Am găsit-o!

Am decis să-l sun pe prietenul meu care urcase acolo.

Era fără cuvinte.

A tăcut o vreme, iar apoi

mi-a zis să mă țin bine.

Am încremenit când a rostit acele cuvinte.

Apoi i-am zis de mai multe ori: „Spune-mi!”

Și mi-a spus

că…

s-a petrecut.

Parcă fusesem înjunghiată.

Știam deja ce pățise copilul meu.

Nu-mi spuneți că a suferit de frig, de foame și c-a plâns în pădure!