Ladies First

UN DOCUMENTAR ORIGINAL NETFLIX

Locul fetelor e acasă.

N-au ce căuta pe stadion.

Sportul e pentru băieți.

Rostul fetelor e să gătească,

să facă curat și să aibă grijă de copii.

Fata mea n-o să se angajeze.

După măritiș, n-are decât,

dacă o lasă bărbatul.

Nu îi permit fetei mele să practice sportul.

Îmi vine des să răspund.

Dar apoi îmi zic

că vorbele se uită.

Dar, dacă îmi fac săgețile să vorbească, se va ține minte.

11 AUGUST 2016 RIO DE JANEIRO, BRAZILIA

Spectatorii pătrund pe sambadrom,

unde se desfășoară anual carnavalul.

JOCURILE OLIMPICE RIO 2016

Aici se ține proba feminină de tir cu arcul.

FEMININ INDIVIDUAL

Se înfruntă India și Taipeiul Chinez.

Din India...

Deepika Kumari.

Kumari, în vârstă de 22 de ani, e în formă.

Începe întrecerea.

Sper ca fetele din India, care au de înfruntat multe obstacole,

să se inspire din exemplul meu în depășirea greutăților,

să-și urmeze visurile

și să-și realizeze ambițiile.

CU 50 DE ZILE ÎNAINTE

22 IUNIE 2016 - BENGALURU, INDIA

Bun venit la Autoritatea Indiană pentru Sport!

După cum știți...

CONFERINȚĂ PREOLIMPICĂ

...e aici echipa de tir.

Echipa feminină s-a calificat în timpul campionatului mondial.

- Deepika Kumari e alături de noi. - Bună ziua!

Vom ateriza la Rio pe 9 iulie.

Vom răspunde la câteva întrebări.

Mă numesc Deepika Kumari. Particip a doua oară la Jocurile Olimpice.

Mi-am propus să obțin medalia de aur.

Nu există realizare mai mare.

Din nou.

Nu, te rog!

Ultima dată, Deepika.

Uită-te doar în obiectivul ăsta.

Ești gata? Trei, doi, unu, și!

Asta e cea mai importantă competiție.

Nu îți muta privirea.

Singura medalie care îți lipsește din palmares e aurul olimpic.

Când te imaginezi pe podiumul de premiere,

ce anume îți trece prin gând?

Poți să descrii acea sete de victorie?

Nimeni nu luptă pentru argint ori bronz.

Toți visăm să luăm aurul.

Trebuie să te antrenezi din greu

ca să obții acea medalie de aur.

Mi-ar plăcea mult...

ca antrenorul meu,

la ceremonia de premiere,

să îmi atârne medalia de gât.

Ăsta e visul meu.

În curând,

vor începe Jocurile Olimpice și mă simt pregătită.

Sportivii trebuie să facă sacrificii

pentru performanță.

Povestește-ne despre trecutul tău și despre drumul pe care l-ai străbătut.

AL DOILEA STAT CA SĂRĂCIE DIN INDIA

SATUL RATU

Sunt din satul Ratu.

Acolo, fetele se irosesc.

Eu voiam mereu să mă joc,

dar mama nu-mi dădea voie afară, fiindcă eram fata cea mare.

Trebuia să fac treabă.

Să spăl rufe și tot așa. De-asta mama nu mă lăsa la joacă,

să nu zică lumea că: „Vai, și-a lăsat fata afară.”

Atât de încuiați sunt.

Mama lucrează într-un dispensar rural.

GEETA DAVI, MAMĂ

Femeile din Ratu nu au serviciu. Sunt casnice.

- O vezi pe aia galbenă? - Pe asta?

Mama mă inspiră cel mai mult. Voiam să fiu independentă, ca ea.

Îmi plăcea să fur de mâncare

de pe câmp, mai ales porumb.

Eu și prietenele mele eram experte.

Hrana furată e mult mai gustoasă.

Pe urmă

coceam prada și o mâncam.

Mama pleca în zori.

Mă simt mai apropiată de tata, fiindcă am stat mai mult cu el.

Ce faci?

Termină!

Ce ți-a venit să mături pe drum?

Tata conduce o ricșă.

Are puțină școală.

Dar știe multe

despre lucrurile mărunte din viață.

Îmi place să îl ascult când vorbește.

SHIV NARAYAN MAHTO, TATĂ

Ne-am bucurat mult când s-a născut Deepika,

un bebeluș sănătos de 5 kg.

Avea ochi iscoditori.

S-a născut pe marginea drumului.

Mama nu primea niciodată leafa la timp.

Era plătită o dată la trei-patru luni.

O duceam foarte greu.

În unele zile nu aveam ce mânca.

Trăiam într-o casă din chirpici.

Când ploua

sau era furtună,

se scurgea apă prin tavan.

Puneam pe jos oale și ligheane ca să nu ne inundăm.

Noi locuiam în jumătatea aceasta.

În cealaltă, locuiau unchiul și mătușa mea.

Nu le convenea că mama avea serviciu și făceau mult scandal.

Uneori o și băteau pe mama.

Da, o băteam.

HARISH CHAND, UNCHI

Nu e ceva deosebit.

Când avea trei ani,

am trecut pe lângă o tarabă.

Era pusă la vânzare o căsuță din teracotă. O avem și acum.

Deepika a luat-o în mână și a zis:

„Tati, ăsta e un elicopter.”

I-a ridicat acoperișul și a zis: „Tati, tu,

eu și mami o să ne suim înăuntru

și o să zburăm departe de aici.”

Probabil sunt singura fată

care a plecat din sat așa de mică.

Acolo fetele nu au nicio șansă.

Părinții le mărită înainte să împlinească 18 ani.

Dacă nu plecam, sunt sigură

că m-ar fi măritat până la 18-19 ani.

Am vrut să fug de viața aceea, să scap din situația aceea nenorocită.

SERAIKELLA, PRIMA ȘCOALĂ DE TIR

La 12 ani am auzit prima dată despre tirul cu arcul.

Mi s-a spus că există o școală în Seraikella

și mai ales că e gratuită. Nu trebuia să plătesc nimic

și aveam asigurate hrana și îmbrăcămintea.

Pe Deepika am cunoscut-o în 2006. Era foarte plăpândă.

Venise cu părinții.

B. SRINIVAS RAO, PRIMUL ANTRENOR

Străbătuseră 130 km, înghesuiți toți trei pe un scuter.

Antrenorul a zis că e prea firavă, că nu va fi în stare.

Deepika s-a posomorât.

Credea că și-a ratat șansa.

M-a tras deoparte și mi-a cerut voie să vorbească cu antrenorul.

L-a rugat s-o lase trei luni,

după care putea s-o dea afară dacă nu era bună.

Antrenorul s-a învoit. M-am bucurat mult.

Nu mă interesa prea tare tirul cu arcul.

Mă dusesem acolo fiindcă o duceam foarte rău acasă.

Tot timpul existau certuri din cauza sărăciei.

Mi-am zis că, dacă plec eu,

îi scutesc de o povară.

Aici era bucătăria.

Acolo țineam mâncarea.

Aici găteam.

Acolo spălam vasele.

Aveam trei camere.

Nu aveam ventilatoare, doar un pat.

N-aveam dulapuri sau alt mobilier.

Nici baie nu aveam. Ne spălam în râu.

Într-o zi s-a îmbolnăvit fata.

I-au apărut bube pe corp, fiindcă râul era împuțit.

Am internat-o în spital. M-am simțit cumplit.

A dus-o greu acolo un an sau doi,

până au acceptat-o la TATA.

TATA, ȘCOALĂ DE TIR CU ARCUL DE ELITĂ, JAMSHEDPUR

Când aveam 13 ani, școala de tir TATA a organizat un trial.

Eram hotărâtă să trec proba.

Antrenorul Dharmendra Tiwari făcea selecția.

DHARMENDRA TIWARI, ANTRENOR AL LOTULUI NAȚIONAL

A venit și mi-a zis că vrea să o antrenez eu.

Am zis: „Bine, dar trebuie să mă asculți.”

Mi-a spus că fusese primită la TATA.

Avea nevoie de un arc foarte scump.

I-am zis:

„Sunt sărac. De unde să scot bani?”

Dar, cumva, am strâns de ici și de colo.

Era o fată de la țară, naivă și timidă.

Nu știa să mănânce, să doarmă,

să se îmbrace...

KUNTALA PAUL, INTENDENTĂ

Noi am învățat-o să mănânce cu lingura

și să se poarte cum trebuie.

Era retrasă și se antrena de una singură.

S-a străduit să se perfecționeze.

PURNIMA MAHTO, ANTRENOARE

E neobosită

și învață repede.

Posedă un talent miraculos.

După nici un an la TATA, a ajuns campioană mondială la cadete.

CAMPIONATUL MONDIAL DE TINERET, SUA, 2009

Indianca Deepika Kumari cucerește aurul.

Când m-am apucat de tir, habar n-aveam

că e un sport.

Încet-încet, a început să mă intereseze.

Apoi m-a cucerit definitiv.

Mi-am dorit dintotdeauna să mă fac remarcată,