Decoding Annie Parker

- Mă scuzați, dle dr King? - Poftim.

Nu mai am timp. Sunt deja în întârziere pentru avionul meu.

Mă numesc Annie Parker.

V-am citit scrisorile.

Am auzit că sunteți în oraș.

Am încercat să prind prelegerea dvs, dar...

traficul a fost îngrozitor.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

A fost cam sec. Glumele mele nu au prins prea bine.

- Ce colier frumos. - Mulțumesc.

A fost al mamei mele. L-am scurtat recent.

- Știți, ea... - Hei, îmi pare rău.

Eu chiar trebuie să plec. Sper să mai putem vorbi din nou.

Toate cele bune.

Viața mea a fost o comedie. A trebuit doar să învăț să râd. Annie Parker

A, s-ar putea să simți un disconfort.

Relaxează-te.

Bazat pe evenimente actuale.

Există mari mistere peste tot.

Ciudate și magice,

ascunse în coduri.

Te-ai întrebat vreodată...

dacă ai ști aceste coduri,

ți-ai putea schimba viitorul?

- Pălmuire. - Pocnet.

Asta e sora mea mai mare Joan și cu mine.

Știa anumite lucruri.

Acolo unde se acunde moartea când vine în casă.

Doarme de cele mai multe ori.

Dar trebui să te miști în liniște când ești aici

încât să nu îl trezești.

Mama l-a trezit?

Da, ea a făcut-o.

I-a sărit țandăra, iar acum nu mai avem mamă.

Și va pune mâna și pe noi dacă nu suntem atente,

așa cum a făcut bunica și mătușa Lil.

- Pocnet. - Pocnet.

Și asta este povestea mea.

În studiu, Annie Parker

Asta sunt eu, nu așa încrezătoare așa cum ar trebui să fiu,

așa că m-aș revanșa făcând alegeri proaste.

Asta e sora mea Joan adultă.

Și asta e cea mai bună prietenă a Joanei Louise,

care l-a făcut pe tata să spună că aduce necazuri cu N mare,

care a făcut-o pe Joan, ea fiind bună întotdeauna, chiar mai bună.

Ăsta e Paul, care era drăguț și amuzant.

Ne-am îndrăgostit și ne-am logodit când aveam doar 18 ani...

întotdeauna o idee bună... și mai târziu ne-am căsătorit,

pentru că era un dulce dar și pentru că avea un fund mișto

care era ca o piesă dintr-o mașinărie pneumatică.

Hodoronc tronc.

Hodoronc tronc.

Avea de gând să fie muzician, ceea ce este destul de greu,

așa că până atunci, a lucrat ca curățător de piscină...

în Toronto.

Tata a murit brusc, în 1972.

Cred că de acolo ar trebui să începem.

Ia aminte, Doamne, la rugăciunea mea,

la sunetul vocii mele.

- Ești gata să mergem? - Am nevoie de un minut.

- Voi sta aici. - Bine.

Oamenii se comportă ciudat în preajma îndoliaților.

Bună.

Nu se pot stăpâni.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

Ești, ca o bocitoare principală?

Scuză-mă?

Nu vreau să spun în sensul rău.

Deci...

ce o să faci după asta?

După asta vine trezirea.

Corect.

Dar după aceea?

Deci crezi că mama ta a suferit?

Soția mea a trecut prin 18 luni de agonie.

Să-ți pierzi mama și tatăl.

Nu-mi pot imagina câtă singurătate trebuie să fie.

În fiecare zi era mai rău. Asta înseamnă suferință.

Să fii tu de unul singur.

Trebuie să fie atât de dureros,

atât de singur.

Ea a greșit, desigur.

Părinții mei s-au dus, dar am avut-o pe sora mea, Joan.

Și nu știam în ce probleme am fost.

Deci, am să întreb, dle dr King.

Care-i povestea cu ceasul de acolo?

Ceasul este marcat la fiecare 12 minute.

Cam cât de des o femeie va muri

de cancer la sân în această țară.

- Ei bine, asta e... - Unul din nouă.

Două milioane în următorii 20 de ani.

- Posibil, dar - - Poate soția ta.

Fiica ta.

Ceea ce cred că Dr. King spune

este că boala, împreună cu un potențial leac,

este de interes pentru un număr mare de oameni, un sector de răscruce.

Îmi pare rău, Allen. Vreau să fie clar vizavi de asta, dle dr King.

credeți că poate exista

o legătură genetică cu unele tipuri de cancer la sân?

Eu cred.

Chiar dacă practic nimeni nu crede că este adevărat?

Asta-i corect.

Și pentru a dovedi teoria ta, ai de gând să examinezi

- Genomul uman. - Genomul uman, care are

- 100.000 de gene. - Sau cam așa, dă sau ia câteva.

Și câte femei sunt sub observația dvs?

- Am început cu câteva mii. - Nu atât de multe.

Și tu ar trebui să le intervievezi pe toate, da?

Pe cele mai multe. Da.

100.000 de gene, mai multe mii de femei,

și nici un rezultat concret?

Desigur, suntem adânc intrați în cercetarea noastră.

Păi, cât de departe ești?

Deci, 74...

Nu, nu. Um...

cu șase mai mult.

Deci, 80...

Corect. Ei bine, mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și ospitalitate.

Vom ține legătura. Și noi suntem evident, foarte interesați

să vă ajutăm cu ceva atât de important,

așa că...

Nu-l pot vedea, Allen. Îmi pare rău.

Nu-l poți vedea?

Ne uităm la ceva cam de 20 ani aici.

- Da, dar dr King crede... - Dr King crede.

Ea crede. Nimeni altcineva nu mai crede.

Cum e cu oamenii ca Mary - Claire King

care cred că lumea le datorează o viață, nu-i așa?

E ca o lăcustă cu mica ei vioara.

- Pardon? - Lăcustă.

Știi, el cântă la mica ei vioară.

El spune, "Lumea îmi datorează o viață."

Dă-i un doctorat, aici e prietenul tău medic.

Tu compari unul din geneticienii noștri cei mai străluciți

cu o lăcustă dintr-un desen animat?

Raspunsul este nu, Allen.

Deci, hai să o lăsăm în pace, da?

Scuze.

El nu mă place, nu-i așa?

El, nu.

- Sunt sigur că... - Ce a spus?

El te-a comparat cu o lăcustă din desene animate.

Oare? Doamne.

Ei bine, oarecum e fermecător într-un fel.

- I-ai spus despre... - Nu, eu...

- El nu a vrut nimic. - Am putea ...

Bine. Înțeleg.

Deci, mulțumesc...

pentru că ai ieșit.

- Ce vei face? - Ce voi face?

Treaba mea.

O să-mi fac treaba.

Dulce.

Da, da. Știu.

Dar eram tineri, și am avut o mulțime de timp în mâinile noastre.

Aia se joacă cu mâncarea ta, ceea ce este rău.

Acestea sunt roșiile surorii tale Joan,

deci, tehnic, eu mă joc cu alimentele Joanei.

Mă joc cu roșiile Joanei.

- Cred că are un punct de vedere. - Mie nu-mi place roșiile.

- Nu-mi plac roșiile. - Și am un punct de vedere.

- Îmi place roșiile. - Nu, nu îți plac.

- Serios? Nu știam asta. - Apoi, poți avea roșiile mele.

Paul, îi dă lui Louise roșiile mele.

Nu, nu am nevoie de nici o roșie. Eu doar...

Voi sunteți atât de simpatici împreună.

Și am auzit că hodoronc tronc este...

- Joan! - Louise!

Cum? Hodoronc ce?

- Cred că probabil - - Nu pot să cred că i-ai spus.

- N-am știut că era secret. - Nimic.

Le-am spus că ești bun la animalele vegetale. Foarte bun.

Îmi place să cred că munca mea vorbește de la sine.

- Așa de realistă. - Nu pot să cred că i-ai spus.

Asta se va nărui în istorie drept cel mai mare animal vegetal

- ... din toate timpurile, vreodată. - Nu i-am spus prea multe.

Din toate timpurile. Vezi acest dinozaur

pe care l-am creat în acest restaurant?

- Scuză-mă. Uită-te la asta. - Nu.

Nu e un dinozaur adevărat.

Este un Triceratops

făcut din fructe și legume.

Nu-ți fie frică. Este blând.

- Vezi? - Noi îi spunem Larry.

Miroși a fructe, Larry.

- Miroși a pepene galben. - Îmi pare rău că ești o mironosiță.

Să încheiem.

Avem o propunere, o teză de felul,

că anumite tipuri de cancer la sân sunt moștenite.

Nimeni altcineva nu crede asta. Dar noi da.

Ca să dovedim, avem de a face cu patru lucruri. Sarah?

În primul rând? Găsește un grup de femei care au cancer la sân,

și din cadrul grupului,

femeile care au rude cu cancer la sân.

În al doilea rând?

Trebuie să găsim o cale de

a urmări moștenirea

din genele de cancer la sân din generație în generație.

În al treilea rând?