Οι πρώτες 117 γραμμές.
23.976
LOTUL INDEZIRABIL
INFESTAŢI
Cid ar face bine să ne plătească în plus pentru misiunea aceea.
N-a fost aşa de rea.
A uitat să ne spună că vom ateriza în mijlocul unor Gundarki.
Nu e prima dată când omite detalii cheie.
Când a devenit atât de popular locul ăsta ?
Şi cine sunt ei ?
Nu e problema noastră. Hai s-o găsim pe Cid.
Unde credeţi că mergeţi ?
Nu-i frumos să intri în biroul cuiva neanunţat.
Ăsta nu e biroul tău.
Greşit.
- Ruby ? - E animalul meu de companie.
Ce faci cu ea ?
Am plătit pentru ea. Cid mi-a adus-o.
Şi unde e Cid ?
Nu-i aici.
Acest salon şi Ord Mantell sunt teritoriul meu acum.
Dar dacă vreţi ceva de lucru, mi-aţi putea fi utili.
Ne mai gândim.
Aşa să faceţi.
Plecăm de pe Ord Mantell.
Tech, pregăteşte nava. Noi vom aduna provizii.
Cum rămâne cu Cid ?
Ce-a vrut să spună când a zis că "nu-i aici" ?
După tonul lui,
putem presupune că Cid a fost forţată să plece sau eliminată.
Trebuie s-o găsim şi s-o ajutăm.
Mă bucur să văd că măcar unora dintre voi le pasă.
Înăuntru. Acum.
Deci, l-aţi întâlnit pe Roland.
E un fost client şi fiul şefului mafiot Isa Durand.
Roland încearcă să-şi facă un nume, asociindu-se cu cei din clanul Pyke.
Ce face pe Ord Mantell ?
Acest port este conectat la multiple rute hiperspaţiale
ideale pentru contrabandă.
Salonul meu e exact în mijlocul acţiunii.
Roland i-a văzut valoarea şi mi l-a luat.
Dar noi îl vom recupera.
- Noi ? - Dacă pierd eu, pierdeţi şi voi.
Nu uitaţi cât de bine v-am păstrat secretele.
Cred că ne ameninţă.
Te prinzi repede.
Când am avut nevoie de ajutor, am venit la Cid, aţi uitat ?
Acum ea are nevoie de ajutor.
Nu-i putem întoarce spatele.
Spune-le, micuţo.
Care e planul tău ?
Sursele mele spun că un client se întâlneşte diseară cu Roland
să cumpere un transport de mirodenii depozitate în biroul meu.
Vrei să-i întrerupi lanţul de contrabandă, furându-i transportul
sabotând astfel tranzacţia.
Foarte bine, Ochelari.
Când Pyke vor veni după bani,
Roland nu-i va putea plăti şi va deveni problema lor.
Coborâţi, durilor.
Unde suntem ?
Vechile tuneluri miniere de pe Ord Mantell.
Aceste şine traversează oraşul.
Aşa vom intra în salonul meu ca să furăm mirodenia.
De ce nu intrăm şi le luăm ?
Gărzile nu sunt o problemă.
Nimeni nu trebuie să ştie că suntem implicaţi.
Cu Roland mă descurc,
dar n-aş vrea să-i am ca duşmani pe cei din clanul Pyke.
Vom folosi aceste carturi să transportăm mirodenia.
Sunt uzate, dar pot repara motoarele.
Nu. Motoarele fac prea mult zgomot.
Asta e o misiune secretă. Vă pricepeţi la asta, nu ?
Micuţo, Ochelari, cu mine.
Ascultaţi.
După ce trecem de acele uşi, nu vreau s-aud niciun sunet.
Nu vrem să trezim stupul.
Ce ?
Cavernele au o mică problemă, sunt infestate.
Nu ne e frică de câţiva gândaci.
Nu vor fi o problemă dacă toată lumea tace din gură.
Uriaşule, uşa.
Ce-a fost asta ?
Ce-am spus adineauri ?
A fost un accident.
Mişcaţi-vă.
Am ajuns.
Scara asta duce în biroul meu. Urcaţi.
De unde ştim că Roland nu-i înăuntru ?
M-am ocupat de asta.
Ruby ?
Nu staţi degeaba. Găsiţi-o !
Puteţi intra.
Şi eu care credeam că Wrecker e dezordonat.
Gata cu vorbăria. Roland se va întoarce curând.
Şase lăzi de mirodenii confirmate.
Aduceţi-le aici.
Unde e ?
Am căutat peste tot. Nu e nicăieri.
Mai căutaţi.
Fă-o să tacă.
Dă-i să mănânce.
Uite ce-ai făcut !
Bine. Plan nou !
Laşule !
Aici erai.
Bravo.
După ei.
Nu mai aveţi timp, băieţi.
- Luaţi ultimele două lăzi. - Eu sigilez uşa.
Nu-ţi fă griji, îi vom prinde pe cei doi şi-i vom omorî.
Da.
De acum încolo, rămâi aproape de mine.
Mirodenia.
A dispărut !
Sunt prinse bine. Să mergem.
I-am găsit !
Se apropie !
- Am spus fără blastere. - Spune-le şi lor asta !
No comments yet. Be the first to leave one.