نخستین 176 خط.
Widow's Bay - S01E07 „Rău de mare”
Da?
De abia te aud.
Ce?
Unde?
Am dormit o zi întreagă?
Scrierile menționează o plagă pe care Gerrie a legat-o cu cea din 1702.
Și cu asta,
am reușit să deducem că jurnalul aparține lui Sarah Westcott Warren.
Și...
Poftim.
Mulțumesc.
Ne-am gândit că obiectul blestemat poate fi îngropat cu Richard Warren.
Iar Wyck a sugerat să-l deshumăm.
Așa c-am făcut-o.
Ce ați făcut?
Am săpat după sicriul lui Richard Warren.
Ați deshumat cadavrul fondatorului?
- Da, e chiar acolo. - Da, e aici.
- V-ați pierdut mințile? - Ascultă la ce-ți spune.
- Dumnezeule. E acolo? - Nu, e la etaj.
L-am mutat.
De ce?
- De ce l-ați mutat? - Fiindcă-i în viață.
Poftim?
Am reușit să comunicăm puțin cu el prin diferite bilețele.
Poftim?
Richard Warren e în camera aia.
Te așteaptă.
Cum adică... De ce m-ar aștepta?
Discută doar cu protectorul insulei. Am presupus că tu ești ăla.
Uită-te aici. Vezi asta?
Da.
Mergi în cameră
și-l faci să-ți spună cum naiba se deschide.
- Nu! - Nu!
Nu...
Nu încerca de unul singur. Fă-l pe el s-o deschidă.
Poftim.
Vă las singuri.
SALUT, SUNT PATRICIA
TE-A SUPĂRAT CEVA CE-AM SPUS?
SUNT PRIMARUL TOM LOFTIS, LIDERUL
CUM TE NUMEȘTI?
Am uitat un lucru.
Poți vorbi?
Da.
Cum...
Cum de ești încă-n viață?
Am fost prostit de diavol și trădat de supușii mei.
Dar puterea diavolului mă ține-n viață.
Cum adică? Asta-i aici?
Serios?
O poți deschide?
Slăbește-mi legăturile.
Sigur, da. Le pot slăbi puțin.
Da, hai să le slăbesc.
Ce-i asta?
Credeam că-i salvarea mea.
N-am găsit nici lighioane pentru a ne potoli foamea.
Unii mâncau cadavre,
alții se hrăneau cu pământ.
M-am gândit cum să mă sinucid după câte am văzut.
Scuze, mi-am uitat poșeta.
Ce...
Ce ai văzut?
O îmbucătură de mâncare.
O ciupercă.
I-am mulțumit Domnului.
Dar altceva a venit la mine.
Ce a fost?
Un demon?
Însăși insula?
Eram înfometat, la fel ca insula.
Învoiala a fost oferită pentru salvarea așezării mele,
iar eu am semnat pactul
cu propriul sânge, fecale și spermă.
Ce ai oferit în schimb?
Dacă refuzam,
niciunul dintre voi nu mai era acum aici.
Poate că era mai bine.
E ușor să judeci când insula înflorește în jurul tău.
Înflorește?
Fiul meu e blocat într-un infern.
Cred că mi-a vorbit.
- Ai urmărit-o? - Nu.
Ce-a vrut?
Știe că oamenii înspăimântați vor face lucruri disperate.
Ce vrei să spui?
Vreau să văd lucrurile copiilor mei.
În fiecare clipă în acel sicriu,
mi-am imaginat moartea lor.
Sarah.
Atât de trist.
Cât timp sunt oameni din sângele meu,
sunt legați de înțelegere. Dar eu sunt ultimul.
Ce vrei să spui?
Du-mă-n mare,
dincolo de locul unde se tem pescarii.
Odată trecut dincolo,
fără blestem asupra mea,
cred că voi îmbătrâni și voi muri.
Când voi muri,
insula va fi eliberată de sub blestem.
Pentru început, nu știm dacă asta îl va omorî.
Putem afla într-un singur mod.
În al doilea rând, insula nu-l va lăsa să plece așa ușor.
E periculos în larg.
Pe mare, noaptea, mai ales cu oameni slabi la cârmă.
Și nu, nu mă refer la el. Orice se poate întâmpla acolo.
Și faptul că nu știi asta, îmi spune cât de periculos poate fi.
Aseară...
Am simțit o prezență.
Serios.
Nu știu ce a fost și nu știu ce vrea.
Știu doar că trebuie să-i punem capăt.
Știu că trebuie să încercăm.
N-are ce căuta la mine-n vas dacă nu-i în sicriu.
Wyck ne va duce-n larg.
Dar vor fi oameni pe ponton.
Așa că trebuie să-ți cer să te întorci în sicriu.
Până vom fi pe vas.
- Până vom fi pe vas. - Da.
Bine.
Tom.
Fir-ar.
Ce caută aici?
Cineva a reclamat țipetele mele. Vorbesc eu cu el.
- Ce? Stai puțin. - Tom.
Mă descurc.
Patricia o face lată din nou.
Mi-am pierdut cheile, le-am găsit. Mă bucur că...
Noapte bună.
Noapte bună și ție.
- Da. - Tu...
Ar trebui să mergi acasă.
Patricia.
Treci aici! Ieși din mașină.
Ce naiba faci? Patricia.
Vino aici. Ieși...
- Jur... - Dumnezeule.
Patricia, ce naiba faci?
Ascultă-mă! Patricia!
Să mergem.
Mulți pescari au învățat pe pielea lor că nu-i bine să mergi departe de insulă.
Parcă-i Triunghiul Bermudelor aici.
Ne oprim la două minute distanță înainte să trecem limita.
Aia-i zona moartă. Când o trecem, se va aprinde becul.
Dincolo de baliză, cei ca mine nu se prea întorc.
Oricum, voi opri vasul la două minute distanță.
Poți să-l pui pe barcă și să-l treci de acea limită.
Două minute distanță e prea aproape pentru tine?
N-o să poți vâsli mai mult.
Hai să-l trecem de baliză și să-i punem capăt odată.
Diavolul se plimbă prin acest oraș, s-a făcut stăpân peste el.
Oamenii din el sunt ai lui. Răul a învins bunătatea locului.
Uită-te la biserica mea. N-am parohie...
Am iarbă. Dacă vrei... Dar va trebui să fumăm afară.
- Tatăl tău nu vine acum, nu? - Nu. Mai durează până vine.
Care-i treaba cu el?
Nu știu.
Credeam că se teme de tot. Dar acum cred că-i un mincinos.
Vrei să aflăm?
Camera lui e la etaj?
Kelly... Bine.
Pleacă din Whitewood. Te implor!
- Ce putere? - Pleacă până nu-i prea târziu.
Kelly, nu cred c-ar trebui să intrăm aici.
Dacă te minte, nu te poate pedepsi.
Se numește moralitate.
Nu mă arestezi?
Nu. Nu pot asculta asta toată noaptea.
Dar sunt la limită, Patricia.
Primesc tot felul de plângeri. Scot oameni din ocean.
Trebuie să știu ce se petrece aici.
- Nu știu la ce te referi. - Cred că știi exact la ce mă refer.
No comments yet. Be the first to leave one.