نخستین 200 خط.
CURĂȚĂTORIA DIN CENTRU
DUPĂ ROMANUL DULCE NEBUNIE DE PATRICIA HIGHSMITH
ZMEUL NOSTRU SE NUMEȘTE FERGUS
Da. Așa este.
BOISSY (ISÈRE) ORA 22:30
CINEMATOGRAFUL ABC
PREȚ UNIC
Te pot ajuta cu ceva, doamnă?
Voiam să urc, dar nu m-a lăsat portarul.
- L-ai trezit din somn? - Cam așa ceva.
Care-i treaba, Martinaud? Dai petrecere?
Nu-i nimic, dle Chouin.
Chefuiești la unu dimineața?
Spune-i colegului tău că e neam-prost. S-a purtat mizerabil cu mine.
Ai înțeles greșit.
Ba am priceput cât se poate de bine.
Ești foarte nepoliticos, dle!
Nu știu cum te cheamă, dar ți-aș zice câteva!
Intră, să nu răcești!
Intru. Dar ai grijă cu cine te înhăitezi, David!
Ți-am lăsat tocana de rinichi în fața ușii. Doar s-o încălzești.
- Mulțumesc. - Pentru puțin. Noapte bună, David!
Noapte bună, dle Chouin.
Mă duci acasă?
- La ora asta? - Da.
Bună seara!
Cine e? O știu de undeva.
- Suntem colegi de birou. - E frumușică.
Nu mi-ai zis că ai așa vecine. E singurică?
S-a mutat aici acum 15 zile.
- Te duc acasă, dar nu intru. - Ba da!
Nicole mă așteptă cu cuțitul! Cel mare și ascuțit.
DOAMNA LISE DUTILLEUX
MARSAT (ISÈRE) ORA 08:30
ELECTROCASNICE G. DUTILLEUX
STRADA DE LA NOUE NR 25 MARSAT
- Bună ziua! - Bună ziua.
Mulțumesc, doamnă. La revedere!
- Reval-France. - Dă-l încoace!
Îl înregistrăm în '77. Sandy a aprobat.
Câștigăm trei luni.
Apel de la Marsat, dle Martinaud!
Răspund.
Alo!
Bună! Dumneata ești Martinaud?
Da. Alo!
- Sunt Dutilleux. - Nu te cunosc.
Cum așa? Sunt soțul Lisei!
Nu ne mai trimite scrisori!
Dosarele astea sunt vraiște.
- Fă ordine în ele! - Da.
BOISSY, VINERI, ORA 17:30
E goală.
- A venit poștașul? - Da. Dar am ceva pentru tine.
- Am cam întârziat… - Vino!
Părinții tăi mai pot aștepta.
Și o să le placă. Mi-ai zis că se dau în vânt după paella.
Privește ce frumusețe!
- M-a ajutat Juliette. - Minunat! Mulțumesc.
Cu plăcere.
Vinerea trecută, am gătit scoici cu vin alb.
Dar a zis că nu-i plac maică-sii. Nu-i așa, David?
Așa că de data asta n-am mai pus scoici.
Va fi cam greu de transportat.
- Nu încape în geantă. - De ce n-o pui pe jos, în mașină?
- O împachetez bine. - Stai, prostuțo!
Olé!
Acum e gata.
O să-ți răsfeți părinții, la ce porcării le dau prin spital…
Sunt la azil, dle Chouin.
Da, dar tot mâncare de cantină capătă.
Asta e o paella valenciană. Ca la carte!
Te ajut.
Scuze.
Gata.
- Ce mai faci, Raymond? - Bine, dle Fergus.
- Am dat zăpada din fața cabanei. - Te plătesc mâine!
- Nu-i grabă. - Mersi!
- Cu plăcere! Pa, dle Fergus! - Pa, Raymond!
Un, doi, trei!
Un, doi, trei!
Un, doi, trei!
Un, doi, trei!
Un, doi…
Nu făceam prostii, dle.
Ba da.
Valea! E proprietate privată! N-aveți voie aici!
Nimeni n-are voie!
- Bună ziua! - Bună ziua.
- Scuze. - Nicio problemă.
Spune-mi…
Ești liber cumva diseară?
De ce? Vrei să ieșim în oraș?
Nu. E vorba de prietenul tău, François.
Mă duce la restaurant și apoi, la discotecă.
Bravo vouă!
Mi-e cam rușine. Mă tot sună. E om însurat.
Mă bate la cap.
Păi…
Am multă treabă, înțelegi?
Scuze.
Dacă-mi pute gura, să-mi spună!
Îmi place să-mi mângâi partenera. Sunt băiat frumos!
Nu dansezi?
Ultima dată, mi-au căzut ochelarii și a călcat cineva pe ei.
Nu se potrivește deloc cu François.
Nici el nu e vreun făt-frumos.
Ți-a plăcut filmul de mai deunăzi?
De la cinematograful ABC.
E a doua oară când te văd acolo.
N-a fost rău. Cam siropos.
„Siropos”?
Adică ridicol?
Cred că e frumoasă iubita ta. Petreceți fiecare weekend împreună.
În weekend, văd de părinții mei.
Sunt oale și ulcele.
Ți-am văzut dosarul la birou.
Cu asta mă ocup.
Cred că mă confuzi.
Oricum, am impresia că te vezi în weekend cu o femeie măritată.
- Greșesc? - Da.
Se întâmplă adesea în provincie.
- Ai încurcat dosarele. - Nu. Sigur era dosarul tău.
Am grijă de părinții mei.
Sunt bătrâni și bolnavi. Sunt internați într-un azil.
- Îi văd duminica. Costă o căruță de bani. - Nu te enerva!
Poate că am greșit.
Nu m-am enervat.
Vreau doar să ne lămurim.
- Mulțumesc. Noapte bună! - Noapte bună!
- Te-ai supărat pe mine? - Nu. Deloc.
Uneori, sunt foarte nepoliticoasă.
Mi s-a mai zis că-s prea directă.
Vreau să spun…
Mi-ar plăcea să nu fii așa timid cu mine.
Sunt și așa sfioasă.
Noapte bună!
DOMNUL DAVID MARTINAUD
Dragă David,
iartă-mă că nu ți-am mai scris de când m-am întors la Marsat.
Dar am un motiv întemeiat.
Abia ce-am născut, David. Un băiețel. Lumea spune că seamănă cu mine.
Sunt extraordinar de fericită. Măcar deocamdată.
Mă gândesc uneori că puteam fi la fel de fericită
sau chiar mai mult, cu tine,
dar așa e viața.
Să dăm uitării ce a fost!
Poate ești pe invers.
E posibil.
Nu știu ce-ai de gând cu Juliette. Chiar nu știu.
Bărbații nu spun „nu”
Bărbații nu spun niciodată „nu”!
Așa că spune „da”!
Pun pariu că Juliette e bună la pat.
Dacă ne iese pasiența, poate i-o tragem amândoi!
Nu crezi?
Ce-ți veni?
Ce-i?
David, mă calci pe nervi…
Mă doare!
Tâmpitul dracului!
Marș înapoi la nevastă-ta! La viața ta de rahat!
- Cine e? - Eu. David Martinaud.
O clipă.
O iubesc pe Lise. Am iubit-o dintotdeauna.
- Și vreau să mă însor cu ea. - Amice…
Nu ne tragem de șireturi!
Mă-nveți tu ce-i politețea?
Chiar mă bucur că ai venit. Sunt încântat.
Nu-mi plac scrisorile tale. Nu vreau să le mai văd.
Eu îi scriu Lisei.
- Lise e nevasta mea. - N-ai voie să-mi citești scrisorile!
Deschide-mi! Vreau s-o văd pe Lise!
În niciun caz.
E obosită. Vezi-ți de drum!
Ești fix cum mi te imaginam.
Dement, nebun de legat, dus cu pluta.
O ții prizonieră sau cum?
- Lise! Spune-i să-mi deschidă! - Taci naibii!
Vrei să trezești tot cartierul?
Pricepe odată!
- Pleacă! - Nu.
Eu și Lise ne cunoaștem de mai mult timp decât voi.
Am trecut prin atâtea împreună!
- De ce ascult balivernele astea? - Așteaptă! Ascultă-mă!
Știi măcar cum să ai grijă de femeia asta?
Lise!
Vreau s-o văd pe Lise!
„Aveam atâtea să-ți spun! Dar n-a fost cu putință.
Am fost surprins și abătut când ți-am văzut soțul.
Trebuie să divorțați. Fii om de înțeles! Pune-te în locul meu.
Oricine altcineva ar face asta.”
PROPRIETATE PRIVATĂ ACCESUL INTERZIS
Se încălzește imediat.
E cineva?
- Pe ce nume, domnule? - Fergus.
Poftim, domnule.
CABANA
CAMERA DE ZI
ȘEMINEUL
No comments yet. Be the first to leave one.