The Luminaries

Dacă doi oameni se nasc exact în aceeași clipă

și foarte aproape unul de celălalt,

devin ceea ce se cheamă Gemeni Astrali.

Vor împărți același destin.

Este un contract de sponsorizare. Orice vei găsi,

vei împărți cu mine.

Mi-a furat portofelul. Nu știe că l-am găsit.

Cheia cufărului a dispărut.

Nu era aur acolo. L-a schimbat.

Lydia Greenway.

- Ce sunt astea? - Cinci rochii,

fiecare ascunzând câte ceva.

Acum ești omul cu cicatrice. Încearcă să lași asta în urmă.

Îl omorâm.

Mai întâi trebuie să-l găsim.

Este un teritoriu Maori!

Cea roz va fi pentru muncă.

Împotriva durerii.

- Al cui e? - Al meu.

Lydia, ce faci aici?

Am venit să-mi îngrop soțul.

Dar se pare că am ajuns prea târziu.

LUMINI ASTRALE

Traducere şi adaptare: Aurelian

Episodul 4 - Cealaltă jumătate

Ridică!

Ridică!

Pardon.

Gata?

Bravo!

Ce ziceți, facem inaugurarea?

Haideți, fetelor!

Sus paharele!

Unde este? Unde sunt?

Am o stea!

- Și următorul? - Și eu am una!

Numărul doi!

Mai e unul. Unde e?

Ultimul norocos!

Trei!

Veniți aici, băieți!

Charlie e aici.

Nilssen, fii atent la flăcări. Pe aici.

- Scuze. - Pe aici.

Și ultimul nostru norocos.

Fiți gata, băieți. Spuneți-vă rugăciunile.

Cinci, șase, șapte, opt!

Ridică-te.

Avem un câștigător, băieți!

Din partea casei.

Am câștigat! Am câștigat femeia!

Am câștigat-o!

Eu am câștigat!

Anna? Întoarce-te aici! Anna!

Întoarce-te imediat pe scenă!

- Domnișoară Wetherell! - Pleacă de lângă ea!

Ce s-a întâmplat?

Nu te-am găsit. Am crezut că te-ai înecat.

- Am crezut că ai murit! - Ajunge.

- Un minut. - De asta ai nevoie?

Domnule Manner, ce înseamnă asta?

Ai câștigat, liniștește-te.

Uite, l-am păstrat. Mesajul tău în ziar.

- Nu știe să citească. - Ce?

E analfabetă.

- Trebuie să o văd pe Anna Wetherell. - Nicio șansă.

Vreau doar să vorbesc cu ea.

Nu. Și-a terminat treaba în seara asta. Afară.

- Afară! - Sunteți mână în mână.

E dezgustător. Mă dezgustați toți!

Te dezgust? Să-ți spun ceva...

în fiecare zi cineva ca tine

intră aici cu o părere nobilă ca a ta.

Știi ce fac în fiecare zi? Mă asigur că mănâncă.

Îi spăl hainele, o așez în pat cu o pernă la spate

ca să nu cadă și să se sufoce în somn.

Tu stai aici și mă privești

cu un aer de superioritate

și nici măcar nu o cunoști.

Afară.

Bine.

- Ce s-a întâmplat? - Nu știu.

Nu-mi aduc aminte de nimic din seara când a murit Crosbie,

e un gol în mintea mea.

- L-ai ucis. - Nu!

Deci îți amintești ceva.

Dacă ți-aș spune, nu m-ai crede,

- nu are nicio noimă. - Puțin îmi pasă dacă ai făcut-o,

Anna, dar și pielea mea e în joc.

Dacă nu-mi spui adevărul nu te pot proteja.

- A dispărut. - Cine?

Emery. Din acea noapte nu l-am mai văzut.

- Deci el este vinovatul? - Nu. Erau prieteni...

- nu l-ar fi ucis. - Atunci de ce a părăsit orașul?

- Anna, e pe fugă. - Nu!

Nu a plecat pur și simplu, îți spun că a dispărut.

Sigur stă în puterea ta să îmi dai

o parte sub formă de împrumut.

Sunt văduva lui, nu are urmași. Îmi aparține.

Mă tem că nu este atât de simplu.

- De ce? - Există motive

să credem că aurul nu-i aparține.

El l-a găsit anul trecut în valea Dunstan.

Da, dar acest aur...

- în mod special... - Cum adică, "în mod special"?

Aurul e aur. Cum poate fi special?

Aurora.

Este numele unei concesiuni.

Proprietarul ei nu a mai fost văzut din noaptea când a murit

domnul Wells. Mă îndoiesc că l-ai cunoscut.

Un hindus?

Emery Staines?

Cine?

Începi să mă calci pe nervi.

Unde e?

Nu e aici.

Mă gândeam că atunci când lucrurile merg prost

vrem să fie din cauza ghinionului, nu din cauza noastră.

Dar când lucrurile merg bine,

totul ni se datorează nouă, nu norocului.

Dar e vorba și de una, și de alta.

De aceea este atât de complicat.

Întotdeauna este vorba despre amândouă.

Vrei, te rog, să-mi spui unde este?

Oricum, ce vrei de la ea?

Ai cunoscut-o înainte să ajungi aici?

Nu.

Când veneam aici, în ultima zi a călătoriei

am plănuit să ne întâlnim în seara când ajungem.

- Nu a venit. - Înseamnă că s-a răzgândit.

- Nu. - Și acum,

nimeni nu se mai atinge de ea.

Nu toți suntem porci, să știi.

Doar pentru că tu ai te-ai dat bătut, nu înseamnă că toți am făcut-o.

Am o întrebare. În seara când nu a venit,

din întâmplare, te-a așteptat cineva?

Te-a vândut, prietene.

E cel mai vechi truc din lume.

Pardon, al doilea cel mai vechi.

Doamnă, niște supă.

Mulțumesc.

Opiu,

foarte rău...

otravă.

Știu.

Nu lua.

Bună.

Mănâncă.

Ea nu lucrează astăzi.

- M-a vândut? - Ce?

Anna Wetherell m-a vândut lui Francis Carver?

- Despre ce vorbești? - Îl cunoaște?

Răspunde-mi. A pomenit vreodată de Francis Carver?

Doamnă?

Doamnă, trezește-te.

Trebuie să pleci.

Bună ziua, dle...

Caut pe cineva. Pe fratele meu, de fapt.

Nu știe că sunt aici. Vreau să-i fac o surpriză.

Frumos din partea dv. E mai tânăr, sau mai în vârstă?

Vreți să-l căutați după nume, să vedeți dacă are afaceri aici?

Desigur.

Eu însumi sunt cel mai mic din familie.

Este o adevărată coincidență...

majoritatea dintre noi suntem. Dacă întrebați în orice mină,

șase din șapte... sunt frați mai mici!

Se numește Crosbie Wells.

Haide!

- Nu e nimeni cu acest nume. - Lăsați-mă să văd.

Bine, Anna. Hai, coboară.

Anna, te simți bine?

Dacă nu vă deranjează că întreb,...

Ce ați pățit la față?

Să intrăm. Atenție la trepte.

Urcăm.

Staines?

Nu ai mai pomenit de concesiune. Ce să înțeleg din asta?

- Mă înșeli, băiete? - Eu?

Tu mă înșeli pe mine!

Am simțit că mă aștepți,

dar nu m-am gândit că știai

- de ce nu a venit în acea seară. - Despre ce vorbești?

Știu că ești... un condamnat!

Toate indiciile erau chiar în fața mea.

Îl cunosc pe cel care ți-a făcut cicatricea.

Dar nu ți-a rostit niciodată numele, și eu nu am întrebat.

pentru că am fost destul de prost ca să am încredere în tine!

Unde este?

Unde este Crosbie Wells?

Nu mi-a spus.

Nu te apropia!

Unde e?

Nu pune mâna pe ea! Nu știe nimic!

Unde este Crosbie Wells?

Las-o!

În nord, pe teritoriul maori, lângă râu. Dă-i drumul!

Adu-l pe domnul Pritchard!

Stai.

Anna, lasă-ne să intrăm.

Hai.