Love Is Blind: Sweden (Love is Blind: Sverige)

Mă simt…

groaznic de emoționată.

Este exasperant. Am emoții.

Dar sper ca privirea ei să-mi dea același sentiment ca vocea.

S-o facem odată! Sunt sătul să aștept.

Nu-i nimic.

Nu-i nimic.

Bună!

Ți-e mai bine? Sigur?

Sunt așa fericit!

Nu…

Doamne! Bine.

Doamne! Ce?

- Te măriți cu mine? - Da.

Doamne!

- Se potrivește? - Da.

- Ce nebunie! - N-am cuvinte.

- Pari așa de bun! - Da?

Nici nu mi te imaginez furios.

- Glumești? - Nu!

Ești frumoasă.

- Și tu. - Te iubesc mult.

Iartă-mă că nu spun nimic. Vreau doar să simt.

Am vorbit destul.

Nu îndrăzneam să cred, să gândesc. Știam pur și simplu.

- Știam. - Și eu.

Serios?

- Merg cu spatele. Nu pot altfel. - De ce?

- Vreau să te văd. - Nu te uita la fundul meu!

Fir-ar!

Sunt al naibii de îndrăgostit de ea. E nebunie curată.

Merit să am parte de iubire?

Merit asta?

Ce frumoasă este!

Simțeam că plutesc în spațiu.

Așa ajunsesem. Eram consternat.

Sunt fericită.

Vreau să fiu cu el. Asta simt.

30 DE ANI CONSULTANT IPOTECI

DRAGOSTE PE NEVĂZUTE: SUEDIA

SALON BĂIEȚI

Ce naiba?

Concurăm sau nu?

Experimentul este intens.

- Ți-e bine? - Nu știu. Ce nebunie! Nu gândesc clar.

Mă întâlnesc cu Dannette și cu Ronja.

Una este pocăită. Cealaltă, nu.

Ronja, care nu e pocăită, mă face nedescris de fericit.

Dar cu Dannette ar fi mai ușor din perspectiva religiei.

Așa e. Te-ai potrivi mai bine cu Dannette.

- Și pare o frumusețe africană. - Crezi?

Îmi place mult.

N-am iubit niciodată pentru că nu am găsit pe nimeni

care să trezească sentimentele astea în mine.

Dar țin mult la Lars-Erik. Presimt că e ceva între noi.

Sunt sigură.

Și ne împărtășim credința.

Dumnezeu e mereu prezent.

Vreau să-mi învăț copiii ce sunt bunătatea și iubirea.

E important pentru mine să am copii care devin oameni buni.

Să cedeze locul bătrânelor în autobuz. Contează și asta.

Bunele maniere au dispărut oarecum printre tinerii din ziua de azi.

- Da. - Să fie politicoși.

Cred că avem multe valori comune.

Da. Ce ar trebui să fac să te simți în siguranță în relație?

- Îmi inspiri deja siguranță. - Bine.

De asta sunt speriat. Nu m-am mai simțit așa cu o femeie…

de multicel.

M-ai inspirat ceva ce n-am simțit de mulți ani.

Tu, ceva ce n-am simțit niciodată.

- Niciodată? - Nu.

Nu aveam de gând să-ți spun, dar ai rămas singura mea opțiune.

Vreau să fac ca tine, să mă întâlnesc cu o singură persoană.

Ascultă de instinct.

Eu sunt sigură de ceea ce am simțit aici.

Ești în multe privințe tot ceea ce-mi doresc.

N-am spus nimic despre cum arăt.

- Nu. - Dar…

Să zicem că nu ai fi dezamăgit.

- Puțină încredere! - Dar e adevărat.

SALONUL FETELOR

- Bună, fată! - Bună!

N-am vorbit. Vrei?

- Despre întâlnire? - Da.

Povestește!

A fost drăguț. Am vorbit despre apropierea creată.

Și i-am spus lui Lars-Erik…

Aoleu! I-am spus numele.

Da. Nici n-am remarcat. Dar nu mă întâlnesc cu el.

- Bine. Tu? - Da?

- Fir-ar! - Nu…

De ce ai spus?

- N-am vrut. - Într-o doară.

Tu erai, Ronja!

- Nu voiam să știu. - Nici eu.

- Mergem la bucătărie? - Da. Ce naiba ai făcut?

Când i-a rostit numele, lumea mea a stat în loc.

Întreaga lume.

Nu vrei să auzi că acela pe care începi să-l placi ține și la altă fată.

Doare și te întristează. În același timp…

Atracția există între noi. De asta trebuie să mă lămuresc.

Mi se pare sau e adevărat?

Ce simți legat de ce e între noi și când ne întâlnim?

E ceva ce nu pot descrie precis.

Dar avem multe în comun.

- Dăm piept zeflemitori cu viața. - Cu veselie.

Încercăm să fim optimiști orice s-ar întâmpla.

Zâmbim. Râdem.

Ne putem relaxa, ca acum. Încercăm să fim serioși.

Mă simt în siguranță indiferent cum m-aș exprima.

Sunt foarte recunoscătoare că mi-ai împărtășit asta.

Amândoi ne-am pierdut mama. A fost greu și încă este.

Nici n-am apucat să întrebăm: „Unde vrei să lucrezi în cinci ani?”

sau „Câți copii îți dorești?”.

Mi s-a părut natural și evident, ca să spun așa…

Orice s-ar petrece între timp, totul se va rezolva.

Și e un sentiment plăcut. Pentru că ești un om bun.

Ești extraordinar.

Am multe sentimente când sunt cu tine. Și le pot da nume…

Nu știu ce să spun. Doar că eu…

A trecut enorm de când n-am mai simțit asta.

Și am impresia că eu îți inspir nesiguranță.

Nu. Sunt doar speriat.

N-am ales niciodată bine. Toată lumea m-a părăsit.

Toate femeile pe care le-am iubit.

Mă tem de iubire. N-am mai iubit de mulți ani.

Uneori trebuie să riști ca să găsești fericirea.

Să ai încredere că totul se petrece cu un motiv.

Simți că au încolțit sentimente pentru mine.

De foarte devreme.

Dar acum le împărtășesc.

M-am aruncat în experiment

având o imagine despre ceea ce căutam.

Și o întâlnire de nouă minute cu tine…

chipsuri cu brânză, cola, computere…

și tot ai ajuns favoritul meu.

„Ai cucerit-o așa ușor?” „Bea cola și mănâncă pufuleți.”

Am impresia că totul e mai natural cu Ronja.

Totul e extrem de clar în clipele când sunt cu ea.

Mi-am promis că mă voi hotărî până mâine, dar nu sunt prea sigur ce voi face.

Dumnezeu m-a adus aici și mi-a prezentat două femei minunate,

ca să iau singur decizia finală, sau îmi pune credința la încercare?

- Înțeleg. - Inima spune una. Credința, alta.

Aoleu! E greu.

- Și tu ai două opțiuni. - Îmi merge strună.

- Ambele sunt grozave. - Da.

Sunt două fete extraordinare. Nu prevăd prea multe obstacole.

Așa deci.

31 DE ANI DOCHER

- Ai cadou de la Ludwig? - Da.

Îi dăruise Hannei un joc mai devreme. Situația a devenit foarte ciudată.

- Azi ce părere ai despre asta? - Mă simt foarte aiurea.

- Îmi imaginez. - Mental.

M-a încurajat mult și apoi:

„Nu ți-aș fi făcut un cadou dacă nu credeam că ești…”

Nu știu dacă a spus „specială”, dar…

Am ieșit hotărâtă să-l cred că sunt preferata lui.

Apoi, pac! Nu sunt.

Are mai multe.

Mersi!

Da, situația e ciudată rău.

În patru minute îl pun la zid.

De la unu la zece?

Păi…

- Nouă. - Bine atunci.

Presimt că va fi bine cu Hanna. E fată drăguță, minunată.

Știe să mă încurajeze, să-mi arate că mă place.

Inspiră siguranță.

În clipa asta e cu câțiva metri în fața Camillei.

- Cum te simți? - Așa și așa.

- Așa și așa? - Da.

- Camilla a venit și ea cu un cadou. - Da.

E ciudat să ne dăruiești ceva amândurora în aceeași zi.

Bun.

Cum ai gândit-o?

Nu cred că am făcut ceva rău.

Mă întâlnesc cu amândouă, adică…

Însă aveam impresia că mă placi cu adevărat

și că se înfiripase ceva special între noi.

Eu chiar am început să țin la tine.

Și aș fi apreciat cu adevărat dacă ai fi fost sincer…

În ce privință nu am fost sincer?

Că ții la fel de mult la mine. Credeam că avem ceva special.

- Dar nu te-am mințit. - Nu.

Ți-am spus exact ce simt.

E grozav când vorbesc cu tine și îmi face mare plăcere.

Credeam că am spus limpede că mă mai întâlnesc cu cineva.

Nu e nimic că te vezi și cu altele. Nu asta e problema.

Cadoul tău a încâlcit ițele.

Exact. Înțeleg că nu a picat bine.

Vrei să-ți ceri scuze? Sau simți că…

Sigur că pot să-mi cer scuze pentru felul în care te simți.

- Nu asta intenționam. - Nu.

Presupun că trebuie să mă gândesc mai bine data viitoare.

Da.

Îmi place să fac cadouri. Așa sunt eu.

Dar da. N-a ieșit prea bine.

Deloc.

Regret că te-am făcut să te simți aiurea.

- Vrei să ne mai întâlnim? - Nu m-ar deranja.