نخستین 168 خط.
Extratrerestru(ALIEN) - pe palneta Pământ E8 ∙ Monștrii adevărați
Sunt doar dureri de creștere, atâta tot.
Ați pățit ceva?
E periculos aici, dnă. Vă ducem înapoi în complex.
Comunicațiile au picat.
Credem că cyborgul a tăiat magistrala submarină de comunicații.
Yutani bruiază sateliții.
Suntem izolați.
Personalul neesențial a fost evacuat.
Hibrizii sunt închiși în celula unu,
dar aceasta nu a fost proiectată pentru sintetici.
Nu știu cât rezistă dacă se hotărăsc să evadeze.
Nu am reușit să izolăm xenomorful adult.
Trupele Prodigy îl caută pe insulă, dar sunt tot mai puțini soldați.
Îi omoară pe capete.
Celelalte făpturi sunt izolate deocamdată, dar personalul este insuficient.
Variabilele negative cresc.
Ar trebui să luați în calcul evacuarea.
Domnule?
Mă duc pe Lună?
Nu, prostuțo.
Vei fi prima care va trece de la un corp omenesc la unul sintetic.
Ce n-aș da să-ți aud vocea!
Câte ai văzut!
Aia da discuție interesantă!
Ce-ai făcut?
Știu de ce-s ei aici. Voi probabil ați făcut vreo tâmpenie.
Dar eu sunt preferata, n-am ce căuta aici.
- Poate fiindcă ai turnat. - A turnat?
- Ba nu! - Pe cine ai turnat?
Ne-au luat ca din oală fiindcă te-ai dus cu pâra.
- Ba nu! - Ne-ai pârât și pe noi?
Nu, habar n-am ce-ați făcut!
Doar ție ți-am spus.
Dar nu e așa! Dacă pâram, poate nu eram aici, cu voi.
Ne-am găsit mormintele.
Pe ale lui Rose, Marcy, Chris, Aarush…
și Jane.
- Pe al tău. - Nu sunt moartă.
Ne-a dat câte o floare și ne-a pus pe masă.
Ne-au salvat! Acum suntem nemuritori.
Ba Isaac a murit.
A murit…
Îl chema Steven.
Mama lui îi spunea „Steve-O”.
- Noi n-o să pățim așa. - O muscă i-a devorat fața!
Ba nu! Eu sunt preferata! N-am ce căuta aici!
Ba nu! În carte, Wendy Darling e preferata lui Peter Pan.
Dar apoi a crescut!
Asta l-a înfuriat pe Peter, care a răpit-o pe fetița ei, Jane.
Suntem încuiați aici fiindcă nu mai putem fi copii.
Dar nu ne lasă să fim adulți.
Suntem fantome.
Ce fac fantomele?
Bântuie case.
Tot timpul ăsta… ne-a fost frică de ei.
Dar ar trebui să le fie lor frică de noi.
Nu!
Nu!
- Kirsh! - Da, domnule?
Au picat camerele. Creaturile sunt izolate?
Avem propria sursă de curent aici. Totul e în regulă.
- Aclimatizez noul xenomorf. - Și cyborgul?
Într-o celulă, cu fratele.
E riscant. Yutani va veni după el. Se prea poate să fi trimis deja nave.
Adică ce, să i-l dau și gata?
A venit să ne omoare și să ne fure jucăriile!
Sunteți furios.
Nu fiți furios, ci isteț.
Eu? Am creierul cât o planetă.
Nu mai fi așa de fricos! Are chef să se pună cu mine?
Asta vrea Yutani? Ia s-o văd!
Un simptom caracteristic al ADHD-ului grav de care suferiți
este impulsivitatea.
Alegerile dv…
- … hibrizii… - Kirsh?
Medicamentele dv…
Kirsh!
Niște cretini! De la un capăt la altul!
Ce părere ai de ochii tăi?
Poftim, domnule?
Găsește-l pe Atom.
Să restarteze comunicațiile și camerele, apoi să vină la mine.
Ca să nu riscăm, o să-ți dau un nevolnic.
- Liber! - N-am nimic.
Țineți ușile încuiate!
E cod portocaliu de alertă. Pregătim personalul neesențial de plecare.
Mă ofer să merg pe aripă.
Termină! Trebuie să găsim alte obiective și să-l protejăm pe dl Kavalier.
Stați aici, dnă. Revenim imediat.
E minunat aici! Toți sunt afectuoși și mă simt ca acasă.
Nu sunt sigură. Am senzații amestecate…
Nu sunt sigură.
Cred că aș putea face chestii mișto, aș avea superputeri.
Aș vrea să fiu invizibilă, ca să mă pot furișa în spatele altora
și să mă duc singură în locuri frumoase.
Vom fi bine.
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Vom fi bine.
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Vom fi bine.
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Nu-i așa?
Vom fi bine.
Stai calm. Lasă-mă să mă uit.
Mai bine n-o să mă simt azi. Dă-mi pace.
Te simți bine?
Am avut și zile mai bune.
Chiar erai pe navă când s-a prăbușit?
Asta e o discuție perimată. Eu nu privesc înapoi.
M-ai împușcat.
Ți-am salvat viața.
Cum e plămânul?
Mi-a zis băiatul.
Aarush.
Ce senzație tare, nu? Să fii mai mult decât om.
Dar totul se plătește.
Când corporația îți dă ceva, întotdeauna există un preț. Știi care e?
Totul.
Prea puțin spus.
Comandament, aici TR-1. Răspunde!
Comandament…
Comunicațiile sunt picate. Ce e de făcut?
Potrivit protocolului, ne adunăm la arsenal.
- Cu drăciile alea pe aici? - Vezi-ți de obiectivul principal.
- Ascultă! Nu vreau să mor aici! - Am înțeles!
- N-am venit aici ca să fiu halită. - Hai la arsenal, să luăm arme serioase.
- L-ai chemat tu? - M-a scutit Dumnezeu de-o grijă.
Hai odată!
Iese aerul rece!
- Secvență autodistrugere, inițiată. - Doamne!
- Ascensorul va exploda în 30… - Deschide ușa!
- …29, 28… - Deschide!
- Hai odată! - …27, 26…
Douăzeci și cinci, douăzeci și patru…
- Ridică-mă! - …23…
- Mai repede! - Douăzeci și doi.
- Douăzeci și unu. - Lasă prostiile!
Douăzeci!
Ce mă-sa?
- Ești supărată pe el? - A împușcat-o pe Nibs.
- Fiindcă omorâse pe cineva. - I-a ales pe ei.
Da, dar e de-ai noștri.
Dragă Joe,
sper că ești bine.
Chiar ești bine?
Noi da, cred.
Asistentele sunt drăguțe, mai puțin una.
Zice des cuvântul urât cu „C”.
Piureul de cartofi și jeleul sunt bune. Ăla de cireșe e preferatul meu.
Tata a stat mai mult acasă. Tusea lui s-a agravat.
Și piciorul.
El zice că n-are nimic, dar arată rău și nu prea poate veni să mă vadă.
Îmi pare rău că am doar vești proaste. Încerc să fiu veselă, dar mă simt singură.
Noaptea mi-e frică.
Tratamentul cu radiații e oribil și mă simt groaznic după.
Aș vrea să vii acasă.
Nu poți veni și gata?
- Trebuie să ai grijă de el. - Cu dragoste, Marcy.
Trebuie să ai grijă de el, nu, Marcy? Da, așa e.
Stai!
Prietene, n-ai la tine vreun trabuc? Un Cohiba de-alea bune?
Gura!
No comments yet. Be the first to leave one.