نخستین 200 خط.
Traducerea şi adaptarea TrustNobody
În decursul vieţii tale,
îţi sunt prescrise, probabil,
mai mult de 14.000 de pastile.
Mici sfere de pudră măcinată
cu efecte aproape magice.
Pastile care e posibil să-ţi salveze sau să-ți prelungească viața
cu zeci de ani.
Orice medicament e un adevărat miracol.
Dacă ne gândim cu adevărat la ceea ce face un medicament,
că se poate proiecta un mic compus chimic
care să interfereze cu un proces biologic şi să vindece o maladie.
E impresionant că s-a ajuns la un asemenea nivel.
Aceste pastile miraculoase sunt deseori mai mult rezultatul norocului decât al ştiinţei.
Am pornit de la un medicament
care speram să fie eficient în cazul anginei pectorale,
şi am ajuns la un medicament
foarte eficient pentru disfuncţiile erectile.
Caracterul accidental al descoperirii medicamentelor
ne arată că ştim puţine lucruri despre ceea ce pot face acestea,
până când nu le încercăm pe noi înşine.
În multe cazuri, se învaţă mult mai multe despre un medicament
după ce acesta a fost lansat pe piaţă decât se ştia înainte.
Rezultatul acestui proces poate fi tulburător.
Când se ia o pastilă, e ca şi cum ai face un contract.
Partea noastră de contract, e că noi credem cu sinceritate
că pastila o să-ţi facă mai mult bine decât rău,
dar trebuie să accepţi posibilitatea că, în timp,
s-ar putea întâmpla contrariul. Nu ştim asta, încă.
ÎNGHIȚITORII DE PASTILE
Relația noastră cu pastilele
începe chiar la începutul vieţii noastre,
cu medicamentele pe care ni le dau părinţii noştri.
Mă înfuriam tare că trebuia să iau aceste analgezice, pentru că nu vroiam,
aveam aproape cinci ani, iar mama mea le rupea în două
şi le punea în sucul de portocale.
Mama îmi dădea medicamente în fiecare zi.
Când creştem, începem să luăm pastile pentru orice.
Sunt antibioticele pe care le luăm pentru a combate diverse boli,
mai mult de un ciclu la fiecare doi ani.
28.000 analgezice pe care fiecare dintre noi le ia pentru a se simţi mai bine.
Pastile anticoncepţionale.
Am rămas însărcinată în perioada în care luam patile anticoncepţionale.
Deci...
Medicamente pentru a ne ajuta să traversăm perioada vârstei a doua.
Statine.
- Simvastatina. - Simvastatina.
Chiar şi pastile pentru a prelungi tinereţea şi pentru a ameliora randamentul în pat.
Da, da, le-am folosit. Abia apăruseră în farmacii.
Până la vârsta de 70 de ani, probabil vom ajunge să luăm cel puţin
cinci pastile pe zi.
Pastilele pe care le luăm, definesc cine suntem.
Pastilele sunt parte din viaţa mea cotidiană.
Sunt, ceea ce suntem noi.
Eu...
iau o grămadă de pastile. Practic, iau 15 în fiecare zi doar ca să rămân în viaţă.
Dar nu dau întotdeauna rezultate.
Am citit indicaţiile şi aveam toate simptomele care erau scrise acolo.
Cât de multe ştim despre pastilele pe care le luăm?
Şi putem avea încredere că fac ceea ce ar trebui să facă?
Acesta este un templu al științei moderne.
Laboratoarele farmaceutice ale firmei GSK.
Descoperirile farmaceutice moderne depind în mare parte de o loterie automată
decât de o proiectare minuțioasă.
Acest depozit de compuşi chimici
reprezintă comoara acestei societăţi.
De aici vin toate noile medicamente.
Aici e o colecţie
de mai mult de 2 milioane de compuşi chimici fără nume.
Oamenii de știință știu foarte puține lucruri despre ei.
Ar putea fi foarte toxici
sau ar putea reprezenta
un medicament salvator.
E vorba, într-adevăr, despre căutarea unui ac într-un car cu fân.
E un proces de extragere a unor mostre,
pregătirea şi examinarea lor în speranţa descoperirii...
că acel compus chimic e eficient împotriva unor anumite tipuri de boli.
Aici e locul unde începe loteria.
O moleculă provenită de la o anumită boală cunoscută, denumită "ținta",
este introdusă pe rând în fiecare din cei 2 milioane de compuşi,
pentru a vedea dacă se întâmplă ceva.
Din cei 2 milioane de compuşi prin care trece,
putem obţine un anumit număr
de compuşi care sunt activi contra țintei respective.
Apoi, trebuie să luăm acest număr de rezultate pozitive şi...
chimiştii vor crea sute, sau chiar mii de mostre,
derivate din structura originală,
pentru a încerca să îmbunătăţească eficienţa,
şi, lucrul cel mai important, de a încerca să elimine orice urmă de toxicitate şi efecte nedorite.
Trebuie să le analizăm iar şi iar,
pentru a fi siguri că mergem în direcţia corectă.
După sute de milioane de teste,
numai o parte dintre acestea vor fi testate pe subiecţi umani.
În total, e nevoie de aproximativ 1 miliard de dolari
şi 15 ani de muncă
pentru a găsi compusul care va deveni un medicament acreditat.
Tot traseul urmat pentru crearea unui medicament este unul epic.
Întregul proces care porneşte de la idee şi până la medicamentul aprobat
e unul presărat cu eșecuri.
În ciuda ratei mici de reușite,
potenţialele recompense sunt uriaşe.
Sperăm că aici sunt compuşi chimici
care să reprezinte viitoare soluţii de vindecare pentru o gamă
largă de boli. E frumos să te gândeşti că aici avem
leacuri pentru cancer, SIDA, malarie,
pentru fiecare dintre priorităţile Organizaţiei Modiale a Sănătăţii.
Dacă medicamentele nu sunt proiectate, ci descoperite,
atunci n-ar trebui să ne surprindă
că descoperim efectele lor reale,
abia atunci când le luăm.
Dă-mi mâna. Dă-mi mâna.
Liam!
Acesta e Liam.
La cinci ani, era indisciplinat,
hiperactiv şi avea dificultăţi de concentrare.
Liam, trec maşinile. Vino aici!
Iar acesta e Ed.
Abia am terminat de dat examenele din acest an.
Trebuie să particip la o cursă de triatlon peste două zile
iar acum am de desfăşurat o serie de activităţi,
deci lucrurile se pot succeda cu repeziciune.
Uneori am senzaţia că nu sunt suficiente ore într-o zi.
Stai, Liam!
Din diverse motive, atât Ed, cât şi Liam, înregistrează beneficii din utilizarea aceluiaş medicament.
La cinci ani, Liam a fost diagnosticat
cu o afecțiune denumită deficit de atenție și hiperactivitate sau ADHD.
Liam! Haide, cicolata ta caldă e gata.
Acum, după cinci ani, viaţa lui Liam s-a transformat.
- Înainte. - Mulțumesc.
- 1, 2, 3, 4, 5. - Pardon.
Al cui era rândul?
- Al meu? - Nu, era rândul meu, tu...
Capacitatea lui de concentrare, redobândită,
se datorează în mare parte unei substanțe denumite metilfenidat,
mai bine cunoscut de noi sub numele de comercializare, Ritalin.
Durează cam 30-40 de minute
ca să-și facă efectul și...
și nu e ca și cum Liam devine dintr-odată docil.
Pur şi simplu are un efect calmant asupra lui.
Nu pare să mai fie hiperactiv când ia medicamentul,
şi reuşeşte să stea calm,
e capabil să se concentreze asupra lucrurilor obișnuite, cum ar fi temele sau...
pur şi simplu reuşeşte să aibe...
o viaţă mai normală, cu adevărat.
Şi, ca şi în cazul altor mii de copii,
Ritalin are un efect puternic asupra lui Liam.
Mă simt liniştit.
Nu mă simt agitat.
Mă simt plin de energie, pentru că
aş putea să alerg toată ziua, dacă aş vrea,
dar, acum, sunt liniştit.
Și puțin emoționat.
Fără medicament, îl poți pedepsi pe Liam,
iar a doua zi se va întoarce să facă din nou lucrul pentru care a fost pedepsit cu o zi înainte.
Cu medicamentul el reuşeşte să vadă consecinţele
acţiunilor sale, un pic mai clar.
Şi doar din greşeală cercetătorii au descoperit că medicamente ca Ritalin-ul
pot ajuta copiii cu probleme de comportament, să se concentreze mai bine.
Aceste substanţe au fost proiectate iniţial, acum 50 de ani,
pentru tratamentul adulţilor depresivi.
Şi abia acum începem să înţelegem cum funcţionează.
Se crede că ADHD e cauzată de un dezechilibru
în cadrul principalilor neurotransmiţători din zonele creierului
care controlează atenţia şi memoria imediată.
Ritalin-ul se pare că face ca aceşti neurotransmiţători să fie mai eficienţi,
ajutând la restabilirea atenţiei.
Ca toate medicamentele, Ritalin-ul are efecte secundare.
Poate cauza pierderea poftei de mâncare şi insomnie.
Acum a fost descoperit un alt beneficiu, de care am putea profita cu toții.
La început, când luam Ritalin, nu simţeam nicio diferenţă.
Abia după mult timp am observat că sunt mult mai concentrat decât de obicei.
Reuşeam cu mare dificultate, să ajung în acea stare mentală
în care să simt că pot să stau şi să nu fac nimic. Am reuşit să...
găsesc lucruri către care să-mi îndrept atenția.
Ritalin-ul poate îndeplini rolul unui amplificator cognitiv.
Dacă este luat de o persoană fără ADHD,
aceasta poate deveni mai inteligentă.
E o descoperire care nu a trecut neobservată în mediul academic.
Aici la Universitatea Cambridge, studenţii abuzează de Ritalin
sau de ruda lui mai directă, Modafinil, pentru a reuşi să progreseze.
Câţiva prieteni de-ai mei, fac ceea ce noi numim "modafinilare".
Asta-i face să stea treji 24 de ore, şi pot continua să muncească.
Se simt foarte rău după aceea, dar...
dacă ai de făcut o grămadă de lucruri într-un timp foarte scurt,
am auzit că aceasta este o metodă pentru a reuşi asta.
Persoanele care iau Ritalin, cred că văd doar beneficiile
și îi ajută să sară peste perioadele de odihnă.
Prietenii mei care fac asta, se descurcă bine, dar îmi place să cred că asta se datorează faptului că sunt deștepți.
Ed n-a luat Ritalin pentru a avea avantaje de pe urma lui.
L-a luat sub supravegherea acestei femei.
Barbara Sahakian este profesoară de neuropsihologie clinică
la Universitatea Cambridge.
Studiază efectul medicamentelor pentru ADHD asupra creierului persoanelor sănătoase.
Ştiam că acea substanţă funcţionează ca amplificator cognitiv
pentru afecţiuni cum ar fi Sindromul Deficitului de Atenţie și Hiperactivitate(ADHD).
Dar poate acţiona şi asupra persoanelor sănătoase, care nu nicio problemă?
Putem îmbunătăţi "cunoaşterea", pentru o persoană, care
să spunem, funcţioneză bine?
Ed era unul dintre voluntarii ei pentru această cercetare.
Li s-a dat Ritalin
No comments yet. Be the first to leave one.