undertone

Tradu cerea : Sat tan LIVE FOREVER!

Baa, baa, oaie neagră

Da, domnule, da, domnule, trei saci plini

Unul pentru stăpân, unul pentru doamnă

Unul pentru băiețelul care locuiește pe alee

Baa, baa, oaie neagră, ai ceva lână?

Da, domnule, da, domnule, trei saci plini

Alo?

Bună.

Alo?

- Alo? - A-A-Alo?

Alo?

"Alo?" Stai o secundă.

Doar o clipă. Așteaptă. Scuze. Scuze. O secundă.

Cum mai e mama ta?

La fel.

Da. N-a mai mâncatde două zile și...

- Îmi pare rău, Evy. - Da.

Tu cum mai ești?

Păi...

Nu știu, pur și simplu...

vreau să se termine.

E urât din partea mea?

Nu, nu.

E...

Da, te înțeleg. Da.

Sincer, vreau doar să plec de aici.

Dar Darren?

El pe unde e?

Te ajută măcar?

- Nu. Nu prea. - Bine.

Care e numărul lui? Mi-l poți trimite prin mesaj?

Trebuie să-l sun pe tipul ăsta.

Trebuie să se implice.

De-abia are grijă de el. Nici măcar...

Măcar să aducă niște mâncare, știi?

Asta dacă răspunde la telefon.

Trebuia să te ascult acum un an. Știu.

Urăsc să zic „Ți-am zis eu”,

dar... ți-am zis eu.

Voi cum mai sunteți?

Suntem bine. Da.

Suntem bine. Ne gândim

să ne luăm o pisică.

- Ce chestie. - Da.

Stai, știu de ce ai nevoie.

De o lobotomie.

Nu.

De un sandviș cu chiftele

- de la Waterloo. - Dumnezeule.

E a șaptea...

Cred că ai zis asta toată săptămâna.

Cred că doar îmi e dor.

Atunci fă-mi o vizită.

Au trecut zece ani, nu?

Cinci, în primul rând.

Și erai plecată din oraș, mai știi?

Te distrai la maximum în Punta Cana.

Era o nuntă. Toți beau la o nuntă.

Ți-am mai zis asta.

Bine, și tu poți face o vizită, știi.

E reciproc.

Nu știu ce să zic.

Nu prea am nicio treabă prin Londra.

Aș veni mai mult ca să te văd pe tine.

Da.

Știi, mi-aș putea lua niște zile libere.

Să vin să te ajut o săptămână.

Nu. Nu, nu, nu. Mulțumesc.

Serios?

- Ești sigură? - Nu, sunt bine. Eu...

Nu mă deranjează, pentru că aș putea...

- Da, nu, te cred. - Bine.

- Sunt bine. Chiar sunt. - Bine.

Am putea face și o pauză săptămâna asta, dacă vrei.

Glumești?

E singurul lucru care mă ține întreagă la minte.

Bine, pentru că e chiar amuzant.

Eu mă gândeam la fix opusul pentru mine.

Adică,

unele dintre poveștile astea, frate,

sunt al naibii de nebunești.

Asta dacă ar fi adevărate.

Ai crezut în unele. Mi-am dat seama, da?

- Ca acel ascultător care... - Săptămâna asta...

Stai puțin. Acea ascultătoare care era dependentă

să se joace singură cu placa Ouija.

Aia a fost pentru că era adevărată. Ai văzut știrea.

Nu a băgat-o o fantomă în acel rezervor de apă.

Săraca fată era deprimată.

Cine știe?

Corect? Cine știe?

Deci, despre ce vorbim în acest episod?

O să-ți placă la nebunie. Am ceva picant pentru tine.

Hai, zi-mi.

Să așteptăm până începem să înregistrăm.

Pentru că vreau să am o reacție autentică de la tine.

- Abia aștept. - Bine.

Apropo, avem o nouă muzică de intro și outro.

O s-o folosesc pentru episodul ăsta.

Bine? Vrei s-o asculți?

- Nu, o s-o ascult la montaj. - O să-i dau play oricum.

Bine. Sunt gata să încep înregistrarea când vrei.

Bine ați venit la un nou episod din podcastul The Undertone,

unde vorbim despre toate lucrurile înfiorătoare.

Eu sunt sceptica voastră de serviciu, Evy Babic,

și sunt alături de co-prezentatorul meu

și cel care crede în Moș Crăciun, Justin Manuel.

Episoade noi în fiecare vineri,

oriunde vă ascultați podcasturile.

Deci, fără alte introduceri,

Justin spune că are o adevărată surpriză pentru noi azi.

Spune-ne despre ce e vorba, puștiule.

Da, sigur, „puștiule”.

Și ca să fie clar,

n-am crezut niciodată în Moș Crăciun.

Nici măcar când aveam șase ani, bine?

Pe toate cadourile mele scria „Made in China”.

Toată lumea externalizează, chiar și Moșul.

Ei bine, casa mea nici nu avea horn.

Așa că, cum mai explici asta?

E simplu.

El a intrat târâș pe fereastra mamei tale.

Stai o secundă.

Asta explică de ce nu i-am văzut niciodată pe tata și pe Moșul împreună

la petrecerile de Crăciun.

Bine. Deci, în ultimul episod,

am vorbit despre videoclipul misterios „Mă simt minunat” de pe blog,

care se presupune că a determinat

92 dintre telespectatori să se sinucidă

după ce l-au vizionat,

dar nu înainte de a-și tăia urechile

și a le trimite la sediul site-ului

din Palo Alto.

Stai, oprește-te.

Dumnezeule. Evy.

- Ce? E fals. A fost... - Oprește-te.

Te rog frumos, poți să te oprești?

Nu, Justin, a fost demontat.

- Te rog. - Bine, fie.

Nu ești deloc amuzant.

L-ai oprit? Îmi astup urechile.

- Nu, s-a oprit. S-a oprit. - Bine, bine.

În fine, după cum spuneam, după ultimul episod,

verificam e-mailurile podcastului

și am primit unul ciudat de la o adresă necunoscută.

E-mailul era doar un șir de litere la întâmplare.

Subiectul era „LOL” cu majuscule,

și fii atentă aici, zece fișiere audio atașate.

Ce scria în mesaj?

Erau doar litere descrescătoare

și un emoticon cu fața în jos.

- Trimite-mi-l. - Un "te rog"?

- Te rog. - Bine.

Mersi. Bine, poftim.

Trimis.

„Ispășire la 10”?

Asta ce înseamnă?

Da... Habar n-am.

Ciudat. Pare trimis de un copil.

Nu-i așa?

Pun pariu că e un virus.

La asta m-am gândit și eu,

dar apoi am zis „Dă-o-ncolo”

și am dat clic pe primul fișier.

Curajos.

Ce s-a întâmplat?

Era o înregistrare pe telefon de la un cuplu tânăr,

și am ascultat puțin.

Și apoi am decis, s-o păstrez pentru podcast

și le putem reda pe toate 10 împreună

- și asculta în direct. - S-a făcut.

Da, păstreaz-o pentru podcast.

Dar mai întâi, lasă-mă să-mi pun pălăria logicii și a rațiunii.

Clar. Aia pe care ți-am luat-o eu?

În fine.

Deci, din ce-am înțeles,

numele iubitei este Jessa,

și încă n-am auzit numele iubitului.

Dar hai să ascultăm tot fișierul.

Bine? Ești gata?

- Gata. - Fișierul unu.

Să-i dăm drumul.

Deci, Jessa

a cam vorbit în somn...

cam în fiecare noapte.

Dar ea nu mă crede.

Așa că o s-o înregistrez.

Nu vorbesc în somn.

Vorbești chiar acum...

...când ar trebui

să dormi.

Eu... nu pot să dorm cu chestia aia pornită.

Gata.

Să văd.

- Încă înregistrează! - Nu, nu înregistrează.

Ești un mincinos.

Iubito, haide. Mâine mă trezesc devreme.

Hai să...

Hai să dormim.