Nowhere Boys

În episodul anterior:

Asta-i fantastic, Oskie. Îmi place tare.

Alice e aici, sora dispărută a lui Phoebe, demonul de reparare.

Alice...?

- Ce-i aia? - Nu luceşte.

- Deci nu-i vreun pericol? - Nu înţeleg.

- În universul ăsta, nu-i arde de tine. - Dacă ar putea vedea ce pot face...

Ce faci, ai înnebunit? Puteau să vadă toţi asta!

Andy, dă-mi-o-napoi!

Poţi controla totul.

Cine-a zis asta?

Rosteşte vraja!

- Opreşte-te, Andy! - Acum am puterea.

Andy!

Andy!

Băieţii de nicăieri Sezonul 2, Episodul 2

Traducerea: Reef

- Andy, nu! - Andy! Andy!

- Andy! Andy? - Andy? Întoarce-te!

- N-am văzut ce tocmai am văzut. - Ce vrajă a fost aia?

Şi ce făcea cu ea?

- Andy, mă auzi? - A fost aspirat în cer, tolomacule!

Cum se poate una ca asta?

Andy lucra cu magie pe care nu o înţelegea şi nu o putea controla.

Da, magia ta , din Cartea ta a Umbrelor - tare de încredere.

Aia nu era vraja mea! Nu ştiu de unde a luat-o.

Nu pare nici una de-astea.

- Păi şi acum unde-i? - Ar putea fi oriunde, sau...

Nicăieri.

Nu ştiu.

Felix, tu tot timpul ştii.

- Tot timpul ai un plan. - Lăsaţi-mă o clipă.

Nu, trebuie să-l aducem pe Andy înapoi până nu-şi dă careva seama că a dispărut.

- Ai lui, reporterii... - O iau razna toţi dacă a dispărut iar.

- Ştiu. - Bun. Ce zici de o vrajă de desfacere?

Vrăjile de desfacere sunt prea greu de controlat, dar...

Dar ce?

Poate ceva asemănător. Poate una de inversare.

Ne trebuie ceva de sacrificat.

Gen... un sacrificiu omenesc? Fante!

Nu, ceva la care Andy chiar ţine.

Picioare de pui!

Ce-i? Nu-s aşa rele la gust cum ai crede.

- Ca vraja care ne-a vindecat mamele. - Exact.

Bun: voi găsiţi ceva la care Andy n-ar renunţa, io-ncerc să văd ce vrajă era.

Să mergem.

Auzi? Încotro? Nu eşti bine!

Strada principală-i tot aşa plicticoasă cum era?

- Tu ar trebui să te odihneşti. - Phoebe, nu-ţi mai face griji.

Am putea merge la cumpărături.

Deci ne vom preface că ultimii zece ani nici n-au existat?

- Ştiu că ţi-a fost greu. - "Greu" nu descrie nici pe departe.

Felul în care ai dispărut fără urmă în pădurea aia...

Nu ştii ce-a însemnat aia pentru mine.

- N-are să se repete. - Poţi fi sigură că nu.

De-aia vom lăsa magia în urmă.

M-am întors.

Vreau să merg înainte, un nou început.

Te rog...

De dragul meu...?

Ia te uită la tine - toată o veselie şi noi începuturi.

Vino!

- Cred că Felix se poartă ciudat. - Defineşte "ciudat".

- Bun: "mai ciudat". - S-a-ntors de cât - de-o zi?

Ellen, ceau. Faină petrecere, nu?

Da, faină de numa'.

Bun; voiam doar să-ntreb dacă...

De când am ştampila cu "abordabilă" pe frunte?

- L-ai văzut pe Sam? Da sau nu. - Şi de ce aş şti unde-i iubitul tău?

Fiindcă iubitul meu pare a avea o pasiune masculină pentru iubitul tău .

Felix nu-i iubitul meu .

În fine; las-o baltă.

Mergem doar la un film, fiindcă...

Nu este iubitul meu.

Sigur.

Nu ieşi la vedere.

Fante, petrecerea pare adevărăciune.

Pe bune...? Tre' să ajungem la Andy ai uitat?

Zic numai...

Las' pe mine!

Sam?

- Ceau, iubi'. - De ce şopteşti?

Fără motiv.

Uite: drăguţ din partea ta că eşti gelos.

"Gelos"...?

Eu nu-s gelos...!

Mă vezi vorbind cu alt băiat şi dispari, dar astea două n-au nicio legătură?

Nu!

- Am să... - Mai repede, fante!

Uite: ştiu că nu sari în sus de bucurie să vorbim despre relaţia noastră, dar...

Ba sar! Sus de tot. Mă-ntorc repede.

- Discutăm, promit. - Sam!

Tre' să-nchid. Pa.

Sam! Haide.

Andy, pe unde eşti...?

Întoarce-te...

Hai, Andy - ce ai făcut?

Încuiat; nu pare a fi careva pe-acasă.

Când o fată vrea să discute despre relaţie cu tine nu-i semn bun niciodată, este?

Concentrează-te.

Fante! Are să se despartă de mine şi eu nu pot face nimic!

Probabil.

Pe bune...? Nu ajuţi deloc.

Priorităţi, Sam. Trebuie să intrăm în casă, ai uitat?

Ştiu. Ai dreptate!

Vreo idee...?

- O deschid cu superputeri. - Pe bune...?

Lasă numa' la mine.

Adiere de vară; impresionant.

- Ce, poţi tu mai bine? - Ce, să deschid uşa? Poţi fi sigur.

Ziceţi voi acum, da' şi când mă prind cum e cu superputerea asta,

vedeţi voi toate soiurile de adevărăciuni.

- Fante, pe bune...? - Nu-i genul ăla de piatră.

Ascunzătoare de chei.

Astea nu-s cuvintele care trebe. De unde ai tu vraja asta aiurea...?

Cum poate cineva atât de deştept să fie atât de prost?

Cine-i atât de deştept?

Mia.

- Salut. Eu doar... - Vorbeai de unul singur?

Pare ţăcăneală? Pare, nu-i aşa?

Niţeluş.

Ce cauţi tu aici?

Nu prea-s eu cu petrecerile.

- Era şi Sam cu tine? - Nu.

- Am avut o discuţie tare ciudată la te... - Nu l-am văzut. Deci...

S-a întâmplat ceva cât aţi lipsit?

- Gen ce? - Nu ştiu...

El pare schimbat.

A fost solicitant. Încă e, într-un fel.

Despre aia voiam să vorbesc cu el, despre aia şi despre ce se alege de noi.

Prea multe confesiuni - scuze.

- Dacă-l văd, îi spun că-l cauţi. - Mersi, Felix.

Mesageria vocală - dar sunt sigur că apare curând.

Înţeleg de ce a fugit de la petrecere, dar de obicei fuge cu tot cu mine.

Mă gândesc că s-a lipit de tipii ăia cât au lipsit.

Acum îmi cere să ieşim împreună, apoi nu-i de găsit.

Băieţii n-au nicio noimă.

Probabil e mai bine să nu super-analizezi totul.

Crezi că super-analizez...?

- Păi... - Ai dreptate.

Mai bine-l întreb direct ce şi cum.

Sediul tocilarilor.

Bear Grylls...?

Sau asta? E de la olimpiadă.

Hai, Andy, la ce ţii tu cu adevărat?

Uite!

Fante... "Tu plus eu egal iubire".

- Cealaltă Ellen i-a dat-o lui Andy. - Ce patetic!

Ce căutaţi voi aici?

"Viv", este?

Ţi-ai schimbat freza? Arăţi bine...

- Am să ţip. - Uite: putem explica.

Sau am putea pleca.

Opreşte-i!

Ce căutaţi aici?

Veniţi-napoi!

Ce căutaţi în casa mea? Opriţi-vă!

Sun la mama.

Băieţi prostuţi - mi-am crăpat faţa.

Auzi, se poate ca mai devreme să fi fost...

Nepoliticoasă? Nesuferită?

- Eram în toane proaste. - Eşti în toane proaste de la grădiniţă.

Nu trebuie să fim prietene doar fiindcă băieţii noştri sunt prieteni.

Evident.

- L-ai găsit pe Sam? - Nu. Dar l-am văzut pe Felix.

Unde?

Zece minute într-acolo, lângă nişte copaci.

Ai putea fi puţin mai exactă?

- Nu ştiu; erau copaci - mulţi copaci. - Crezi că mi-ai putea arăta?

Nu te credeam genul de fată care aleargă după un tip.

- Categoric nu-s fată de-alea. - Nici eu.

Aţi luat ceva?

- Nici urmă de Andy? - Nimic.

Ce zici de asta?

"Tu plus eu egal iubire".

Nu se leagă cu nimic.

Andy a adus-o acasă tocmai din celălalt univers.

Chiar e-n limbă după Ellen, nu-i aşa?

- Bravo ţie, frăţioare! - Bravo mie ce?

- Crezi că ţine? - Sper că da.

Vrajă de inversare

Fante! Puteai pomeni ceva despre partea cu ruptul; Andy o va lua razna!