Sinfonia erotica (Erotic Symphony / Sinfonía erótica)

SIMFONIA EROTICĂ.

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

Un film inspirat de scrierile Marchizului de Sade.

Sunt acele frunze roşiatice de sub soarele de vară...

aceleaşi cu care care se legănau uşor în ziua în care am plecat ?

Pe vremea aceea părea că fiecare frunză pe care a luat-o toamna...

îmi lua şi mie o bucăţică din viaţă.

Nu ştiu dacă a trecut mult timp sau nu de când am părăsit această casă.

Sau ce am făcut. Sau unde.

Sau de ce soţul meu a decis că eu trebuie să plec.

Acum fii puternică.

Trebuie să arăţi normal pentru soţul tău.

Eu sunt cel care a insistat să te întorci.

Şi ştiu că nu îţi vă fi uşor, Martine.

Dar trebuie să lupţi pentru ca totul să fie aşa cum am plănuit împreună.

Deci totul poate să fie aşa cum am plănuit amândoi.

Că totul o să meargă aşa cum ţi-ai dorit.

Norocul să fie cu noi.

Să fiu bună şi sinceră,

să mă închin în faţa lui Dumnezeu.

Paradisul ne aşteaptă.

Paradisul.

Care este punctul tău cardinal ?

Pământul ?

Unde este iadul tău ?

Cine a făcut listele cu lucrurile interzise ?

Cine a preluat rolul Judecăţii de Apoi ?

În ce moment se termină ziua şi începe noaptea ?

În ce moment mândria, ambiţia şi dorinţa

încep să fie florile păcatului ?

Aproape am ajuns.

Continuă să îţi iei medicamentele ca la clinică.

Dacă ai nevoie de mine, spune-i lui Wanda să mă cheme.

Doamnă, doamnă Martine !

Doamna Martine a sosit.

Bună dimineaţa, doamnă. Aţi călătorit bine ?

Suntem atât de bucuroşi să te vedem.

Aceasta este casa ta. Aici vom trăi fericiţi pentru totdeauna.

Tatăl meu a îngrijit-o pe mama şi au trăit fericiţi împreună

până când moartea i-a despărţit.

Te iubesc, Armando.

Mă rog lui Dumnezeu să nu încetezi niciodată să mă iubeşti.

Niciodată, niciodată.

Ce faci acolo ?

Te aşteptam.

- Unde ai fost ? - Nu este treaba ta.

Dumnezeule ! Ce e în neregulă cu tine ?

Abia te văd chiar şi când eşti acasă.

Simt că eşti atât de distant.

Doamnă Martine, sunt atât de fericită să te văd din nou.

Doamna Martine. Ne-a fost atât de dor de tine în toate aceste luni.

La revedere, doctore.

Veniţi în vizită săptămâna viitoare, nu ?

Nu am permis nimănui să intre în camera ta.

Totul este la fel ca în ziua în care ai plecat.

Hortensii. Mulţumesc, Wanda.

Domnul marchiz este acasă ?

Nu, doamnă, a ieşit cu tânărul

cu care se întâlneşte în ultima vreme.

Cine este el ?

Nu ştiu cu adevărat, doamnă.

Ştiu doar că se numeşte Flor.

Este, fără îndoială, un tânăr distins,

deşi nici caracterul şi nici manierele lui nu sunt ale unei persoane bune.

Nu ştiu ce e în neregulă cu domnul marchiz.

De când ai plecat, se întâlneşte

cu nişte oameni cu o moralitate îndoielnică.

Şi ce dacă ! M-ai văzut, şi ce ?

Nu este prima dată când mă vezi gol.

Sau eşti deranjată să îl vezi pe tânărul meu prieten gol ?

Are un corp frumos, nu crezi ?

Nu ţi-ar plăcea să-l atingi ?

Îmi place gura lui larg deschisă ca o păsărică.

Invitându-mă la plăceri necunoscute.

Martine ! Martine !

Îmi place gura ta larg deschisă ca o păsărică.

Invitându-mă la plăceri necunoscute.

Martine ! Martine !

Aşteaptă ! Aşteaptă !

Nu mă face să alerg.

Nu mă mai pune să alerg, dragule.

Aşteaptă !

Flor ! Flor !

Stai aşa, Flor !

Dragul meu ! Flor, dragule.

Aşteaptă.

Nu fugi din nou, dragul meu.

Flor ! Aşteaptă, aşteaptă.

Aşteaptă. Flor, aşteaptă-mă.

Flor.

Flor.

Aşteaptă-mă. Aşteaptă-mă.

Nu mai fugi atât de repede.

- Nu mă poţi prinde ! - Aşteaptă.

Nu mă poţi prinde.

Te voi prinde până la urmă.

Nu, nu mă poţi prinde.

Ticălosule ! Ticălosule !

Nu mă poţi prinde.

Am să te prind ! Iţi promit.

Nu mă poţi prinde !

Ticălosule ! Mă omori !

Nu mă poţi prinde !

Aşteaptă o secundă ! Opreşte-te o clipă !

- Nu fi aşa un ticălos. - Nu mă poţi prinde ! Nu !

Te-am prins ! Te-am prins !

Aproape te-am prins ! Vino aici, ticălosule.

Vino aici Flor, stai pe loc.

Nu pot continua, stai aşa. Aşteaptă, Flor !

Armando ! Armando !

E o femeie întinsă pe drum.

Este o călugăriţă.

Ce prost gust să vină aici şi să moară pe pământul meu.

Ea nu este moartă.

- E doar leşinata. - Ce s-a întâmplat cu ea ?

Nu ştiu. E doar o copilă, o novice.

George ! George !

Ea este rănită.

Poate că a fost violată, sângerează.

Ce facem cu ea ?

O vom duce acasă.

Hai să o ducem. Hai să o ducem.

De cât timp este acel tânăr aici ?

De câteva luni şi Dumnezeu să mă ierte...

Dar cred că tânărul Flor...

A fost trimis din iad.

Este foarte tânăr, palid şi atrăgător.

Frumuseţea lui este atât de feminină.

Nu ştiu de unde a venit.

Într-o dimineaţă, l-am găsit în patul soţului tău.

Era complet gol. L-am întrebat cine este şi ştii ce a spus ?

Spune-mi, Wanda.

Ce a spus el ?

Că era iubitul marchizului.

Iubitul lui ? Soţul meu nu a avut niciodată dorinţă sexuală.

Apoi a râs fără măcar să se acopere.

Îţi place de ea, Flor ?

Are pielea moale şi netedă.

Această călugăriţă este o ispită.

Doamna mea, cred că este adevărat ce a spus Flor.

Acel tânăr şi soţul tău sunt iubiţi.

Îmi pare rău să-ţi spun asta, îmi pare rău că îţi provoc durere.

Acel tânăr pervers a posedat...

testamentul domnului Armando.

Cine eşti tu ? Unde sunt ?

Eşti la Palatul Seteais. Proprietatea marchizului de Bressac.

Şi eu sunt marchizul,

un mare fanatic al vânătorii de sclavi tineri cu pielea netedă.

Lasă-mă ! Lasă-mă să plec !

- Ce făceai pe proprietatea mea ? - Nu ştiu.

Ai fugit de la mănăstire, nu ?

Cu un băiat care te-a părăsit după ce s-a distrat bine cu tine ?

- Vrei să te duc înapoi la mănăstire ? - Nu, te rog, nu !

Sau preferi să rămâi cu noi ?

Prefer să stau cu voi.

Micuţa călugăriţă are bun gust.

Hai să o încercăm.

Un gust puţin cam dur.

O ţărăncuţă, fără îndoială.

Hai Armando, se pare că îţi place de ea.

Tânărul acela l-a târât pe domnul marchiz

la cele mai răutacioase scandaluri

şi la cele mai păcătoase îngăduinţe.

Lasă-mă şi pe mine !

Trebuie să vorbeşti cu el.

Asta nu poate fi adevărat, doamnă.

Ce pot eu să fac ?

Nici măcar nu mi-a dat bineţe de la sosirea mea.

- Suficient ! - E rândul meu.

Trebuie să opreşti acele scandaluri din propria ta casă.

Şi să-l opreşti să mai risipească banii.

Fă-o din respect pentru strămoşilor tăi.

Martine, mai am câteva clipe.

Nu mai pot ascunde

adevărul de la tine.

De mai multe generaţii...

Familia noastră a suferit

de o boală congenitală ruşinoasă.

Toţi au murit din cauza asta.

Şi la fel vei face şi tu.

Nu mai pot lupta.

Nici măcar nu mai am respect de sine.

Şi nu pot simţi altceva pentru el decât dragoste.

O iubire fără speranţă.

Lipsită de iluzii.

Ca o oarbă, simt o dorinţă sălbatică.

Sunt plină de parfumul lui.

Când cineva îmi vorbeşte, îi aud doar vocea sa.

Mă înţelegi ?

Ce pot să fac ?

Sunt îndrăgostita.

Mă înţelegi ?

Ce pot să fac ?

Te iubesc, Armando.

De ce m-ai lăsat singură în tot acest timp ?

Ştiu că tu ai vrut...

Ca eu să fiu în acel loc oribil.

Nu pentru că am o boală incurabilă,

ci pentru ca să scapi de mine.

De ce ?