The Luminaries

Dacă doi oameni se nasc exact în aceeași clipă

și foarte aproape unul de celălalt,

devin ceea ce se cheamă Gemeni Astrali.

Vor împărți același destin.

- Unde este aurul meu? - Pe navă.

Godspeed, pe cheu. Pleacă mâine dimineață.

L-am găsit. Aurul meu.

Spune că l-a găsit pe concesiunea ta.

L-ai găsit pe Aurora?

Dacă i-ar da jumătatea ei, ea ar accepta-o.

Am pierdut aurul, l-am pierdut pe Wells.

Dar avem nava.

Nava i-a fost vândută lui Crosbie Wells.

Unde este Crosbie Wells?

E în nord, pe teritoriul maori, lângă râu.

Este numele unei concesiuni. Proprietarul ei

nu a mai fost văzut de când a murit dl Wells.

Ea l-a pus acolo, ca să-mi însceneze asta.

Minți.

Te împușc.

Dă-te la o parte!

Treci în cală dacă ești bolnav!

Acolo nava se mișcă mai puțin.

E cineva acolo?

Anna, pentru numele lui Dumnezeu, lasă arma jos.

Unde e? Unde s-a dus?

Nu se poate.

Anna.

LUMINI ASTRALE

Traducere şi adaptare: Aurelian

Episodul 5 - Paradox

Au trecut trei luni, Anna. E timpul să mergem mai departe.

Ți-am mărit prețul...

De zece ori mai mare decât cer celelalte fete.

Toată scena e numai pentru tine.

Vor fi banii cel mai ușor făcuți în toată viața ta.

Nu vreau să fac bani.

Ai datorii de plătit.

- Este atât de grea. - Ce?

Rochia.

Haide.

La asta te pricepi cel mai bine.

Ai vorbit în somn.

Ce am spus?

Nu știu. Era în cantoneză.

Ce-i asta?

Lauderback merge în Westland.

Și?

Va face călătoria pe uscat, nu pe mare.

Uită-te la hartă.

Traseul îl va duce de-a lungul râului Arahura,

pe teritoriul maori, unde este Crosbie.

Crosbie nu trebuie să afle de Godspeed, Francis.

Nu putem risca să ne întâlnim cu el. Vom pierde totul.

Dacă își dă seama ce am făcut,

ajungi la închisoare. Amândoi ajungem.

Francis, trebuie să ajungi acolo înaintea lui.

Mi-e dor de el... de bărbatul de care m-am îndrăgostit,

care putea să navigheze cu o brigantină împotriva vântului

mai repede decât o goeletă pe marea cea mai liniștită,

care nu a rămas niciodată în patul meu mai mult de două nopți

pentru că nu suporta să fie despărțit de ocean...

care avea gust de sare...

de smoală, de stejar...

și a fier,

care era nesătul...

și atât de mândru.

Îmi lipsește.

Tu nu ești un ocnaș, Francis,

tu ești un căpitan.

Am nevoie de un căpitan.

Nu. Nu tu.

- Vreau doar să stăm de vorbă. - Nu pot. Te rog.

Și eu am fost escrocat, ca și tine.

- Ca și mine? - Tot ce s-a întâmplat...

a fost execrabil. Vreau să îndrept lucrurile.

- Nu poți. - De ce?

Pentru că tu ai plătit pentru asta.

Te asigur că vreau doar să stăm de vorbă.

Foarte bine. Vrei să stăm de vorbă?

Ce ar trebui să spun eu? Tu plătești.

Spune-mi ce vrei să spun.

Orice vrei.

Nu știu. Dacă aș fi știut...

Ziua în care ne-am cunoscut, pe punte, în lumina zorilor,

cu albatrosul, tu erai plină de viață, deschisă și liberă.

Ai rămas aceeași persoană.

Nu știi nimic despre mine.

Ce contează dacă vreau, dacă sunt aici?

Vrei să mă salvezi.

Mă vezi așa, și îți spui: "Îi voi salva viața,

și ea îmi va mulțumi."

Dar nu poți schimba nimic. Voi avea în continuare datorii.

Ca și în cazul dlui Mannering,

mai întâi sunt sub controlul lui, și apoi sub al tău.

Asta sunt eu...

în acest moment,

aici,

și nicăieri în altă parte.

Știi care sunt cele mai triste cuvinte pentru mine?

Prea târziu...

Nu vreau să le spun niciodată nimănui,

și cu siguranță nici ție.

Asta e tot ce am avut de spus.

Noapte bună, domnișoară Wetherell.

Anna!

Anna.

Te-am căutat peste tot.

Ce naiba s-a întâmplat acolo?

L-am omorât.

Of, Doamne!

Nu am vrut să-i fac lui rău.

Am vrut să-mi fac rău mie.

Nu înțeleg.

Nu înțeleg ce mi se întâmplă.

De ce i l-ai dat?

- Ce i-am dat? - Laudanum.

- Nu i-am dat. - Tocmai mi-ai spus că i-ai dat.

Nu pe Crosbie, pe Emery.

Ce?

L-am ucis pe Emery Staines.

Anna, ce se întâmplă?

Întoarce-te!

Creezi o mulțime de probleme, Anna Wetherell.

Sper că știi să înoți!

Am nevoie de o cameră.

Dormitor comun, sau numai pentru tine?

Numai pentru mine.

Vești bune, Alistair. Ți-au sosit bagajele.

Trimite-le la mine în cameră.

Au venit, și apoi au plecat din nou, ar fi trebuit să spun.

- Știm unde sunt. - Ce?

Uite care-i problema.

De fapt, au ajuns înaintea ta.

Dar s-a produs o încurcătură

între cele care au venit și cele care au plecat, și,

pe scurt, au fost încărcate

- pe Godspeed. - Ce?

Înțelegi cum s-a întâmplat.

Numele tău, nava ta.

- Godspeed a fost aici? - Da. Face curse

de aici la Dunedin și înapoi.

A plecat în dimineața când ai ajuns aici.

Vestea bună e că s-a întors. E în larg.

S-a întors?

Așteaptă fluxul.

Și imediat, bagajele tale vor fi adus la țărm,

și toate astea vor fi reduse la tăcere. Promit.

Lydia!

Mi-a promis că nu voi mai vedea această navă niciodată.

Ce face aici?

Spune-mi măcar numele celui care m-a șantajat.

Presupun că s-a numit singur căpitan.

Și mai presupun că și el e tot în larg.

Mă tem că nu am nici cea mai mică idee

- despre ce vorbesti. - Pentru o clipă,

vrei să încetezi să mai joci teatru și să vorbești cu mine?

Dar eu am jucat întotdeauna teatru, domnule Lauderback.

Nu ți-ai dat seama până acum?

Ești o scorpie. Știai? Insensibilă, cu inima de piatră.

Ține astea pentru soția ta.

Știi ce li se întâmplă celor ca tine,

care se cred de neatins?

Sunt atinși?

Anna Wetherell.

Nu e aici.

- Unde e? - Nu știu.

- Nu sunt paznicul ei. - Nu.

Eu sunt.

Avem una în viață. A luat-o la fugă,

deci suntem aproape.

Prețul era mic,

chiar și pentru tine.

Neanunțat și neinvitat.

Vechile obiceiuri mor greu.

Pentru Dumnezeu, Lydia, vorbim despre o viață de om.

Vrei să o vezi spânzurată?

Ai dat foc hotelului Oriental,

l-ai cumpărat pe bani de nimic, l-ai distrus,

apoi i-ai dat fos cu mâna ta ca să încasezi banii pe asigurare.

Ce-i asta? Șantaj?

Nicidecum, fac pur și simplu o analogie.

- De ce ești aici? - Să fac avere,

domnule Mannering, la fel ca dumneata.

Atunci ia-i. Ești văduva lui, nu aveți copii,

- banii sunt ai tăi. - Doar dacă ar fi atât de simplu.

Cum adică?

Aurora era o grămadă de zgură. Nu ar fi dat în veci 4000 de lire.

- Împrejurările... - Știu asta,

Charlie. Concesiunea îmi aparține.

Te rog, vorbește mai încet.

Eu am vândut-o, el a cumpărat-o și i-a schimbat numele.

Cum dracu a reușit Emery Staines

să găsească o avere în acea grămadă de zgură?

Nu Staines. Un chinez.

Care chinez? Cum îl cheamă?

Nu știu. Este un chinez.

- Eu de ce nu știu nimic despre asta? - Ei bine, domnul Staines,

- a solicitat în mod expres... - Să falsifici registrele.

Și tu ai primit o parte. Ca să-ți ții gura închisă!