Chemo (Chemia)

Nu există viață în unghii.

Nu există viață în unghii ?!

- Benek, calmează-te, de data asta... - Nu îmi pasă de data asta !

Benek, te rog, vino aici !

Nu există viață în unghii ?! Asta, pentru că există în altă parte !

Ești concediat.

- Ești încă viu ? - Încă sunt viu.

Să mergem la cină, cu ocazia aniversării ?

Nu o să-mi fie foame atunci. Și nici nu e aniversarea mea.

Încetează să mai crezi că vei face ceea ce a făcut el.

Tatăl nostru ! La naiba ! Sărbătorește, dacă vrei.

CHIMIOTERAPIE

Îmi blochezi drumul !

Vreau să trec.

Să... treci...

Sunt udă până la piele...

- Știi să dansezi ? - Nu.

- Să râzi ? - Nu-mi amintesc.

- Să trăiești ? - Doar pentru scurt timp.

Perfect.

- Hai să mergem ! - Unde ?

La tine acasă.

Dar să nu te aștepți să facem sex.

Și nu uita că eu dețin controlul, chiar dacă nu sunt la volan.

- Deci unde este... raiul ? - În altă parte.

- Deci du-mă în altă parte. - Acum ?

Acum. Dar, mai întâi, o poză din iadul nostru. Adu aparatul.

- Nu fac decât fotografii comerciale. - Prefă-te că sunt natură moartă.

Te mai interesează și altceva în afară de sinucidere ?

Neantul. Sfârșitul. Colapsul. Pacea. Transparența.

Îmi place să privesc asta.

Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc sunt pe jumătate morți.

Tu pari să fii pe trei sferturi mort. E perfect.

M-am culcat cu o bestie moartă, merit un premiu.

- Nu te-am rugat eu s-o faci ! - Deloc. O poză. Acum. Te rog.

Te rog, nu ! Serios.

- Unde ? - În altă parte. Fac cinste.

Prea repede !

- Aia e mașina mea ! - Nu e a ta, doar o folosești.

E a mea. Plătesc ratele la timp.

Ce-ar fi să propun o sinucidere în doi, tu și... mașina ta ?

Acum ?

Nu neapărat. Mă pot ajusta la agenda ta.

- E o treabă serioasă... - Trebuie să-l îmbăt pe lașul din mine.

De ce ?

- Vrei să dansezi ? - Sunt în doliu.

- Pe cine jelești ? - Pe mine.

Știi, nu am înotat niciodată în mare...

Tata trebuia să mă ducă acolo, dar nu a reușit niciodată.

De fiecare dată când faci ceva nou, înveți ceva nou despre tine.

Ar trebui să faci asta zilnic, viața nu e așa de lungă cum pare.

Iubește-mă !

- O fac. Iubește-mă ! - O fac. Iubește-mă !

- O fac ! Ce e nou ? - O fac ! Tu o faci ?

- O fac. Pe cine ? - O fac ! Plâng ! Destul !

"Te iubesc pentru că ești cel ce ești."

"Nu putea fi mai bine lângă tine."

"Pot rămâne o ființă imperfectă..."

Începem aici !

"... o ceață, o pată,"

"Fără nicio împăcare..."

Începem aici !

"Îți iubesc corpul"

"Care te ține ferecat,"

"Oasele tale și mușchii,"

"Inima și sângele..."

Ne oprim aici.

"... le accept și când vor fi bolnave, și când vor fi sănătoase,"

"Ca o sfântă anafură..."

Începem aici !

- Eu, nu. - Ce nu ?

Eu nu vreau cu adevărat să mor.

Deci ?

Dar pentru tine și pentru frumusețea acelui moment, o să mă conving singur.

Nu înțeleg. Înmormântările sunt oricum triste.

Și culoarea neagră le face și mai groaznice.

O moarte mică și neagră. Ai așa ceva ?

"Aici avem dovada moartă că putem avea o viață bună fără un scop."

Drăguț. Și a ta ?

"A trăit 33 de ani, pe care i-a regretat profund."

Lena, vreau...

Trebuie să-ți spun...

Să-ți cer... de fapt...

Noi ne-am petrecut doar câteva zile nebune împreună, dar...

Trebuie să renunți acum.

De ce să nu o luăm razna de tot ? Serios... Lena, căsătorește-te cu mine !

Nu m-ai ascultat.

Hai să ne căsătorim.

Nu înțelegi nimic, nu așa ne-am înțeles !

Nu am simțit niciodată că vreau să-mi petrec tot restul vieții cu cineva.

"Restul" nu e așa de lung. Nu pot, și mai întâi de orice...

Nu vreau.

- Am pe cineva... - Pe cine ?

- E un fel de... animal. - Nu mai spune nimic !

E mare... Imprevizibil.

- Îl simt mai profund... - Atunci, ce ai vrut de la mine ?!

Tu ești mai masculin.

Am cancer la sân. La dreptul. Și la stângul.

O să ne descurcăm împreună !

Nu... nu ne vom descurca. Eu, nu, pentru că nu am intenția să încerc.

Dar nu te voi lăsa singură, în starea asta.

Tu... nu mă poți avea în starea asta.

Dar te părăsesc în starea asta acum.

La naiba !

- Ne potrivim perfect. - Asta ne face o nucă perfectă.

- Ea are cancer. Cancer, da ? - E o boală fatală.

Mai întâi, am fost furios, că m-a băgat în toate astea fără să spună nimic.

- Și tu ai întrebat ? - Nu, n-am făcut-o.

Nu pui întrebări, nu primești răspunsuri.

Ți-a mai propus și altceva în afară de săptămânile astea nebune ?

- Nu. - Exact.

Stai cu ea săptămânile astea, apoi convinge-o să vă căsătoriți.

Cu un mariaj așa de scurt, cel puțin nu o să ajungeți să vă urâți...

Benek !

De ce refuzi tratamentul ?

Drăguț ?

Sigur.

Dacă fac o dublă mastectomie, nu voi mai avea o carieră în showbiz.

Vrei să ai o carieră în showbiz ?

- Pare că aș fi o lașă ? - Nu.

Dar sunt... Să suferi necesită mai mult curaj decât să mori.

Știu asta dintr-o anumită sursă... Benek.

Câteva săptămâni nebune cu mine, și apoi ne căsătorim.

Cu un mariaj așa de scurt, cel puțin nu o să începi să mă urăști...

Nu.

Te rog...

Nu.

Eu, Benedykt...

Eu, Benedykt, te iau pe tine, Lena, să îmi fii soție.

Promit să-ți fiu fidel și la bine, și la rău...

În momente de boală și de sănătate.

- Te voi iubi și te voi prețui... - Până când moartea ne va despărți...

... până când moartea ne va despărți...

... potrivit legiuirii sfinte a lui Dumnezeu...

... potrivit legiuirii sfinte a lui Dumnezeu...

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh !

- Felicitările, mai târziu ! - Acum, viața !

- Îmi pare rău pentru ea, e drăguță. - Unde sunt părinții ei ?

Nu țin legătura.

Dar ei știu că e bolnavă, că e nunta ei, că...

Nu pune întrebări. Biserica e pentru răspunsuri, nu pentru întrebări.

- Tu ești soțul ? - Da.

- Unde sunt analizele ei anterioare ? - Nu știu.

- A făcut vreun tratament ? - Nu. Adică nu știu.

- Cine e medicul ei ? - Nu are. Adică nu știu.

Nu are ? Nu știu ? Are cancer !

Ce este ?

Vei deveni un văduv cu un mic orfan.

Femeile vor fi impresionate.

O brută, un bebeluș... Ea a murit tragic, de tânără.

- Tu vrei acest copil ? - Dar tu ?

De fapt, pe cine întreb ? Tu însuți ești un copil,

și copiii nu ar trebui să aibă copii.

Sarcină și chimioterapie ? Nu se potrivesc.

Avortul și chimioterapia măcar oferă o speranță.

- Cancer ? Chimioterapie ? Copil ? - Da.

Cancer ? Naștere ? Faci chimioterapie în primul trimestru, și moare singur.

Și eu voi supraviețui nouă luni fără tratament ? O să mă descurc.

Nu prea ai de ales, poți doar să încerci să te vindeci și să speri.

Nici măcar nu ai o dilemă.

Sarcina nu va face altceva decât să accelereze boala,

care, pentru moment, dragă mamă, nu a fost vindecată.

Mamele nu ar trebui să fie moarte...

Mamele nu ar trebui să fie moarte...

Este singura teorie susținută de doctori ?

- Lena, calmează-te. - Înțelegerea noastră a fost clară !

Jocul a ajuns la apogeu, deci e momentul să-l oprim !

O să mor singur ! O să învăț să ucid.

O viață concepută e tot o viață.

Viziunea Bisericii în această privință este... foarte clară.

Ea nu vrea. Nu o pot obliga, în plus, nici eu nu sunt pregătit.

Nu ești pregătit ?! Te porți nebunește.

O soție. Un copil care vine pe lume.

Nu se potrivesc cu camera neagră pentru sinucidere și cu prostiile despre moarte.

Sărmanul Benny...

33 de ani, și ce ? Nimic. Nici măcar umbra unei concluzii.

Bate-ți joc de viață, de suferință, bate-ți joc de toate.

Prizonier în trecut, fără timp pentru prezent.

Supărat că tata s-a sinucis...

Un mort viu, de atunci.

Întoarce-te aici !

Trebuie să începi să trăiești.

Spuse el, ascuns în spatele sutanei.

O să-ți iei premedicația într-un minut.

O să-ți facem anestezia și vom efectua procedura dincolo.

Asistenta va veni într-un minut.

Te rog, gândește-te la ceva... scuză-mă... frumos.

- Cine este ? - Eu, iubire.

Ăsta este cancer, și noi suntem în război cu el.

Ce prostie e asta ? Nu e un joc pe computer. O să mă scapi !

Nu o să te scap ! Trădarea în timp de război se pedepsește cu moartea !

Am auzit că ai adus pe lume al 70-lea bebeluș al tău. Bravo, frumos !

Moartea va avea resentimente justificate pentru tine.

O să-i explic asta morții într-o zi.

Moartea e o femeie, are răbdare...

Câte mame otrăvești acum cu chimioterapie ?

Una, înainte de mastectomie, al doilea trimestru.

Și încă una, însărcinată în luna a șasea.

La cantină, nimeni nu e prea sofisticat.

Asta trebuie repetată.