The Art of the Steal

Escrocii de sezon jură că îți amintești doar de două zile apropo de închisoare:

Ziua în care ai intrat...

- Aoleu. - ...și ziua în care ieși.

Dar îți zic eu, că ăia,

nu au fost niciodată într-o închisoare poloneză.

Pentru că amice, nu o să uiți o a doua ședere acolo

din sistemul penal din Warșovia.

Aoleu.

Și nu te vei gândi decât la ce naiba ai făcut de ai ajuns acolo,

și ce o să faci când o să ieși.

Și la cine o să te duci.

Recunosc că este nevoie de trădare înainte să realizezi

că cea mai tare valută din lume nu sunt banii, ci încrederea.

Deci cred că sunt în partea de sus, hm?

Pentru că dacă nu ai încredere...

Aoleu.

atunci ce mai ai?

ARTA de A FURA

Varșovia 3 zile mai devreme

Acum, nu se compară nimic cu ultima mare lovitură,

iar Polonia era destul de aproape.

O să facem o ușoară modificare

folosind un standard de bază în îșelătoria noastră.

Primul lucru de care e nevoie este un semn.

Stash Bartkowiak era ca toți ceilalți:

bogat, corupt și cu siguranță periculos.

Așa că Stash ia un Gauguin furat dintr-o Galerie din Oslo

de către un cuplu DĂ LOVITURA ȘI FUGI.

Acum , desigur că vrea ca pictura să fie autentificată.

Dar ce nu știa el,

că cel care l-a turnat era Nicky Calhoun.

și eu cu Nicky Calhoun suntem pe jumătate frați.

O echipă avea nevoie de un om cu idei, iar al nostru era Nicky.

Paddy McCarthy, era Rolodex-ul nostru,

tipul care știe, tipul de care ai nevoie.

Și Guy De Cornet era falsificatorul nostru.

Cel mai bun desenator pe care l-am cunoscut.

Era o vreme, dacă ai întreba pe oricine din branșă,

ce motociclist dat naibii de bun eram,

și îți garantez, că o să mai auzi numele Crunch Calhoun.

și asta nu are nimic de a face cât de repede conduc eu

și nimic de a face cu încrederea.

Pentru că fără așa ceva se instalează anarhia.

îmi place geaca.

Ei bine, hainele îți pot spune multe despre un om.

De asta zic.

Nu știu, Nicky. Du-l pe tip acolo.

Singurul lucru, acel tricou alb de lux îmi spune

că nu a fost circumcis.

- Nu prea înțelegi moda. - Grasune. Uită-te la tine.

- Grăsune? - Femeile sunt înebunite...

Băieți! Ăla e!

Ne vedem la laborator, Crunch.

Nu atinge arta, băiete. Sunt conectate la alrme.

Uau! Iubesc treningurile.

Băieți, îmi face plăcere să vi-l prezint pe Profesorul O'Connor.

Doc, ei sunt băieții.

Așa cum am spus, Dr. "O" de față, e un tip discret.

Foarte discret, d-lor.

Paul Gauguin. "Plaja din Tahiti," 1893.

Pictura e furată. Dar este reală?

O să vedem. Avem nevoie de o scanare mai amănunțită.

Asta ce înseamnă?

Nu sunt sigur nici eu, dar doctorul știe mai bine.

Bun, grozav. deci un tip intră într-un bar cu o maimuță.

Astra ce e?

Ce anume?

- Nu, nu, nu, nu. - Ce?

- Mai mult roșu. Mai mult roșu. - Nu, nu, nu, nu.

Să nu faci asta, Guy, te rog. Mă omori.

Sunt identice. Schimbă doar rama!

Munca mea...

O laie, Guy! Lasă-l, sunt identice!

- Doar schimbăle! - Ceea ce fac trebuie să fie perfect!

Ai 5 minute.

Deci aș spune "Îl caut pe Mario."

Și băiatul ar spune, "În Napoli sunt mii da Mario."

Aș spune, "Da, dar ăsta e un criminal."

Și face, "2000!"

Guy. Guy.

Guy! O să-i omoare pe Nicky și Paddy

dacă nu mă încadrez la timp!

Guy, ai 10 secunde. Asta e. 10!

9, 8, 7, 6, 5. Pune-l înăuntru.

- 3, 2, 1. Acum! - La revedere.

Ah, futui!

Ticălosul!

Deci natural, i-am spus prostituatei turce, "O să iau două."

E vreunul dintre voi ucrainean?

Nu? Bine atunci.

Băgami-aș!

E un Gauguin original, băieți. De neprețuit.

Nu pot să cred.

Sunt milioane de dolari în picturi și noi nu facem nimic.

- Renunță, amice. - Aici e Polonia!

Putem face ce vrea pula noastră.

Nicky, băiete, acel Gauguin valorează mai mult decât 5 încăperi cu picturi în acest loc

și toate sunt conectate la alarme.

Glumești?

Nu au alarme.

Au alarme.

D-le Bartkowiak... sângerați?

Băieți, hai să ne împrăștiem!

Trenul spre Berlin. La 10 AM. Devreme și luminos!

Rahat!

Du-te! Ia de aici. Tu ce ... Ce ești...?! E direcția greșită!

Acel accident a fost o cursă cu noroc.

Și polițiștii apar înainte ca Stash să-l poată omorâ.

Uh...

Pe ăla ți l-am spus, despre,

3 prostituate și un pepene galben zdrobit?

Ne vrem doar picturile înapoi.

O pictură, o arestare.

Poți fi tu sau altcineva.

Ești consemnat în Europa, însemnând o sentință de 20 de ani.

Batem palma, hm?

Pictura și un țap ispășitor.

Pentru Nicky, m-am gândit că e simplă matematică.

Dă piept cu cei 20 de ani și ies basma curată.

Nu-l pot învinovăți pentru asta.

Dar îl pot urâ.

7 ani mai târziu

Oh, băiete.

Așa că am mers acasă.

Și nu m-am putut întoarce la acea viață.

Încrederea s-a dus.

Echipa plecase.

Și fiecare a luat-o pe drumuri separate.

Și am întâlnit o fată.

Cineva pe care te puteai baza.

Și dacă nu aș putea, amice tot ți-aș spune,

nu era cea mai rea persoană cu care am împărțit același pat în ultima vreme.

Dar nu m-am putut baza pe Francie.

Francie era un tânăr pe care l-am prins luându-mi capacele de la roți.

Majoritatea ar fi chemat poliția, însă eu i-am dat o slujbă.

Pentru că fiecare atunci și acum, trebuie să ai un pic de credință.

Hei, Crunch. Pune-i dantelă.

Singurul fel în care vei întâmpina mulțimea mâine este cum o să reușești să te scufunzi azi.

Nu, nu se va întâmpla, nu dinnou.

Mă doare să o spun, Crunch,

dar singurul motiv pentru care acești băieți sunt aici

este în speranța că o să ți se crape craniul să se vadă mintea.

Trebuie să-ți lovești motocicleta. Asta o să faci.

188 de copci, 26 de oase rupte.

12 motoare în total. 3 în comă.

Doi morți pronunțați legal.

- Îți dau 700 de dolari. - Unicul, singurul, Crunch Calhoun!

Lasă-mă să spun cu voce tare,

pentru că nu mi-a venit să cred ce am auzit.

Tu aștepți în mod deliberat ca eu să fac o scufundare, să-mi risc viața,

pentru 700 de dolari?

- 12. - 7.

- 11. - 6.

- 8. - Batem palma.

Sună după ambulanță.

Doamnelor și domnilor,

să-i acordăm un moment de liniște bătrânului Crunch

în timp ce el se pregătește să coboare, jos în cercul de foc!

Cum o să facă? Spune-mi cel puțin o mie.

Nu, 800. Deci nu o fă, Crunch.

Îți plătesc 800 să nu o răstorni.

Și dacă iei 800, tot îți plătesc prea mult.

Doar să nu o faci, amice.

Voi fi bine, Francie. La urma urmei,

"Norocul îl favorizează pe curajos."

Pe asta cine a mai spus-o?

- Virgil. - Coret.

Mă scuzați d-le. Sunteți de acord cu o percheziție voluntară?

Pe aici, vă rog.

Ghinion, șefu.

Mulțumesc.

Reguli de bază, la fel ca ultima dată.

Să vorbești când îți spun eu

și dacă nu, taci.

Nu lătra la mine. Nu sunt câinele tău.

Am spus eu să vorbești?

Pentru că nu îmi amintesc să-ți fi spus.

De câte ori mai trebuie să-ți fac eu treaba ta

înainte înainte de a-mi plăti datoriile proverbiale față de societate ?

Te avertizez, dacă mă faci să arăt ca un idiot, te voi strivi.

- Asta arăta incitant. - Da, un pic.

O să începem cu "polițistul bun, polițistul rău".

- Eu nu sunt polițist. - Bine.

Ce zici de "polițistul bun, face doar ce dracu îi spun eu"?

Nu ești polițist.

Corecție. "Pol" la Interpol, ține locul tot de poliție.

Atunci unde ți-e pistolul?

Nu am nevoie.

Am ceva de departe mai periculos decât asta.

Este un fluier în care sufli să alertezi poliția

când este comisă o crimă?

Nu. E mai mult un pix.

Și, cu el, nu pot nega eliberarea necondiționată.

Deci, de ce nu taci dracu ' și să mă urmezi?

Unde dracu e pictura, nenorocitule?

Uau.

Eu sunt Agent Bick. El este asociatul meu, Samuel Winter.

Știu Sam.

Sam, ce faci cu Dirty Harry, aici?

Știi cum sunt împerechiați atleții profesioniști