Paradise

MĂNÂNCĂ-MĂ PRIMA DATĂ!

PERIAZĂ-ȚI HAINELE! ÎMBRACĂ-ȚI DINȚII!

Bună, Carl! E cam răcoare azi, nu?

Se încălzește curând.

Ca de fiecare dată.

CARNAVALUL COMUNITĂȚII

Bună dimineața!

- Respiri cam greu, bătrâne. - Respir foarte bine.

Ești sigur? Cum ți-e brațul stâng, mai amorțește?

Miroase a ars? Avem aspirină. Sau te pot duce la spital.

Dai mult din gură pentru unul care aleargă 1 km în 9 minute, agent Pace.

Fiindcă trag de fiare.

Când vin bandiții, tu fugi de ei, eu îi sugrum. Cine e eroul?

- Mușchii de la sală nu sunt reali. - Înseamnă că ne imaginăm asta.

- A fost liniște noaptea? - De mormânt.

Brooks și Rainey au patrulat. Eu plec mai devreme azi.

Garcia mi-a dat o supă nasoală aseară și merg să dau un telefon.

- M-am prins. - Un telefon lung de tot.

Am trezit-o pe Jane, vine să-mi ia locul.

Ai trezit-o pe biata fată ca tu să te răhățești?

- Ele au vrut egalitate. - Billy!

- N-a deranjat-o. - Pe curând!

- Bine. - Auzi!

Nici cei mai mari bicepși nu compensează scula mică.

Așa o fi, șefu', dar nici nu strică.

- Vorbeam de scula ta. - Știu că vorbeai de scula mea.

- La ce pagină ești? - La 88.

Voiam să vă fac clătite, Presley.

Dacă tragi de timp... Mâncăm ouă.

- Tu mănânci albușuri. - Albușurile nu sunt mâncare, sunt aer.

Nici metabolismul tău nu mai e cum era.

Poftim? Vrei să spui că îmbătrânesc?

Nu, vreau să-ți spun că te îngrași.

Copilă, fii serioasă. Știi că arăt bine.

Mănâncă albușuri.

Tu auzi ce zice?

- Eu am gălbenușuri. - Dă-mi și mie.

- Mersi că ai făcut micul-dejun, scumpo. - Cu plăcere.

- N-ai dormit? - Nu-ți face griji pentru mine.

- N-o să-mi fac când o să dormi. - O să dorm când n-o să-ți mai faci.

Și tot așa...

Iar a rămas bicicleta fratelui tău pe peluză.

Ia-mi bani din alocație.

Scuze, o să fiu mai atentă.

- Nu uita că am dezbaterea la 15:00. - La 15:00.

N-o s-o ratez, plec mai devreme.

- Ouăle tale sunt acolo. - Dar e casa mea.

Sunt ouăle mele.

Poate ai crescut, dar pentru mine ești tot o zgaibă mică

și scâncești ca un bebeluș când te gâdil sub braț.

- Nu! Nu vreau să mă gâdili, te rog. - Bine, fie.

Bine.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Băiete, ce Dumnezeu citești? - James și piersica uriașă.

- De unde o ai? - De la Presley.

- E despre... - Știu despre ce e.

Dacă ajungi la...

Tată, te simți bine?

Da, scuze.

Scuze, J.

Tati n-a dormit prea bine.

Îți place cartea?

Da. E despre un băiat care avea niște boabe fermecate.

S-a împiedicat și le-a scăpat pe toate în iarbă.

Când au căzut, au atins tot felul de omizi, păianjeni și buburuze,

chiar și un copac mare...

Jane!

- Șefu'! - Ai ajuns mai devreme.

- Billy a avut ceva treabă acasă. - S-a dus să se răhățească.

Da, păi...

Ai voie să-l refuzi.

Știu.

- Brooks și Rainey sunt înăuntru? - Te așteaptă.

Șefu'...

- A fost o noapte liniștită? - Da, am închis ușa la 22:00.

Încă nu s-a trezit.

- E târziu pentru el. - Sigur nu mai durează mult.

- Bine, mă duc la el. - Noi plecăm.

Patrulăm în zonă încă o oră, dacă mai ai nevoie de ceva.

Domnule președinte!

Domnule președinte, e aproape ora 08:00. Sunteți în regulă?

Domnule președinte, intru.

Agent Collins, intră.

Descalță-te, te rog.

Făceam mișto. Îmi place să văd cum reacționează oamenii.

Pe ultimul l-am pus să se așeze pe podea.

Ia loc.

Presupun că știi de ce ești aici.

- Am o idee, domnule. - Vrei apă sau suc?

Nu, mulțumesc, domnule.

Alcool vrei? Avem de toate.

- Nu, mulțumesc. - A fost un test.

- Da. - Ai trecut.

Da, domnule.

Nu vreau un agent principal care bea în timpul serviciului.

Bineînțeles.

Eu o să beau ceva.

Să-mi treacă mahmureala. Nu-ți face griji, nu fac asta zilnic.

Am avut o noapte de pomină.

- Felicitări, domnule. - Da...

Celălalt avea IQ-ul unui câine.

Un președinte în funcție abia ajunge la IQ-ul unui câine.

N-aș spune că ăsta e momentul meu strălucitor.

E o referință la baschet.

Un moment strălucitor e melodia de la finalul campionatului.

Da.

Bine. Să dăm cărțile pe față.

Sunt mai deștept ca un câine, deci am primit mandatul pentru patru ani.

Apoi pot să mă retrag într-un loc frumos și să plutesc în piscină restul vieții.

Nu uita că voi fi un fost președinte la 50 de ani.

O să găsesc cea mai mare vilă, o s-o umplu cu cel mai bun alcool

și cele mai bune opere de artă și o să plutesc patru decenii în piscină.

Dacă nu cumva...

mă împușcă cineva înainte.

Caut pe cineva care să aibă grijă să nu fiu împușcat, ca să ajung la piscină.

- Mă urmărești? - Vă urmăresc.

Ai vreo întrebare?

Nu, domnule.

Isuse, e cea mai nasoală primă întâlnire din lume! Hai, întreabă-mă ceva!

De ce ați făcut schimbarea?

- Agentul Monroe e printre cei mai buni. - E plictisitor.

Și e bătrân.

Dacă agentul meu principal nu e haios, măcar să poată ridica chestii grele.

Ascultă. Caut pe cineva care să-mi fie alături în următorii patru ani

și, posibil, în piscină după aceea.

După cum știi, suntem protejați și după ce ieșim din casa cea mare.

Mi-au dat o listă cu un set de nume. Am analizat lista și setul de nume.

Te-am ales pe tine.

„De ce m-ați ales pe mine, domnule?”

Grozavă întrebare, agent Collins, mă bucur că ai întrebat.

Serios, nu fac asta regulat.

Dar, ca să-ți răspund la întrebarea

pe care n-ai pus-o, am auzit că ești cel mai bun.

Sunt convins că poți ridica chestii grele. Și nu strică faptul că ești de culoare.

Se presupune că sunt progresist, dar sunt înconjurat de albi.

- Deci m-ați ales fiindcă sunt negru. - Te-am ales fiindcă ești bun.

Iar celălalt era bătrân și plictisitor. Doar nu strică faptul că ești negru.

- Te deranjează franchețea mea? - Nu, domnule.

Dar...

Nu, domnule.

Dar ce?

Mă întreb dacă faptul că vă păzește un negru

reprezintă imaginea progresistă pe care o credeți.

Bună întrebare.

Secretarul de stat și ministrul apărării sunt și ei de culoare.

Dar nu stau lângă mine când pup bebelușii.

Agent Collins...

Am trecut de la a fi unul dintre cei mai bogați oameni

la a fi președinte la al doilea mandat aproape peste noapte.

Beau whisky în Biroul Oval.

Și îi spun sincer unui agent principal potențial

că parte din motivul pentru care mă atrage e culoarea pielii.

N-am ajuns aici făcând lucrurile ca la carte.

Nu știu cine a fost al optulea vicepreședinte al SUA

și nici nu sunt sigur unde e Siria pe hartă.

Dar oamenii par să mă placă și liderii altor țări par să aibă încredere în mine.

Lumea e de 19 ori mai distrusă decât își dau seama oamenii.

Dacă e să stea cineva aici să facă inimaginabilul,

mă consider un om rezonabil și decent, care încearcă să facă ce e corect.

Și sper că nu te-ar deranja să încasezi un glonț pentru acel om

dacă totul iese așa cum vrei.

Da, domnule.

În regulă.

Mulțumesc că ai venit. Ținem legătura.

În sud-vestul Asiei, domnule.

- Poftim? - Siria.

E în sud-vestul Asiei, pe coasta estică a Mării Mediterane.

Nu mai spune!

- Și al optulea vicepreședinte? - Martin Van Buren.

Știam, evident.

- E un test, la fel ca whiskyul. - Desigur, domnule.

Marsha, informează, te rog, cabinetul că Siria nu e în Canada.

Am crezut greșit tot timpul.

- Sunt cel mai haios președinte. - Da.

E totul în regulă, șefu'?

Da... Nu. Așteaptă puțin.

Domnule?

Jane, te rog să izolezi și să verifici locuința.

- Nu se intră, nu se iese. - Ce se petrece?

Lasă-mă o clipă.

- Jane, cine e la camere? - Garcia.

Garcia, foarte bine.

- Dacă izolăm, să n-o anunț pe Robinson? - Nu, încă nu.

- Dar protocolul... - Jane!

Te rog să izolezi locuința în liniște, în următoarele 30 de minute,

fără să mai pui întrebări.

Singurul care are voie să urce e Billy.

- Billy nu e aici, ai uitat? - Va veni.

Recepționat.

- Șefu', mă cam sperii. - Recepționat. 30 de minute.

Agent Collins.

- Da, domnule? - Ești mulțumit de prima săptămână cu noi?

Da, domnule, mulțumesc.

Mă bucur să aud asta.

Mă bucur mult să aud asta.

- Ești căsătorit, nu? - Da, domnule.

Am văzut verigheta.

Ai copii?

Da, domnule. O fată pe nume Presley și un băiat pe nume James.

- Presley? - Soția mea e din Memphis.