The UnXplained

Mânați de cele mai negre porniri,

prădători sadici își urmăresc victimele în tăcere

în încercarea de a-și satisface nevoia de a ucide.

Faptele oribile comise de criminalii în serie

ne oferă o perspectivă asupra minții

celor mai tulburați indivizi ai omenirii.

Dar ce îi separă pe așa-zișii oameni normali

de cei care au o dorință insațiabilă

de a lua o viață?

Asta este ceea ce vom încerca să aflăm.

Detectivi cu câini de urmă

descoperă rămășițele descompuse ale mai multor femei.

Sunt găsite îndesate în butoaie industriale,

la o fermă aparținând lui John Edward Robinson.

În 1993, la începuturile internetului,

Robinson, sub pseudonimul 'Slavemaster',

pândea pe chat-uri în căutarea unor potențiale victime.

Apoi le ademenea pe proprietatea sa.

Ca o consecință sinistră a crimelor sale,

John Edward Robinson a primit dubioasa distincție

de a fi primul criminal în serie condamnat al internetului.

Internetul chiar a deschis, ăă, oportunitățile

criminalilor în serie de a găsi, um, victime mai ușor.

Am avut criminali în serie care chiar au

atras victime online

la ei acasă, unde le-au ucis.

Peste granițele statelor.

Au oferit de lucru. Au oferit sex.

'Vino la mine acasă și îți voi da bani.'

Știți, trebuie să fii foarte atent pe internet,

pentru că poți fi oricine vrei tu să fii.

Și astfel, ucigașii în serie chiar își găsesc victimele așa.

-(latră) -În timp ce căuta o persoană dispărută

chiar lângă Ocean Parkway, în comitatul Suffolk,

un ofițer de poliție și câinele său descoperă

rămășițele scheletice ale unei femei moarte.

Poliția află ulterior că alte zece cadavre mutilate

au fost aruncate în această zonă,

toate într-o manieră similară.

Poliția din comitatul Suffolk a aflat

că au un ucigaș în serie în mijlocul lor

când au început să găsească cadavre abandonate.

Și, într-adevăr, lucrul distinctiv

pe care îl știm despre aceste crime

este că poliția a descoperit

că multe dintre ele erau prostituate.

Pe măsură ce vestea acestor descoperiri șocante ține prima pagină,

criminalul necunoscut devine cunoscut sub numele de

Ucigașul în serie din Long Island.

Și odată ce cadavrele sunt identificate,

este descoperită o altă coincidență stranie.

Mai multe dintre victime oferiseră servicii de escortă

pe site-ul de internet Craigslist.

Craigslist este o altă mască.

Este un alt mod de a folosi rețelele sociale pentru a găsi victime.

Și, ăă, este un alt instrument din repertoriul lor.

Deci, în unele privințe, ucigașii în serie de astăzi

devin tot mai sofisticați.

Psihopații simt o nevoie de putere și control

pentru că au la dispoziție atât de multe instrumente

pe care le pot folosi pentru a distrage atenția

și pentru a crea tertipuri.

Narcisismul și controlul

sunt două dintre trăsăturile ucigașilor în serie.

Cu siguranță, acest lucru i se potrivește ucigașului

care vânează femei de la marginea societății.

Deși poliția din comitatul Suffolk a oferit

o recompensă de 25.000 de dolari pentru informații

care să ducă la arestări în crimele din Long Island...

cea mai mare oferită vreodată în istoria comitatului...

până în ziua de azi, ucigașul este încă în libertate.

Dar ce îl determină pe cineva ca ucigașul din Long Island

sau pe John Edward Robinson să ucidă cu sânge rece

în mod repetat?

Ce transformă un om altfel normal într-un ucigaș în serie?

Ucigașul în serie este definit ca fiind cel care ucide

trei sau mai multe persoane

cu o perioadă de 'răcire' emotională între ele.

Pe când un ucigaș în masă

va veni și va ucide trei persoane în același loc.

Iar un 'spree killer' va ucide,

va trece la următoarea victimă, va ucide din nou,

și tot așa, dar fără nicio perioadă de răcire emoțională.

Pentru un ucigaș în serie, e ca și cum

ar primi o doză de heroină emoțională.

Termenul 'ucigaș în serie' a fost folosit prima dată la mijlocul anilor '70

de fostul profiler psihologic FBI, Robert Ressler.

A ales cuvântul 'serie' deoarece poliția descria

aceste tipuri de crime ca fiind infracțiuni în serie.

Criminalii în serie sunt repetitivi

pentru că există lucruri care îi motivează.

Există o fantezie implicată în-în ucidere.

Acest lucru este valabil mai ales când vorbim despre

prădători sexuali care sunt criminali în serie.

Pur și simplu nu par să aibă emoțiile stimulate

așa cum ar face creierul unei persoane normale.

Se gândesc doar la ce se simte bine acum,

și nu iau în mod obișnuit în considerare

sentimentele altora,

și nu se angajează în toate acele consecințe analitice

și funcții la care oamenii se gândesc.

Nu ai niciun fel de conștiință deloc,

fie că este o crimă sau două crime sau trei crime.

Persoana care comite o crimă și încă o crimă

și încă o crimă, singurul factor de descurajare,

singurul loc unde are unele ezitări, unele regrete,

este dacă, de fapt, este prins.

FBI-ul a spus că există poate 50 de criminali în serie

care activează în Statele Unite în orice moment.

Știm sigur cine sunt? Ei bine, nu.

Ar fi arestați dacă am ști.

Nu știm cine sunt.

Nu putem identifica cine sunt.

Nu știm că sunt un criminal în serie

până când găsim victimele pe care le-au ucis.

Știm, de asemenea, că atunci când îi găsim, marele secret

este că nu vom putea niciodată să îi reabilităm.

Dacă ucigașii în serie sunt atât de greu de profilat,

și aproape imposibil de detectat,

există vreun mod în care să ne simțim vreodată în siguranță?

Poate că răspunsurile pot fi găsite examinând cazul

primului ucigaș în serie din America,

și bârlogul sadic pe care l-a numit

Castelul Crimei.

Se estimează că 27 de milioane de oameni din întreaga lume se îngrămădesc

la Expoziția Universală Columbiană,

cunoscută și ca Târgul Mondial de la Chicago.

Este numită astfel în cinstea celei de-a 400-a aniversări

a debarcării lui Cristofor Columb în Lumea Nouă.

Ridicându-se din cenușa Marelui Incendiu din Chicago,

orașul strălucește acum mai puternic ca niciodată,

iluminând terenurile expoziției

cu aproape 100.000 de lămpi electrice.

‐Dar... ‐(pași ecou)

pândind în umbră se află un ucigaș sadic...

...Herman Webster Mudgett,

mai bine cunoscut sub pseudonimul H. H. Holmes.

H. H. Holmes era extrem de inteligent.

Era farmacist, de fapt.

Casa lui era amenajată pentru femei singure

care veneau în oraș să-și croiască un drum, să se implice,

să devină parte din această minunată expoziție care avea loc.

Așa că H. H. Holmes a avut acces la multe, multe femei singure...

...și le-a ucis.

Holmes petrecuse mult timp

pregătindu-se pentru crimele sale.

Nu era ca și cum era la impuls.

Aici era mult control.

Cred că se bucura

de puterea pe care o avea asupra oamenilor în general.

Și Târgul Mondial a funcționat foarte bine pentru el.

Holmes a devenit bogat

ca un escroc viclean și carismatic.

A înșelat mai multe persoane, luându-le averile,

și a folosit banii pentru a construi un conac unic

care i-a permis să-și urmeze cele mai întunecate dorințe.

Edificiul macabru avea să devină cunoscut

drept Castelul Crimei al lui Holmes.

H.H. Holmes a construit acest castel fenomenal de complex

cu suficiente camere încât să poată închiria camere oamenilor

care veneau la expoziție, în mare parte femei singure,

și ieșea afară și făcea reclamă la asta,

aducea oamenii, îi băga în aceste camere

unde se simțeau în siguranță.

Era aproape ca păianjenul și musca.

Era de genul: „Vino și vezi conacul meu,

un conac elaborat.”

Avea tot felul de scări ciudate

și tuneluri și tobogane și altele. -(femeie țipă)

Așa că apoi gaza acele victime

și apoi le trimitea pe tobogan în subsol.

Și apoi le tortura, sau dacă erau deja moarte,

atunci putea dezasambla trupurile și… ceea ce a și făcut.

Pe 17 noiembrie 1894,

omul cunoscut drept primul criminal în serie al Americii

a fost în cele din urmă arestat,

dar abia atunci anchetatorii eau început să afle amploarea

a comportamentului criminal al lui H. H. Holmes.

După ce a mărturisit uciderea a 27 de tinere femei,

pe 7 mai 1896, Holmes,

acum numit de presă 'Diavolul din Orașul Alb'

a fost spânzurat de gât până la moarte.

Dar ce l-a determinat pe un om altfel normal și modest

nu doar să comită crime, ci și să construiască

o casă a groazei atât de elaborată?

Poate răspunsul poate fi găsit explorând bârlogul

al unui alt criminal în serie,

unul creat la aproape un secol distanță.

Ofițerii de poliție care răspund unei plângeri

ajung la apartamentul unui bărbat pe nume Jeffrey Dahmer,

apartamentul numărul 213.

Dar ce se întâmplă în continuare depășește orice explicație.

Când poliția a ajuns la apartamentul lui,

s-au îndreptat spre dormitor, și când au deschis ușa,

dormitorul lui era plin de părți ale corpului.

Torace și capete peste tot.

Poliția a făcut descoperiri și mai șocante:

un butoi de 57 de galoane de acid,

fotografii cu cadavre grotesc mutilate,

organe parțial mâncate,