The UnXplained

Un ucigaș misterios care pândește femeile în noapte.

Care și-a mutilat cu sălbăticie victimele

și a lăsat o moștenire sângeroasă

care a șocat lumea.

Au existat mulți ucigași în serie de-a lungul istoriei.

Dar poate niciunul nu este mai infam decât Jack Spintecătorul.

Totuși, la aproape 140 de ani după ce a terorizat

străzile Londrei, misterul încă persistă...

Cine a fost Jack Spintecătorul?

Cum a scăpat de justiție?

Și de ce ne mai fascinează încă?

Ei bine, asta vom încerca să aflăm.

Pe parcursul a nouă săptămâni cumplite,

orașul a fost zguduit de o serie

de crime oribile...

...comise de un ucigaș necunoscut.

Scena acestor crime teribile

a fost un cartier din Londra cunoscut sub numele de Whitechapel.

Această zonă micuță din East End-ul Londrei,

Whitechapel, era un magnet

nu numai pentru cei mai săraci oameni,

oameni cu locuri de muncă umile,

de exemplu, ci și pentru cei complet nevoiași.

Oamenii care ajunseseră pe

ultima treaptă a scării.

Care nu aveau adesea decât hainele de pe ei.

Și, practic, existau

violență domestică, furt și crimă.

Whitechapel era o zonă în care existau

mulți vagabonzi fără adăpost.

Existau așa-numitele cămine comune,

și acolo ajungeau vagabonzii.

Costa patru penny pentru un cămin comun.

Plăteai administratorului căminului,

și apoi primeai patul.

Patru penny sună a foarte puțini bani.

Dar dacă nu aveai nimic, era ceva.

Societatea avea reguli foarte stricte privind câștigul

sau deținerea de bani de către femei, așa că multe femei au apelat la prostituție

ca o modalitate de a face față cheltuielilor în acele vremuri.

Pentru că literalmente nu aveau altceva de făcut.

Dacă te uiți la Whitechapel la sfârșitul anilor 1800,

femei care în mod normal nu s-ar fi angajat

în prostituție

uneori își ofereau trupurile pentru a face

orice fel de bani doar pentru a avea, poate, un pat pentru noapte.

Deci acestea erau victime cu risc ridicat.

Sub acoperirea întunericului, a merge cu persoane

pe care nu le cunosc

în zone întunecate și izolate de alei

devine extrem de periculos pentru ele...

...risc foarte scăzut pentru infractor.

Este o combinație fatală pentru aceste femei.

În primele ore ale dimineții

zilei de 31 august 1888,

doi hamali mergeau la muncă în Whitechapel,

când au făcut o descoperire macabră.

Au găsit trupul lui Mary Ann Nichols, de 43 de ani,

zăcând moartă pe trotuarul însângerat.

Mary Ann Nichols fusese căsătorită, avusese copii.

Dar căsnicia ei se destrămase din cauza alcoolismului.

Până la începutul anilor 1880, apelase la munca sexuală

pentru a-și câștiga existența.

Când trupul lui Mary Ann Nichols a fost găsit,

la început, părea...

o simplă crimă.

Fustele îi erau ridicate ca și cum ar fi comis

un act de prostituție în momentul în care a fost ucisă.

Nu era ceva deosebit de neobișnuit pentru Londra acelor vremuri.

Cu toate acestea, când trupul a ajuns

la medicul legist și s-au efectuat investigații suplimentare,

au descoperit că era o crimă și o mutilare.

Și asta a ridicat câteva întrebări.

La doar opt zile

după uciderea lui Mary Ann Nichols,

pe 8 septembrie 1888,

trupul unei alte femei, Annie Chapman,

a fost găsit zăcând în curtea

unui imobil din Whitechapel.

Annie Chapman fusese căsătorită anterior cu, uh,

un bărbat pe nume John Chapman, dar s-au despărțit

și apoi, în cele din urmă, a aflat că el murise.

Încercase să vândă obiecte și să facă

croșetat, genul acesta de lucruri, pentru a se întreține,

dar în cele din urmă a devenit din ce în ce mai dependentă

de prostituția ocazională pentru a face bani pentru un pat pe noapte.

Când trupul lui Annie Chapman a fost găsit,

nu exista nicio îndoială

că avusese loc o mutilare oribilă.

Și acum i-a făcut pe polițiști

să se întrebe dacă aceste două

fapte oribile, la o săptămână distanță, în aceeași parte a orașului,

ar fi putut fi comise de același individ pervers.

Acesta este un criminal care ura femeile

și voia să le provoace un rău maxim.

Așa că emană imediat un fel de imagine cinematografică

a acestui personaj sinistru într-o haină neagră

mergând prin ceața Londrei,

pășind pe pietre de pavaj noaptea.

Ideea că un prădător

viza lucrătoarele sexuale din districtul Whitechapel

a declanșat o frenezie în ziarele londoneze.

Existau 158 de ziare zilnice

la Londra și toate erau în

competiție pentru vânzări.

Așa că atunci când presa a pus mâna pe acest caz de criminali,

a fost exact ceea ce trebuia pentru noul

public de cititori pe care încercau să-l atragă.

Trebuie să vă amintiți,

că în momentul în care aceste crime aveau loc,

misterele lui Sherlock Holmes erau

cele mai bine vândute pe planetă.

Și toată lumea voia să pună mâna

pe un mister frumos și suculent.

LYNNE McNEILL: Din păcate, la sfârșitul anilor 1800, vedem un efort real

din partea mass-mediei de a lăsa să se formeze un cult al personalității.

Și oricât de mult detestăm violența și crima și uciderea,

există unele moduri în care criminalul în serie

devine un fel de erou popular al devianței psihologice

care ne terifiază și ne intrigă.

Și așadar, este un echilibru delicat să ne asigurăm că nu

glorificăm ceva care chiar nu ar trebui glorificat.

Mass-media a accentuat natura oribilă

a crimelor într-un mod senzaționalist.

Whitechapel era, evident, în adâncurile degradării

și ale sărăciei, și totuși, era la doar

două străzi distanță de, uh, Banca Angliei, care era

sediul imperiului la acea vreme.

Și astfel a devenit, foarte repede,

o problemă națională și o preocupare națională.

În urma celor două crime brutale,

poliția londoneză nu a putut identifica un suspect principal.

Ca urmare, au ales să arunce o plasă largă

în căutarea ucigașului.

Peste 300 de persoane au fost puse sub investigație,

iar 80 dintre ele au fost aduse pentru interogatoriu.

Inspectorul-șef Donald Swanson, care era șeful

investigației de la Scotland Yard, a scris un raport

la acea vreme spunând că potențialii suspecți variază

de la cei mai înalți din țară, nepotul reginei Victoria,

um, până la măcelarii din East End.

Nu a fost lipsă de candidați.

Au fost tot felul de oameni,

de la Sir William Gull,

medicul reginei Victoria,

până la nepotul ei, Prințul Albert Victor,

sau cineva care acționa în numele lui.

Chiar și Joseph Merrick, Omul Elefant.

În mare parte pe motiv că trăia la Spitalul Londrei,

care era destul de aproape de Whitechapel.

Deci există un număr mare

de candidați propuși.

Unii ridicoli, alții destul de plauzibili.

În timp ce poliția se grăbea să identifice bărbatul

care a ucis-o pe Mary Ann Nichols și pe Annie Chapman,

locuitorii vulnerabili din Whitechapel s-au pregătit

pentru mai multe atacuri din partea ucigașului fără nume.

Pe străzile și colțurile

din Whitechapel, reacția la crime

s-a schimbat drastic odată cu descoperirea celei de-a doua victime.

Și a dus la crearea

grupurilor de veghe care patrulau străzile din East London.

Femeile sărace erau în alertă maximă, s-au format grupuri de justițiari

pentru a afla cine era acest criminal.

De-a lungul anilor, au existat nenumărate teorii

despre cine a comis crimele din Whitechapel.

Dar până acum, răspunsul a rămas evaziv.

Dar mulți cercetători cred că un indiciu important

poate fi găsit examinând o scrisoare misterioasă

care ar fi putut fi scrisă

de însuși Jack Spintecătorul.

La trei săptămâni după ce titlurile ziarelor anunță

crima brutală a celei de-a doua victime a lui Jack Spintecătorul,

Annie Chapman, orașul rămâne cuprins de frică.

În timp ce anchetatorii poliției adună frenetic

posibilii suspecți,

sosește o scrisoare misterioasă

la Central News Agency din Londra

care pare a fi de la criminalul însuși.

Este scrisă cu cerneală roșie, plină de greșeli de ortografie

și, în mod ciudat,

începe cu cuvintele „Dragă Șefule”.

Scrisoarea „Dragă Șefule” a fost adresată „șefului”,

Central News Office City uh, uh, sau London City.

Și spunea...

Și a devenit într-adevăr o mare știre din cauza acelei fraze.

Scrisoarea „Dragă Șefule” se încheia cu cuvintele,

„Al dumneavoastră,

Jack Spintecătorul.”

Scrisoarea „Șefului” este interesantă deoarece

este prima scrisoare aparent scrisă

de Jack Spintecătorul, în care își dă un nume.

Comunicarea cu publicul nu este un fenomen

necunoscut la criminalii în serie,

deoarece îi face să se simtă superiori.

Este un fel de viziune narcisistă

că sunt mult mai deștepți decât forțele de ordine.

„Pot face ce vreau și tu nu mă vei identifica.”

Central News Agency a predat scrisoarea „Dragă Șefule”

către anchetatorii poliției,