Diablo

Bună ziua ! Documentele.

Puteţi pleca !

BUN-VENIT ÎN COLUMBIA ! LUCRURILE BUNE NU ŢIN MULT

Ajung în două minute.

Unde-s banii ?

Ţi-am achitat tot.

S-a schimbat înţelegerea.

Vreau tot.

Dă-i banii !

Nu prea cred.

Mulţumesc.

Deschid eu.

Tatăl invizibil.

- Bună, scumpo ! - Bună, tati !

- Mi-a fost dor de tine azi. - Şi mie.

- Ce-ai făcut azi ? - Ca de obicei.

Ca de obicei ?

Scumpo !

Bine.

Dau o petrecere aici săptămâna viitoare

pentru nişte posibili parteneri de afaceri

şi aş vrea să vii şi tu.

- Chiar trebuie ? - Da.

- Nu ! - Cu cine vorbeşti ?

Cu nimeni. Nu !

Vreau să văd.

- Felipe. - Nu !

Felipe ? Sunt tatăl Elisei.

- Nu-l asculta ! - Ştii cum stă treaba.

Orice îi faci ei îţi fac şi eu ţie înmiit.

Salut !

Tată !

Mama ta se pricepea la lucrurile astea.

Eu nu. Ştii asta.

Stai !

- Da, văd că eşti un primitiv. - Sunt groaznic.

Ajută să am aproape o frumuseţe ca tine.

Deci nu vrei să vin la petrecere pentru isteţimea mea.

- Ba da. - Sau pentru spiritul meu.

Da, poţi să le aduci.

Dar nu le folosi.

Asta înseamnă "da" ?

Sigur.

Dar îmi rămâi dator.

Îţi datorez toată viaţa mea.

La revedere, Carlos !

E timpul să închidem.

Ai gustat tortul ăsta ?

Îmi place mult.

Iau o felie acasă când mai rămâne.

Ai gustat tortul ăsta ?

Nu.

Azi nu, domnule. Nu pe ăsta.

Ţi-ai făcut vreun cadou săptămâna asta ?

Alex ?

Îmi pare rău, trebuie să închid.

Stai jos !

Ascultă-mă !

Trebuie să înveţi să-ţi faci un cadou o dată pe săptămână.

Viaţa e mai scurtă decât crezi.

Lucrurile mărunte sunt cele care o fac frumoasă.

Vă rog, nu-mi faceţi rău !

Deschide gura !

E bun ?

Mulţumesc, Alex.

Mâinile sus ! Poliţia !

Ce se petrece ?

Mi-a băgat un cuţit în gură.

Dar ţi-a făcut vreun rău ?

Nu e suficient ?

Afară !

Acum !

De ce l-ai lăsat să plece ?

Pentru ce să-l arestez ?

Mulţumesc că ai venit. N-am ştiut cui să-i scriu.

E în regulă.

Dar ţi-am spus să nu lucrezi singură în cartierul ăsta.

Te duc eu acasă, Alex.

Nu ! La dracu'...

Nu !

Nu, nu !

Nu, nu !

Rahat !

Ajutor !

Tu !

Tu ai fost breşa, veriga slabă.

Tu ai deschis portiera şi a fost răpită.

Cine era ?

Nu ştiu. Un vagabond.

Cum arată ?

Nu i-am văzut faţa.

Şi vrei să cred că un vagabond căruia nu i-ai văzut faţa

a ieşit de la banca de alimente

şi a hotărât să lupte singur cu doi bodyguarzi înarmaţi

şi să-mi răpească fiica fără niciun motiv, tâmpitule ?

Vreau ca toţi membrii bandelor,

toţi escrocii, târfele, golanii, hoţii, toţi jegoşii din stradă

să fie ochii şi urechile mele.

O sumă mare.

O vreau înapoi acum !

Opreşte !

Opreşte !

Opreşte maşina !

- Nu mai fugi ! - Nu !

- Ajutor ! - Vreau doar să vorbim.

Nu mai fugi !

Nu mai fugi !

Linişteşte-te şi nu mai fugi ! Vorbeşti engleză ?

Da !

Ţi-e sete ?

Nu beau. Probabil că vrei să mă droghezi.

Nu vreau să te droghez. E acolo, dacă o vrei.

Nu mai fugi !

Vreau să vezi ceva.

Vezi ?

Uită-te ! Bine...

Uită-te !

Am fost prieten cu mama ta.

Poza e de dinainte să te naşti.

Felicitări !

Dar acum eşti un răpitor psihopat. M-ai închis în portbagaj.

- Eşti dement. - Linişteşte-te !

- Nu-ţi vreau răul. - N-am încredere în tine.

Poţi să ai. Uită-te la mine ! Mama ta m-a trimis după tine.

Pe naiba !

- Mama e moartă de cinci ani. - Ştiu.

Mama ta m-a pus să-i promit că, dacă păţeşte ceva,

te găsesc şi te iau de la Vicente.

- Şi de ce a durat atât ? - E o poveste lungă.

Îmi pare rău că te-am închis în portbagaj, n-am avut de ales.

Trebuia să te duc cât puteam de departe de oraş.

Îmi pare rău.

- Dar spun adevărul. - Demonstreaz-o !

O s-o fac. Mai târziu. Acum trebuie să ne urcăm în maşină.

Nu merg nicăieri cu tine.

Te rog !

La naiba !

- Bine. - N-ai decât să mă împuşti.

- Nu mă urc în maşină. - Ia pistolul !

Îl las jos. E al tău.

Poţi să-l iei.

Poţi să stai în spate, cu pistolul aţintit spre mine.

Nici nu mă uit la tine, dacă nu vrei.

Dar trebuie să ne urcăm în maşină imediat.

Vrei să stai aici toată noaptea ? Ia pistolul !

Vrei să cred că e încărcat ? Du-te naibii !

Apasă pe trăgaci !

Doamne !

Acum mă crezi ?

Treci în maşină !

- Du-mă acasă ! - În niciun caz.

Ba da. Întoarce, altfel, te împuşc.

Ştim amândoi că n-o să împuşti pe nimeni.

Relaxează-te ! O să fie un drum lung.

Ai spus că mama ţi-a zis să mă iei de la Vicente, tatăl meu.

- Deci ştii cine e ? - Ştiu foarte bine cine e.

Un om bogat şi puternic.

Când eşti bogat şi puternic, protejezi ce-ţi aparţine.

Aşa că toată lumea învaţă să tragă, mai ales fetiţa lui.

Bine.

Întoarce, altfel, trag !

- Mă împuşti cu sânge-rece ? - Da.

- Mă îndoiesc. - Nu mă pune la încercare !

- O faci ? - Da.

- N-ai decât. - Nu mi-e frică de tine.

Fă-ţi de cap !

Ce dracu' ? Eşti nebună ? Ce faci ?

Înţeleg. Ai pus un cartuş gol.

- Chiar voiai să mă omori ? - M-ai răpit !

Probabil că vrei să mă violezi şi să mă omori.

- Normal că încerc să te omor. - Dă-l încoace !

- Du-te dracu' ! - Ce te-a apucat ?

Minunat...

Rahat !

Fii atentă ! Nu-ţi vreau răul.

Înţelegi ?

Pun benzină.

Nu durează mult. Apoi plecăm.

Uită-te la mine !

Nu face vreo prostie.

Sunt cu ochii pe tine.

Sunt cu ochii pe tine.

Ajutor ! M-a răpit şi vrea să mă omoare !

Băieţi !

Orice v-ar fi spus fata, n-o credeţi. E nebună.

E nebună.

Nu vreau necazuri.

- Vorbiţi engleză ? - Să-l spargem !

Nu vorbesc spaniolă. Nu vă apropiaţi !

Vorbiţi engleză ? Nu te apropia !

Înapoi !

Nu vreau să fac asta. Încetaţi !

Înapoi !

Înapoi !

Altfel, îi rup braţul.

O fac !

Rahat !

Am spus că nu vreau să mă bat. Înapoi !

Răspunde...

Înapoi !