Emily Owens, M.D

N-am fost unul din acei copii populari în liceu.

Eram cam plictisitoare.

Bine, eram foarte plictisitoare.

În plus, am avut ghinionul să fiu poreclită "Pits"(subsuori)

din cauza unei probleme grave de transpiraţie pe care am avut-o

în timpul finalei concursului de dezbateri,

singura dată când m-am aflat pe o scenă

în faţa întregii şcoli.

Aşa că, da, la liceu a fost naşpa.

Dar, ştiţi ce m-a făcut să răzbat?

Credinţa că voi depăşi

toate acele sentimente de insecuritate şi insuficiență

şi, la un moment dat, o să mă transform într-o persoană sigură şi încrezătoare,

ceea ce mi-am dorit întotdeauna.

La ce te uiţi, fraiero?

Nu sunt o fraieră.

Mă gândeam la perioada liceului şi...

Arăţi ca o fraieră.

Ba nu.

Din cauza încălţărilor? Pentru că astea sunt doar pentru muncă.

Nu e din cauza lor.

Atunci din ce cauză?

Aşa eşti tu.

Ce vrei să spui cu asta?

Nu! Nu-ți da ochii peste cap în fața mea!

Hei, de ce arăt ca o fraieră?

Hei!

Pentru că tu eşti aşa "cool"

cu ghiozdanul tău portocaliu şi teme de făcut...

Îmi pare rău. Îmi pare rău. Sunt puțin cu nervii la pământ.

Scuze.

Deci, da. Într-un fel încă mai aştept

să aibe loc acea transformare într-o persoană încrezătoare.

Aminteşte-ţi lucrurile de bază...

Respiraţia, circulaţia, verifică pulsul, compresii,

perfuzie, Oxigen, monitorizare, tahicardie ventriculară stabilă,

amiodaron, 150 miligrame, intravenos, comprimări.

Opreşte-te. Le știi.

Poţi să faci asta, dr. Owens.

Emily?

Oh, Will!

Bună.

Las-o mai moale, Emily.

Scuze.

Sunt un pic prea emoţionată.

E ca fiorii din prima zi de şcoală.

Mm.

Dar nu mai eşti la şcoală.

N-aş fi aşa de sigur.

Am auzit că spitalele se aseamănă foarte mult cu liceul.

Suntem boboci din nou.

Te rog, nu spune asta.

Deci, încotro o luăm?

Oh.

Sunt aşa de bucuros că facem amândoi stagiatura în Denver.

Cum aş putea refuza şansa

de a respira acelaşi aer ca şi Gina Bandari?

Femeia care a făcut munca de pionierat în domeniul înlocuirii valvelor inimii prin metode neinvazive.

Ca să nu mai pun la socoteală faptul că și tu eşti aici.

Mă bucur să văd o faţă prietenoasă.

Ok, te atinge. Nu intra în panică.

- Te simţi bine? - Da. E aşa, uh... rece.

Te-ai panicat cu totul.

Ascultă, am auzit că locul ăsta e destul de nemilos,

aşa că va trebui să stăm împreună, ok?

Se pare că eşti bine dispusă astăzi.

Da.

E ciudat. Am fost în şcoală timp de 23 de ani,

şi în sfârşit încep să simt că intru într-o altă etapă a vieţii mele.

Pits(Subsuori)?

Nu. Nu, nu, nu. Nu. Nu.

Nu mă recunoşti?

Dacă te recunosc?!

Mi-ai ascuns hainele după ora de sport.

Mi-ai făcut farse acasă. Mi-ai ”aranjat” mașina.

Ai fost torționarul meu, duşmanul meu,

fata împotriva căreia am concurat în finala acelui concurs fatal de dezbateri.

Nu prea mă descurc cu numele.

Cassandra Kopelson, de la liceu.

Cassandra Kopelson, de la liceu.

Da.

Deci, cum naiba ai sfârşit aici în Denver?

Gina Bandari. Femeia e un geniu.

Prima persoană care a efectuat o înlocuire de valvă mitrală printr-o metodă neinvazivă.

Da, de aceea e şi Emily aici.

Oh.

Şi, tu eşti?

Will Collins. Încântat de cunoştiinţă.

Şi eu, la fel.

Ia spune-mi, Will Collins, de unde o cunoşti pe Pits?

Emily.

Am făcut împreună facultatea de medicină.

- Ce-i cu numele ăsta, "Pits"? - Era porecla ei în liceu.

Serios? De la ce ţi s-a tras?

Nu-mi mai amintesc.

Nici eu.

De asta eu folosesc Emily. Sau "Em," uneori "Emme."

Oh, să mergem. Nu vrem să începem cu stângul.

Am auzit că locul ăsta e neîndurător.

Tocmai asta am spus şi eu.

Minţi luminate

Traducerea şi adaptarea TrustNobody

Chestia aia a părut ciudată.

Oh. Da.

Am crezut că am lăsat liceul în urmă.

Amuzant.

Un spital e exact ca un liceu.

Astăzi, e a doua oară când aud asta.

Pentru că e adevărat.

Uite, aveți proprii sportivi... adică, chirurgii ortopezi.

Fetele cele rele merg la chirurgie plastică.

Voi, modelul fetei americane din vecini, o să fiţi la O.B.

Adevăraţii tocilari... Sunt neurologii.

rebelii sunt la Secţia de Urgenţe.

Drogaţii... la anestezie.

Iar dopații își au proprii lor credincioși ipocriți.

Iar, noi?

Chirurgia e ca un amalgam într-o oală. Câte puţin din fiecare,

ceea ce înseamnă de fapt că n-o să ne înțelegem cu nimeni.

Asta-i prima zi. De unde ştii atât de multe?

Sunt fata directorului.

Adică, fata şefului de personal.

- Tim Dupre e tatăl tău? - Da.

Să nu crezi că am vreun avantaj familial.

Tata nu e aşa interesat de mine.

A vrut un fiu. S-a ales cu o lesbiană.

Nu e acelaşi lucru.

Pentru informarea ta, să știi că o să se poarte frumos,

o să vă spună că vrea să fie prietenul vostru, dar nu e aşa.

E doar o modalitate de a-i descoperi pe cei slabi.

Să nu arăţi niciodată slăbiciune.

Vreau să vă gândiţi la mine, nu ca la şeful vostru, ci ca la un prieten.

Dacă fiecare dintre voi nu va ajunge să-şi valorifice potenţialul la maximum,

o să consider asta ca un eşec din partea mea.

Şi nu-mi plac eşecurile.

Tata aspiră la ceva grandios.

Pregătește-te.

Se spune că doctorii au complexul lui Dumnezeu.

Ştiți de ce?

Pentru că suntem Dumnezeu.

În fiecare zi, înfăptuim miracole.

Bine aţi venit la Spitalul Memorial din Denver.

Acum, aş vrea să vă prezint rezidentului care se va ocupa de voi, Dr. Micah Barnes,

şi, desigur, supraveghetorul vostru, Dr. Gina Bandari.

Probabil că aţi auzit că a efectuat operații neinvazive de înlocuire a valvelor inimii.

Dr. Bandari, sunt ai d-voastră.

Să mergem.

Treaba voastră este să ţineţi pacienţii mei în viaţă.

Orice probleme aveţi, i le spuneţi lui Micah.

Micah mi le va spune mie.

Voi şi cu mine, nu discutăm decât dacă este absolut necesar,

lucru care, sper, să nu se întâmple.

Nici măcar să nu vă gândiţi să întrebaţi când o să intraţi într-o sală de operaţii.

Răspunsul meu este: nu prea curând.

Fiecare dintre voi are un pager. De el depinde viaţa voastră.

Ca chirurgi, vă veţi întâlni cu toate situaţiile posibile,

aşa că munca voastră ca stagiari este să vă familiarizaţi cu "toate".

În decursul unei zile de lucru,

veţi fi apelaţi pe pager de mulţi doctori

de la specialităţi diferite.

Când sunteţi apelaţi, aveţi 60 de secunde să vă faceţi apariţia,

şi, da, am un cronometru.

Respiră.

Era aşa de evident?

Sunt doctor.

Julia a fost internată ieri

după ce a leşinat pentru a doua oară la ora de sport.

Prezintă cazul.

Pacientul a suferit contuzii la faţă şi la cap

şi a fost internată pentru pierderi de cunoștiință şi dureri de cap.

Medicina se rezumă la micile detalii.

Trebuie să fii atent la orice detaliu,

cum ar fi acea mică tăietură de pe bărbia lui,

cel mai probabil datorată unui bărbierit prea zelos.

Frate, are o bărbie drăguţă,

genul de bărbie, pe care ai vrea s-o mângâi,

dacă "mângâi" n-ar fi un cuvânt aşa de ciudat,

deşi, se potriveşte în cazul lui...

Mângâiere, mângâiere,

mângâiere, mângâiere...

Dr. Owens, care este prognosticul?

Um, etiologia unei pierderi de cunoștiință este probabil cauzată de nervul pneumogastric.

Corpul reacţionează exagerat la un stimul de stres,

cauzand o scădere bruscă a ritmului cardiac şi a presiunii sanguine.

E ceva inofensiv.

Direcţionează răspunsul către mine.

Şi ai dreptate.

Felicitări, Dr. Owens. Ţi-ai câştigat o sarcină specială.

O să te ocupi de hârtiile de externare.

Mulţumesc pentru explicaţii.

N-am înţeles niciodată despre ce vorbeşte.

Oh, desigur.

Ok.

Deci, instrucţiunile de după externare...

sunt un pic mai complicate. Eşti pregătită?

Să nu mai leşini.

O să fii în regulă, Julia.

Dar, dacă o să leşin din nou în faţa lui Cody?

- E băiatul pe care-l placi? - Da.

Îl văd la orele de sport, iar inima mea o ia la goană.