Mr. Robot

Bună, prietene.

Bună, prietene? Jalnic.

Poate ar trebui să-ţi dau un nume, dar pare cam riscant.

Exişti doar în mintea mea. Nu trebuie să uităm asta.

La naiba.

Chiar se întâmplă. Vorbesc cu o persoană imaginară.

E strict secret ce urmează să-ţi spun, o conspiraţie mai mare ca noi toţi.

Există un grup de oameni puternici, care conduc lumea din umbră.

Vorbesc despre cei de care nimeni nu ştie, despre nişte oameni invizibili.

Cei mai buni dintre cei mai buni,

oamenii care se joacă de-a Dumnezeu fără să fi cerut voie.

Iar acum, cred că sunt pe urmele mele.

Are legătură cu seara trecută.

Trebuia să mă fi dus la petrecerea de ziua Angelei.

În schimb, m-am dus la...

Bună, Ron.

Poftim.

CAFENEAUA LUI RON

Tu eşti Ron.

Dar numele tău adevărat este Rohit Mehta.

L-ai schimbat în Ron când ai cumpărat prima cafenea,

acum şase ani.

Acum ai 17 şi urmează să mai deschizi 8 trimestrul viitor.

Cu ce vă pot ajuta?

Îmi plăcea să vin aici, că aveaţi internet de mare viteză.

Sunteţi printre puţinii

care aveţi conexiune prin fibră şi viteză de un giga. E bine.

E aşa de bine, încât m-a făcut să mă gândesc

că nu are cum să fie atât de bine fără un motiv.

Aşa că am început să interceptez traficul din reţeaua ta.

Aşa am observat ceva ciudat.

Şi am decis să-ţi sparg reţeaua.

- Spargi...? - Ştiu că ai un site.

- Se cheamă Plato's Boys. - Poftim?

Foloseşti reţeaua Tor ca să păstrezi serverele anonime.

Ai ascuns-o foarte bine, dar eu am găsit-o.

Protocolul de rutare de tip "ceapă" nu este atât de anonim cum credeai.

Oricine controlează ieşirile controlează şi traficul,

ceea ce înseamnă că eu deţin controlul.

- Te rog politicos să pleci. - Am totul. Toate e-mailurile.

Toate fişierele. Toate fotografiile.

- Ieşi afară de aici sau sun... - Poliţia?

Vrei ca ei să afle de cele 100 de tera de pornografie infantilă

pe care le-o oferi celor 400.000 de utilizatori?

Sincer, omule, speram că o să descopăr ceva BDSM.

Îţi dai seama că ar fi fost mult mai simplu, nu?

Nu am făcut rău nimănui.

Niciodată.

Asta e viaţa mea personală.

Înţeleg cum e să fii diferit.

Şi eu sunt foarte diferit.

Eu nu ejaculez când văd copilaşi,

dar nu ştiu cum să vorbesc cu lumea.

Numai cu tatăl meu puteam vorbi.

Dar a murit.

Îmi pare rău să aud asta.

Pot să întreb cum a murit?

Leucemie.

E clar că s-a îmbolnăvit din cauza radiaţiilor de la firma

la care lucra, dar n-am putut să dovedesc asta.

Acum e mort.

Firma e bine, însă.

Măi.

E în regulă, Rohit.

Nu trebuie să-ţi mai faci griji.

Nu înţeleg.

Mă şantajezi?

Despre asta e vorba? Despre bani?

Asta vrei, nu?

Nu.

Dacă-ţi dau bani acum, o să tot ceri, din ce în ce mai mult.

Indiferent cât ţi-aş da.

Oricum vei informa poliţia.

N-o să-ţi dau bani, domnule.

Adu-ţi aminte că şi tu ai încălcat legea.

De fapt, ai dreptate.

Parţial.

Vezi, de obicei fac asta de la calculatorul me...

Dar de data asta am vrut să o fac AFK.

Personal.

Încerc să-mi stăpânesc anxietatea.

Dar există şi riscul ca tu să fugi după ce te-am demascat.

Le-ai cere administratorilor să închidă serverele, să şteargă datele.

Aşa că am avut grijă să includ şi timpul, şi locul atunci când am dat pontul.

Aşteaptă. O să-ţi dau banii. Te plătesc.

Cât vrei? Te plătesc.

Aici ai greşit, Rohit.

Nu-mi pasă de bani.

Acum sunt urmărit.

Celor de sus nu le plac cei cu puterea mea.

În trei minute scurte, am distrus afacerea, viaţa, existenţa unui om.

- L-am şters. - Hei!

Tu!

Puştiule.

Ce se-ntâmplă?

Clipe tulburătoare în lume.

Clipe tulburătoare.

Dar sunt hacker răzbunător doar noaptea.

Ziua, sunt doar un banal inginer de securitate cibernetică.

Angajatul numărul ER28-0652.

Elliot?

Treci aici.

- Ce mai faci? - Bună!

Dintre toate preţurile... Sigur că pot...

- Pot să mă ocup de asta. - Iar le-a fost spartă reţeaua azi-noapte.

- Gideon... - E prietena mea din copilărie, Angela.

Uneori se încinge mai rău, dar crede-mă, e printre cei buni.

La ce mă uit? Astea sunt înregistrările? A fost un atac RUDY.

- Minunat. - Gideon, te rog răspunde-mi.

Crezi că e minunat? Ne distruge, Elliot.

- Gideon, nu sunt... - Angela!

Stai să vedem cum decurge întâlnirea de azi.

Reţelele lor sunt atacate săptămânal.

Cine ştie dacă ne vor mai fi clienţi?

- Vin aici? - Ce-am stabilit

despre codul vestimentar?

Bine, uită-te la înregistrări.

Fii pregătită pentru după-amiază, în caz că au întrebări.

Bine.

- Iar ai început să fumezi? - N-ai primit mesajele aseară?

- Ţi-am trimis 13. - Îmi pare rău. N-am reuşit să ajung.

Mi-ai promis că o să încerci.

Nu te mai gândi la altceva când vorbesc cu tine.

Urăsc când faci asta.

Scuze. Mă gândeam la muncă.

Poate de asta te iubeşte Gideon atâta.

Mereu îmi mulţumeşte că te-am adus aici.

Deşi cred că ţie nu-ţi place aici.

Avea dreptate. Îmi plăceau oamenii,

dar afacerea, o firmă de securitate cibernetică

care protejează corporaţii? Nu cred că urăsc ceva mai mult pe lumea asta.

Nu, îmi place aici.

Scuze.

Sunt într-o dispoziţie proastă.

Sunt restantă cu ultimele două rate

şi nu pot să obţin o mărire de la Gideon.

- Bună. - Bună.

Bună, amice. Ţi-am simţit lipsa aseară.

- Unde ai fost? - Trebuie să plec. Întâlnire importantă.

Ai aflat ce s-a întâmplat?

Da. A zis că a avut de lucru.

- Trebuie să vorbeşti cu el. - Întârziem la întâlnirea cu angajaţii.

Nu poate să mă sufere şi ştii de ce.

Angela, nu pot avea atâta negativitate în jurul me...

Exact despre asta vorbesc.

La ce te gândeşti?

La nimic.

Vrei să ştii la ce mă gândesc eu?

La prima dată când ai venit.

Nu pot spune că am venit la Krista. Am fost obligat să vin. Dar o plac.

A fost uşor să-i sparg contul. Parola: Dylan 791.

Artistul ei favorit şi anul naşterii ei, inversat.

Deşi e psiholog, nu se pricepe deloc să citească oameni.

Dar eu mă pricep să-i citesc.

Secretul meu? Caut ce-i mai rău în fiecare.

Ştiu că a divorţat în urmă cu patru ani.

Ştiu că a fost distrusă.

Şi de atunci, se tot întâlneşte cu rataţi pe eHarmony.

Cea mai recentă cucerire, Michael Hansen.

L-am căutat online, dar n-am găsit nimic.

Nici cont de Linkedln, nici de Facebook.

Mă deranjează ceva la el şi mă face să intru în alertă.

Dar o să-i sparg contul curând. Mereu fac asta.

Ştiu că nu mai urli, cum făceai înainte, ceea ce e bine.

Dar îmi dau seama că încă te mai deranjează.

Trebuie să lucrăm la problemele tale cu furia.

Eşti furios pe toată lumea. Pe societate...

Ştiu că ai motive să fii furios,

dar dacă ţii în tine şi taci, aşa cum faci tu,

nu te va ajuta la nimic.

E multă durere dedesubt. Acolo trebuie să ne îndreptăm eforturile.

Ce anume te dezamăgeşte aşa de rău la societate?

Nu ştiu.

Poate faptul că mentalitatea colectivă a crezut că Steve Jobs

era un om minunat, chiar şi atunci când ştiam că face miliarde exploatând copii?

Sau poate faptul că toţi eroii noştri par contrafăcuţi.

Lumea însăşi este o mare farsă.

Ne spamăm cu comentarii idioate

pozând ca înţelepciune. Ne prefacem că reţelele de socializare ne dau intimitate.

Sau am votat asta?

Nu cu alegerile falsificate. Cu lucrurile, cu proprietăţile, cu banii noştri.

Nu spun nimic nou. Toţi ştim de ce facem asta.

Nu că ne-ar face fericiţi cărţile Jocurile foamei,

ci pentru că vrem să fim sedaţi.

Pentru că e dureros să nu te prefaci. Pentru că suntem laşi.

Elliot. Nu spui nimic.

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Nu fi frustrată.

De ce n-ar trebui să fiu?

Eşti diferită de alţii.

Măcar încerci.

Măcar înţelegi.

Ce înţeleg?

Cum e să te simţi singur.

Înţelegi durerea.

Vrei să-i aperi pe oameni de ea.

Vrei să mă aperi pe mine de ea.

Respect asta la tine.

De ce crezi că ştiu cum e să fii singur?