The Lord of the Rings: The Rings of Power

23.976

Vreau să-mi juri.

Primele urme ale unui minereu nou.

Elrond s-a arătat foarte convingător în a ne asigura

că Gil-galad nu l-a trimis aici cu planuri dușmănoase.

Ne ascunde ceva.

Du-te în Lindon !

Află ce ne ascunde.

Afară din Garda Mării ! Toți trei !

Ajunge !

Le-am distrus viața tovarășilor mei, am făcut de rușine familia.

Du-te la oamenii care s-au adăpostit în vechiul turn de veghe.

Du-le o solie !

Seminția ta va scăpa cu viață dacă vă lepădați de aceste pământuri

și-i jurați credință lui.

Într-o zi, se va întoarce regele nostru adevărat.

Omul pe care-l ții ferecat în temniță

e urmașul izgonit al tronului Ținutului de la Miazăzi.

Te chem să lupți alături de mine ...

- Eu o voi sluji ! - Eu o voi sluji !

... înainte ca Sauron să le înhațe pământurile.

Ai mințit,

ai adus un străin periculos printre noi.

Vom fi lăsați în urmă.

Așa vom putea să ținem pasul cu ceilalți.

El ne-ajută pe noi, noi îl ajutăm pe el.

STĂPÂNUL INELELOR : INELELE PUTERII

Pe vecie. Pe vecie.

Nu, pribegie.

Pri-be-gie.

Adicătelea, a merge. Asta facem noi, cei din neamul Harfoot.

Iernăm în Pădurea Bătrână,

și vara mergem în Vadul de la Miazănoapte, să strângem melci, cât sunt din belșug.

- "Melci" ? - Da, melci.

Iar când frunzele de stejar încep a rugini, mergem în Crâng.

Ditamai livada,

plină ochi cu mere, prune, caise, morcovi. Ți-ar plăcea.

Singurul necaz e că de aici și până acolo, ne pasc sute de primejdii.

"Primejdii" ?

Pericole.

Cei din Seminția Mare, lupi, ceață, ploi,

troli-de-colină, troli-de-peșteră, orice e chitit să te ucidă.

"Să ucidă" ?

Adică să facă pe cineva să moară.

Sunt primejdie.

Nu, nici vorbă.

- Nu e ... - Nu. Licurici.

A fost o întâmplare.

Nu ești o primejdie.

Ești bun.

Sunt ... bun ?

Ești bun. Pentru că ai venit să ajuți.

Nori !

Minunat ! Ceilalți or fi gata de acum.

Hopa sus !

Să mergem ! Haide !

Sunt ...

Sunt bun.

Dacă mă mai împungi cu cârja aia,

îți smulg părul de pe labe când dormi.

Smulge-mi și urechile, dacă tot te-ai apucat.

Aș mai scăpa de sforăitul tău.

Fugi de-aici, că nu sforăi !

- Ba da ! - Ba da !

Hai, fuguța ! Crângul nu vine la noi.

Ne-am mișca și noi mai iute de ne-ai cânta cântecul de umblat al mămicuței tale !

Ia să auzim, Pops, un tril !

Hai, că ne unge pe suflet !

Soarele iute s-ascunde

Sub copacii de piatră

Lumina din turn

Nu-mi mai e cămin

Amintiri cu focul palid

Nisipul negru mi-e pat

Am dat tot ce-am iubit

Pe viitorul necunoscut

Cheamă-mă. Cheamă-mă, tărâm depărtat

Dealurile Codrului Întunecat Pârâu Îmburuienat

Ziua pribegiei trebuie s-o străbat

Substânci - Mlaștinile Cenușii

Până la capăt tre' să străbat

Ziua pribegiei

De băut am un strop

De-ale gurii n-am mai deloc

Tăria-mi zice să mă opresc Cărarea îmi cere s-o iau din loc

Cotul Păstrăvilor

Picioarele-mi sunt scurte Drumul e lung

Capul a-mi pune n-am unde

Cântul mi-a mai rămas pe lume

Vâlceaua Ciulinilor - Cosițele

Cântați-mi, cântați-mi Meleaguri depărtate

Ridicați-vă și arătați-mi calea În astă zi a pribegiei

Făgăduiți-mi că mă veți găsi

În astă zi a pribegiei

Dar, iată, răspunsul lor sosește

Prin frig și prin gheață

Nu toți curioșii sau pribegii rătăcesc în viață

Oricât durerea-i de mare

Oricât e de greu să vezi prin ceață

Nu toți curioșii sau pribegii rătăcesc în viață

Am terminat tunelul, stăpâne.

Arată-mi brațul.

Ce simți ?

Că arde, Tată-Stăpân.

Mi-aș dori s-o simți cum o simt eu.

Nu va mai trece mult și va pieri.

Iar, odată cu ea, va pieri și crâmpeiul din mine care i-a cunoscut căldura.

Îmi va lipsi.

Adună legiunile ! A sunat ceasul.

Vrăjmașul nostru și-a jurat să ne-atace.

De vrem să ne arate milă,

ni s-a dat poruncă să părăsim turnul

și să-i jurăm credință căpeteniei lor.

Știu că nu sunt regele pe care l-ați așteptat.

Dar, de alegeți să-mi fiți alături și să luptați,

turnul acesta nu va mai fi un semn al slăbiciunii noastre,

ci pecetea puterii noastre.

Cine-mi va sta alături ?

Cine-mi va fi alături și va lupta ?

- Să ne apărăm ! - Da !

Să rămână și să lupte ?

Să rămână și să lupte ?

Veți pieri.

Eu zic că mai bine ne va fi

capul de-l vom pleca în fața părelnicului vrăjmaș.

M-am uitat în ochii vrăjmașului.

Nu el v-aduce mântuirea.

Și te pomenești c-o aduci tu ?

Un elf ?

Să vă zic ce cred eu despre strămoșii noștri.

N-au pierit !

Împreună, vom apuca ziua de mâine !

Urmați-mă și, împreună, mă pun chezaș c-o vom apuca !

Hai, urmați-mă !

După mine !

Urmați-mă !

Theo !

E șansa noastră. E vremea noastră. Hai !

Cu mine. Hai, urmează-mă, flăcău !

O mână de ajutor, rogu-te !

Mai sus ...

Ajunge în aia, flăcăi !

Dați-i drumul !

- Tată ! - Isildur !

Putem schimba o vorbă ?

De ce n-am fost ales pentru expediție ?

- Auzisem că te duci spre apus. - Nu mai plec.

Nu până ce nu voi face ceva demn de Númenor.

Ce anume ? Spune-o cu vorbele tale.

Nu-mi găsesc vorbele nimerite.

De asta-ncerc din răsputeri să mă lămuresc.

De asta îți cer ajutorul.

Aș vrea să te pot ajuta.

Dar avem mult mai mulți voluntari decât am putea vreodată să primim.

Jumătate din oraș vrea un loc pe corăbiile alea.

Ajută-mă să mă furișez în față !

Ce deprinderi ai ?

- "Deprinderi" ? - Ești în Garda Mării ?

- Știi că sunt de două ori ... - Ești în Garda Mării ?

În Straja Reginei ? În tagma negustorilor ?

- Contează uniforma ? - Breasla călăreților ?

Ești absurd.

Când tu te prefăceai că-ți pasă de tradițiile acestei insule,

acești oameni trăiau după ele.

Căutau căi de a-și da obolul, de a-și sluji cetatea.

Lucruri de care ție-ți pasă prea puțin.

Îmi pasă. Sunt gata să slujesc.

Nimic nu m-ar face mai mândru.

Dar ai pierdut șansa ta.

Și ți-ai ales drumul.

Să primejduim viețile númenorenilor

pentru un zdrențăros de la miazăzi și un elfă războinică ?

Consule Pharazôn ! De ce-i trimiți pe frații noștri la moarte ?

Pharazôn !

- Pharazôn ! - Urmează-mă !

Iartă-mă că nu ți-am trimis vorbă. A fost o săptămână grea.

De ce nu i-a pus capăt ?

- Îi e credincios. Fie cu temei ... - Fie fără.

Mulți cugetă ca tine. Nu într-atâți cât să-l înduplece, dar ...

Atunci, tu trebuie să-i grăiești. Pe tine te va asculta.

Când grăiesc eu, are urechile astupate.

Atunci, zi mai tare.

Tu, cel din Ținutul de la Miazăzi !

Ai oaspeți.

Încotro a luat-o apoi vrăjmașul ?

Pesemne tot mai departe, spre miazăzi. Către turnul de veghe din Ostirith.

Voi trimite vorbă Gărzii pe Mare.

Mulțumirile mele, senior Halbrand.

Frăția ta va fi la fel de neprețuită după ce vei pune piciorul pe uscat.

Pe uscat ?

Galadriel ne-a înștiințat despre năzuința ta de a-ți uni oamenii.

Așa grăit-a ?

Nădăjduiesc că n-a luat-o gura pe dinainte.

La drept vorbind, aveam de gând ...

Tovarășul meu simte greutatea misiei ce-l așteaptă.

Nu mă îndoiesc că se va achita de îndatoriri când va sosi vremea.

Nădăjduiesc să fie așa. Mi-am pus onoarea-n joc.

Regină Regentă, tatăl domniei voastre a cerut să mergeți în turn.

"Galadriel ne-a înștiințat."

Mă întrebam cum a știut regina să mă aștepte lângă patul lui tătâne-său.