Tribe

Hm, starea asta s-a răutățit considerabil

și nu prea știu ce să fac.

Sunt... sunt complet pierdut,

și încep să devin disperat.

Nu pot să plec de aici.

Mă urc la volanul camionetei mele,

care e atașată de rulota asta,

încerc să plec, dar nu mai știu să conduc.

Nu știu cum să mișc vehiculul.

Nu recunosc simbolurile,

nu... pur și simplu mă holbez

de parcă n-aș avea habar cum să folosesc mașina asta.

E ca și cum creierul meu e un hard disk

prin care a trecut ceva

și a șters aplicațiile de comunicare și contact,

dar a lăsat restul intact.

N-am nicio idee cum am ajuns aici sau cum să plec.

Orice ar fi asta, orice s-ar întâmpla aici,

nu... nu mă doare,

dar are clar legătură directă cu faptul că,

hm,

că...

mi-am pierdut mințile.

Azi căutam prin rulotă

și am dat peste un compartiment de depozitare.

Erau toate astea, un fel de unități de stocare media.

Sunt ca...

chestii pe care le-ai conecta la o cameră sau un sistem video

și toate au nume pe ele.

Pe asta scrie Muntele Shasta,

Pe asta scrie Charlie și sunt o grămadă.

Cred că-mi amintesc cum să conectez câteva din camerele astea,

și mă gândesc că poate ar putea

să ofere un fel de explicație.

Poate mă ajută cumva să ies de aici.

Nu știu.

Trebuie să plec de aici.

Nu știu, o să încerc.

Celălalt motiv pentru care îmi place lumina asta e că poți

să reglezi temperatura culorii chiar de aici.

Dar cel mai bun lucru e că funcționează cu un acumulator,

așa că o poți folosi ca sursă de lumină,

dar o poți folosi și ca lanternă,

ceea ce uneori...

poate ar trebui să-mi închid telefonul înainte să încep filmarea.

Kate, mă suni mai des acum decât când erai măritată cu mine.

Alo?

Da. Hei, ce se întâmplă?

Ăm, da, sunt prin preajmă mâine.

Despre ce e vorba?

O călătorie în trecut...

Ce fel de călătorie pe firul amintirilor?

Da, în regulă, sunt disponibil toată ziua mâine.

Ăm. Da.

Treci pe la casă.

Bine. Pa.

În regulă.

Închide-ți naibii telefonul, Devin.

Bine, hai să mai încercăm o dată.

Și totuși, calitatea,

Asta filmează 4K la fel de bine ca acest Canon,

și e cam la jumătate din dimensiune.

Bună? Hei, intră.

Da.

Oau, ce se întâmplă aici?

Ai o grămadă de chestii.

Da, păi, fac un, um...

Știi cât de mult îmi place partea asta video

și chestiile de genul ăsta.

Așa că acum fac niște postări...

Postez chestii pe rețelele sociale

comparând camerele foto.

Pentru cei care merg pe munte și, știi tu, e...

acum că am ceva timp liber,

- Da. - așa că mă ocup de asta.

Te ții ocupat, bine...

Da, e mișto. Tu ce mai faci?

Sunt bine, sunt bine.

Am vrut doar să trec pe la tine să-ți las ceva.

Ce e asta?

- Păi, Charlie mi-a dat cutia asta cu casete.

Charlie?

Da, Charlie.

Și m-a rugat să le păstrez

și să ți le dau după ce te pensionezi.

N-am nicio idee de ce.

Omule, astea sunt...

Uită-te la ele.

- Astea sunt de când eram la școală împreună.

- Știu, nu le-am dat prea mare importanță

pentru că îl știi pe Charlie.

Te-ai uitat la ele?

Nu, nu m-am uitat, eu...

Vrei să te uiți la ele?

- Nu. Prefer să las trecutul în trecut.

Dumnezeu să-l ierte pe Charlie, dar, orice ar fi pe ele,

probabil oricum n-aș înțelege nimic.

Wow, e chiar interesant.

Poate o să fac un videoclip despre asta.

Da, chiar ar trebui.

- Ar trebui. - E foarte bizar.

Păi, îți mulțumesc că mi le-ai adus,

- Da, nicio problemă. - Vrei să...

- Mai vrei niște cafea sau ceva?

- Nu, e în regulă, trebuie să fug.

Sper doar că nu te-a deranjat că am venit neinvitat.

Dar am vrut doar să...

- Ascultă, apreciez că ai trecut pe aici.

- Mă bucur mult să te văd. - Cu plăcere.

- Dacă e ceva interesant pe aici,

cred că o să digitalizez casetele astea.

Așa le pot introduce în programul de editare

și pot avea mai mult control.

Știu că nu e neapărat cel mai bun sistem de digitalizat,

dar poate măcar oferă niște indicii despre motivul

pentru care mi-au fost lăsate mie casetele astea.

- Am vorbit cu câțiva oameni astăzi,

deci vestea deja se răspândește,

că ai luat-o razna rău de tot la curs

și i-ai speriat de moarte pe toți.

L-ai băgat în sperieți pe profesor.

Ce? - Și...

Stai, ce-ai făcut?

Ce s-a întâmplat, omule?

Stai, stai, stai, stai.

Da. Ce-ai făcut?

Se spun atâtea minciuni dracului la cursurile astea.

Am întrebat... Eram la cursul de antropologie

și l-am întrebat pe profesor despre asta,

am pus o întrebare despre ipoteza siluriană.

Care ipoteză?

Și el pur și simplu a ignorat-o,

a respins-o ca fiind o prostie dracului.

Stai. - Pur și simplu...

m-a scos din sărite, așa că...

Da, m-am luat de el.

Ce ipoteză?

Deci te-ai supărat așa tare din cauza...

ce e asta, ipoteza salvia?

Saliva. - Ipoteza Saliva?

E ipoteza Saliva.

E ipoteza siluriană, dobitocule.

E practic...

e teoria care spune că evoluția noastră a fost practic

legată de o altă specie avansată sau inteligentă

Adică extratereștri?

Asta vrei să spui?

Da, adică, poate, sau,

știi tu, o altă specie cam ca noi, inteligentă,

care a evoluat și apoi a dispărut acum milioane de ani.

E al dracu' de nebunesc.

Da, omule, ești la bursă, frate.

Ce vrei să...

Hai să facem niște calcule.

Să luăm, naiba...

Să luăm dinozaurii ca exemplu.

Deci.

T-Rex.

Erau vreo 20.000 de exemplare la un moment dat,

și au existat timp de aproape 2,5 milioane de ani.

Deci vreo 120.000 de generații, 2,5 miliarde în total.

- Din toate timpurile? - Da, din toate timpurile.

Din toți ăștia, știi câți am găsit?

Cum adică, gen, fosile prin muzee și chestii?

Da.

Din totdeauna, câți am găsit?

Știi câți?

5.000?

Da, o mie? - O mie?

Lejer o mie.

Nu? Lejer.

Mai puțin de 50.

Ce?

Aiurea. Nu te cred.

- E un fapt. - Pe bune?

E o statistică reală?

Mai puțin de 50.

Mai există o specie cât de cât ca noi,

acum nu știu câte milioane de ani.

Putem presupune cu siguranță că nu ar exista nicio dovadă a existenței lor.

La fel cum...

Nu va exista nicio dovadă a noastră.

Fără mașini, fără zgârie-nori, fără plastic, fără oase.

Cred că e o idee interesantă

ca experiment mental, Charlie, chiar cred asta,

dar nu cred că poți aplica știința reală la chestiile astea.

- Știința reală? - Știi ce vreau să spun?

De ce dracu' asta nu e știință reală?

- Pentru că nu e în manualele noastre.

- Nu, ascultă, asta e problema

cu educația noastră blestemată.

Presupune că evoluția noastră a avut de-a face

cu un fel de inteligență divină, superioară.

Ne-a cam împins de la spate așa.

De parcă, de parcă am fi fost aleși.

E, e un pic ca ceea ce obișnuia să spună tata, știi,

vorbeam despre biserica noastră,

că nu trebuie neapărat să te închini unui Dumnezeu,

poți să te închini unui alt fel de conștiință superioară.

Stai, stai, asta era biserica de pe munte?