Gun Shy

Îți sunt devotat de 18 ani.

Mă vor prinde dacă plec.

M-ai închis în rahatul asta timp de 14 luni!

Nu-mi pot face treaba. Pune-mă la un birou sau scoate-mă la pensie,

dar nu pot face treaba!

Mi-e prea frică.

Lonny, misiunea s-a terminat.

Lonny, misiunea s-a terminat!

Lonny...

Visez? Înnebunesc?

Nu cred.

Vreau casa mea cu vedere spre ocean. Nu e prea mult.

Uită-te la asta.

Un adevărat castel.

Vorbim când ești gata pentru retragere

Sunt gata de pensie!

- Nu te pot lăsa acum! - Sunt gata de pensie!

Nu se vede?

Am fost puștiul tău de aur, servitorul tău neobosit.

Dar acum, vreau casa aceea.

Imposibil!

Ți-am dat 18 ani din viață. Nu-i așa?

Au fost 18 ani buni?

Și cele 14 luni pentru a te infiltra?

Treaba a început să meargă, ai fi în stare să renunți?

Da! Mi-e frică. Nu mi-e rușine s-o spun.

Nu face pe durul și ție ți-ar fi la fel de teamă.

Ți-ar plăcea să servești drept momeală?

E-n regulă, prietene?

În seara asta ne destindem.

Ia loc. Îți pun ceva de băut.

Nu!

- F.B.I. - Nu mișca!

Trebuie să mă scoți din asta, Lonny. Trebuie să mă scoți din asta.

Ultimul apel pentru zborul 2057 cu destinația New York...

Doamne.

-Ultimul apel pentru... -Aștepta!

Asta sunt eu! Aștepta.

Iisus Hristos.

La dracu.

Nu pot să cred!

Vreau să ies!

E în regula. Mulțumesc.

Cu plăcere.

Chiar nu doriți nimic?

- Nu vă place în avion? - Ador să zbor.

- Păreți puțin... - Da, puțin.

E ceva în neregulă?

Da. Mă doare puțin stomacul.

E din cauza stresului. Am o meserie stresantă.

- Unde lucrați? - Sunt...

- Și dvs? - Sunt psihiatru.

Chiar așa?

Ceea ce avem aici este relativ simplu.

Mafia o să speculeze cu banii columbienilor.

Cu scadența la 90 de zile.

Columbienii și-ar bloca banii atâta timp?

Răbdarea nu e punctul lor forte.

Banii lor dorm deja.

Depinde câtă încredere au în jucători.

Mi-e greu să cred că Fulvio e creierul.

- Are doar mușchi. - Mușchi demenți.

Tipul e un asasin psihopat.

E căsătorit cu fiica lui Carmine Minnetti.

Vrea și el să facă parte din joc.

Are pe cineva în spate.

Ce sumă e în joc?

Clanul Vaillar are unul dintre cartelurile cele mai bogate.

Sunt prudenți în afaceri. Aș spune mai mult de jumătate de miliard.

Suntem într-o situație delicată.

Capturăm drogurile sau falimentăm banca?

Ambele. Continuăm operațiunea,

strângând instrumente negociabile și probe.

Eu mă ocup de partea internațională. Gene ar trebui să începi.

Nu. Dă-i-o lui Lizzie.

- Niciodată! - Niciodată?

De 6 luni n-ai mișcat un deget.

Îl folosim pe tipul cel nou. Calmați-vă

Scuzați-mă.

Îl chemi te rog pe Dave Juniper?

Scuzați-mă!

Binevoiți să-l ascultați pe singurul

care e la curent cu operațiunea.

În primul rând, nu putem falimenta banca Vaillar.

Banii lor sunt spălați prin

instrumente negociabile la fiecare 15-90 de zile

În al doilea rând, când acești bani își schimbă proprietarul,

începe să plouă cu cadavre.

În al treilea rând, dacă nu ați remarcat,

tipii cei răi sunt la curent!

Cineva ne-a trădat. Ne-au dat afară pe mine și pe Josh

fiind serviți pe tavă cu un Uzi în dos

Am crezut că sunt un clovn la o petrecere a gangsterilor!

Toți tipii răi au fost omorâți.

Warren Ganza trăiește încă!

E doar un executant. N-are nici credibilitate, nici relații.

Îi ai pe toți la picioarele tale.

O iau de la capăt.

Dar singur, fără echipe de ascultare sau supraveghere.

Să nu văd pe nimeni că trage cu ochiul!

Tot ceea ce îmi doresc, e casa cu vedere la ocean.

Va da greș.

Nu-l cunoști. E un as.

Un magician care ar face furori la Vegas.

Și nu prea avem de ales.

Într-adevăr, nu-l cunosc. E venerat aici

și eu îți respect opinia.

Dar a dat greș la Miami și a pierdut un om.

Nu zic să-l scoatem din joc,

dar trebuie să avem un plan de rezervă, dacă tipul o ia razna.

Va rezista cât să organizăm un flagrant.

O va face din instinct.

- Charles Mayo? - E „May-oh.”

„May-oh.” Eu sunt Dave Juniper.

Noul dvs adjunct,

să știți că sunt entuziasmat să lucrez cu dvs.

Sunteți unul dintre eroii mei.

- Cine sunt ceilalți? - Keith Richards.

Nu uita, să nu te văd niciodată.

Nu l-am prins pe Warren Ganza. El este încă acolo.

Doamne.

Nu din nou! Iisus.

O, Doamne.

Doamne.

Am chef să vorbesc despre slujbă.

Totul va rămâne confidențial?

Da. Bine...

N-am făcut niciodată asta

dar nu vreau să scormonesc prin copilăria mea,

nici să-mi descopăr deziluziile legate de mama.

- Bine? - Desigur.

Nu mă interesează să știu că mama era o drogată.

Dintr-o dată, m-am auzit spunând

„Mami, mami, mami”

fără să mă pot opri.

Numai dacă...

Nu știu.

Șterge-ți lacrimile.

- Oricum... - Charles, timpul nostru s-a terminat.

Dar ar trebui să vii și mâine.

- Tocmai am început. -Am făcut două ore.

-Nu mai pot continua. -Vă rog.

Chestia asta îmi face foarte bine. Voi plăti.

Aș vrea să continuăm, dar în câteva minute încep terapia de grup.

Nu pot să trimit acasă patru pacienți.

Desigur.

Mulțumesc.

Charles, nu vrei să rămâi pentru terapia de grup?

Nu, nu pot să împărtășesc și altora ceea ce simt.

Dar credeam că arzi de nerăbdare să te destăinui cuiva.

Ești într-un oraș nou, într-un moment critic.

Suferi de o combinație de alienare și nevroză post-traumatică.

Crede-mă, prietene, ai nevoie de ajutor.

Toată lumea din clădire știe că este împotriva firii mele

să am o confruntare pentru așa ceva și de ce ar trebui?

Rezultatul ar fi o simulare a inocenței și marginalizarea nevoilor mele.

Îi cer un lucru simplu,

„Poți să nu mai cumperi înghețată Walton?”

Are un gust chimic.

Firește, la desert, ea îmi dă înghețată Walton!

Se întâmplă într-un moment de liniște, la o întâlnire de afaceri, o cină.

Dintr-o dată simt tensiunea crescând.

Dacă fac bine, sunt pedepsit.

Dacă fac rău, sunt recompensat.

Conduc aceste reuniuni de 4 ani și dintr-o dată ei mă înlocuiesc cu Kramer

- Eu nu contez. - O dorință nebună să urlu.

- Tipii răi înving tot timpul. - E o conspirație.

- E umilitor! - Eu nu exist?

Ca și cum aș fi dezbrăcat și cineva m-ar gâdila la fund!

Sunt invadat de dorința de a face un lucru total deplasat.

Și stau acolo și îmi spun,

„Dacă explodezi, îți arunci întreaga viață în aer.”

Asta nu face decât să crească tensiunea.

Și ce faci?

Mai întâi, îmi proptesc bine limba între dinți.

Așa.

Apoi, îmi țin bărbia sus.

Dar asta începe să doară, așa că atunci doar îmi mușc mâna.

- Și merge? - Până acum da.

Fiecare avem un ideal de viață.

Și se spune că vei culege ceea ce ai semănat. Nu am văzut asta.

E adevărat Howard? Sau crezi că asta e o percepție?

Am oroare de tonul ăsta superior.

Dacă presupunem că suntem în iad

și eu spun că e puțin cald, de ce sunt numit negativist?

- Nimeni nu spune asta. -Da, ai făcut-o.

-Nu ai făcut-o, dar ai făcut-o. -Nu, am întrebat,

dacă asta este percepția ta.

Totul este o chestiune de percepție.

Percepția mea asupra vieții, sunt eu. Este expresia mea, bine?

Și eu percep că întotdeauna câștigă tipii cei răi.

Vom consacra următoarea ședință pe acest aspect.

Deci eu sunt o povară acum.

- Să mă simt vinovat? -Nimeni nu te-a numit o povară.

Dar nu mai avem decât 20 de minute,

și aș vrea să-l lăsăm pe Charles să spună ce probleme are

de când se află la New York.

- Absolut. Charles? - Charles.

Bine...

Nu-mi place deloc pepenele.