The Invisible Woman

Un fapt minunat de reflectat, este că fiecare ființă umană este făcută să fie un secret profund pentru ceilalți. Charles Dickens

Curriculum-ul băieților noștri este vast.

Au jucat scenete la sfârșitul fiecărei stagiuni.

Teatrul este un interes statornic al nevestei mele.

- Mary, un ceai te rog. - Da, dle.

Prin ușa deschisă.

Nelly, unde ai fost?

Dl Benham a sosit aici de la ora 3:00.

Îmi pare rău.

Dl Lambourne a organizat băieții cum a putut mai bine.

Am pierdut dimensiunea timpului.

Aveți grijă de acele colțuri, băieți.

- Da, doamnă. - Da, doamnă.

Mulțumesc, Mary.

Ah, doamna Robinson Wharton. În cele din urmă.

Îmi pare rău, d-le Benham.

Am mers doar pe jos. Iartă-mă.

Dragi băieți, hai să începem din actul al treilea.

Toată lumea pe poziții.

- Da, doamnă. - Vă mulțumesc, domnule Lambourne.

Dl Benham nu trebuie să vadă toate trucurile noastre, încă

sau nu va mai rămâne nimic să-i arătăm mâine.

Este frig afară?

Este, darlimpezește mintea.

Ar fi bine să decidem asupra lecturii înainte de sfârșitul stagiunii.

Desigur. Poate mai târziu.

- Laurenson și Tanner, sunteți gata? - Da, doamnă.

Geoffrey dragă,

nu uita, tu intri în replica finală.

Așează-te acolo.

Coates, Watson, luați astea.

- Mulțumesc, doamnă. - Mulțumesc, doamnă.

Nu am solicitat nici un leu dlui Dickens

e și piesa dlui Collins, doamnă Wharton Robinson.

Un pic de licență dramatică.

Sunt sigur că domnul Dickens l-ar fi lăsat să treacă.

Yates, ai putea coborâ fundalul.

Da, doamnă.

Muzicienii.

- Este gata toată lumea? - Cred că da.

Da, doamnă.

Băieți, amintiți-vă pozițiile.

Să începem.

Ei bine, prieteni, a doua zi a ajuns la final în sfârșit.

"S-a terminat", Hadley. Dl Dickens a fost foarte specific.

Ei bine, băieți mei, a doua zi s-a terminat în cele din urmă.

Ce zici despre vreme acum?

Sunt gata să trec muntele cu domnii,

dacă ceilalți vor merge și ei cu mine.

Pot să văd cu ochii mei că se apropie o furtună.

Se simte miros de zăpadă. Simt uraganul în aer.

Nici măcar banii oferiți de acei domni

nu mă vor ispiti să traversez muntele cu ei astăzi.

Tanner, sfatul tău.

Ei bine, ești gata în sfârșit?

Răbdarea mea este la capăt.

Sunt bolnav și obosit de toată îndoiala și întârzierea.

Eu sunt omul tău. Te voi ghida până la sfârșitul călătoriei.

- Spune când. - Acum.

- Ești pregătit? - Sunt pregătit.

Haide.

Întinde mâna.

În poziție verticală ca un brigadier.

Și înfiletează-l.

Mulțumesc.

Ai fost pe plajă iar, astăzi?

Dra Brooke a crezut că te-a văzut.

Da.

- Uită-te. Vezi? Este semnat. - Serios?

Aparent el a modelat caracterul de Lucie Manette pe Nelly.

Familiile au fost foarte apropiate de când Nelly era copil.

Sunt sigur că a fost inspirat de mulți oameni.

Soția mea îi adoră romanele.

Desigur, că de multe ori e foarte amuzant, dar mi se par un pic cam sumbre.

Unul se întreba ce fel de demoni s-au dezlănțuit în mintea lui.

Într-adevăr.

Thackeray, e un scriitor.

George, nu îi poți compara.

Da, sunt de acord. Eu sunt pentru domnul Dickens.

Sunt situații în care am invidiat-o pe doamna Wharton Robinson

cunoscând-o de când era copil.

Un scriitor.

Da, uneori e sumbră, dar unul care ne face să râdem de propria noastră absurditate.

Noi ne vedem limpede în toată nebunia noastră.

A murit de câțiva ani, dar da, este încă cu noi.

Vă mulțumesc, d-le Benham.

Acesta e un subiect în care mă refugiez eu și cu mine uneori,

ca doamna Robinson Wharton care știe prea bine.

Fugi. Fugi.

Eu, unul, sunt hotărât să-l revizui imediat.

De unde sugerezi să încep?

Martin Chuzzlewit.

Orice roman, doar pentru scurt plăcere,

Aș sugera o răsfoire a unei copii a

"Revistei literare săptămânale Dickens".

Cuvinte de uz casnic.

O colecție de mai multe din scrierile sale,

și într-adevăr, capitole din romanele sale.

Și eu sunt sigur că doamna Robinson Wharton

nu s-ar supăra dacă ți-ar păsat să le împrumuți.

Desigur.

Soția mea are aproape fiecare ediție.

Nu am alerga printre rafturi.

Dle.

Ah, bine. Mulțumesc, Mary.

Congelat.

Aveți textul altei piese a dlui Collins?

Da. Nu este o piesă bună.

Dar îți voi găsi una.

- David Copperfield. - David Copperfield

- Pentru lectura noastră. - Oh, da.

Vei merge din nou mâine?

Poate.

Pot să mă alătur?

Merg într-un anume ritm.

Manchester, cu câțiva ani mai devreme

- Bine ai venit. Bine ai venit, doamnă Ternan. - Mulțumesc, Charley.

Oh, dragă.

Da, fiți atentă acum.

Aoleu!

- Oh, d-ra Maria. Vino înăuntru. - Mulțumesc.

- Hai înăuntru. - Mulțumesc.

Dră Ellen, bun venit.

- Oh, mănușa dvs. - Mulțumesc.

Sunt Charley Dickens. Bine ați venit la Manchester.

Câtă umezeală.

Tatăl meu așteaptă.

Ceilalți sunt deja aici.

Nelly, uite. Vezi?

Aici suntem.

Haide.

Uite, Nelly.

- Tată. - Ah!

Cel puțin, avem o companie completă.

Doamnă Ternan, bine ați venit.

Ce teatru frumos ați construit.

Mulțumesc. Mă bucur, noi am încercat.

- Dră Maria, bine ai venit. - Mulțumesc.

Ai avut o călătorie plăcută, sper.

Da, mulțumesc, d-le Dickens.

- Destul de confortabil. - Bine. Bun. Bun.

- Și tu trebuie să fii dra Ellen Ternan? - Eu sunt.

L-ai cunoscut pe fiul meu cel mai mare, Charley, desigur?

- El cu amabilitate mi-a recuperat manușa, da. - Ah.

Cavaler galant.

Doamnelor și domnilor, v-o prezint pe dra Ellen

care ne va ajuta cu nevoile noastre.

Îi dorim surorii tale, Fanny, numai bine.

Este Teatrul Haymarket sau Phoenix unde am pierdut?

Haymarket.

E atât de tristă că nu e aici.

Nu, Nelly vă va oferi un spectacol minunat.

Nu am nici o îndoială.

Acum, doamna Ternan, Maria, ați întâlnit

pe toată lumea la repetițiile noastre anterioare.

Dra Ellen, vă prezint familia noastră de actori?

- Îl avem pe dl Lemon. - Încântat.

- Și domnul Egg. - Bine ați venit.

- Și compozitorul nostru, domnul Berger. - Bună ziua.

Și domnul Pigott. Dra Sabine. Dl Charles.

Și aș vrea să-l prezint pe autorul nostru, Dl Collins, dar ca de obicei, el întârzie.

Dar aici sunt unii membri ai familiei mele.

Fiicele mele, Mamey, Katey.

Sora mea vitregă, dra Georgina Hogarth.

Fiii Frank, Alfred, Sydney, Henry.

Și unde este cel mai tânăr băiat?

Nu te ascunde acolo, Plorn. Vino aici.

Și ăștia sunt toți, cred.

Da, desigur, și soția mea.

Și o jumătate de oră.

Este suficient timp, doamnelor, pentru ca să vă aranjați bonetele?

Aș dori să repet, dar fără autorul nostru,

Dl Collins, care a sosit în sfârșit aici.

De ce mereu eu aștept, Wilkie?

De ce trebuie mereu său întârzii?

Pentru că te irită, Charles.

Și mă amuză să-ți văd temperamentul impulsiv.

Charles, nu cred că ne putem permite să-l tăiem.

Dar e prea mult. Va fi plictisitor dacă e prea mult.

A fost prea mult în Londra, va fie prea mult în Manchester.

Deși doare, Wilkie. Tăiați, tăiați!

Este gata.

Îi poți spune domnului Egg că a pierdut ultimul său monolog.

Nu, trebuie să-l faci ca autor. Nu voi nega asta.

Ești insuportabil. Și acum asta?

Și aici și aici.

Acum, toată lumea, vă rog să aveți grijă.

Micul nostru teatru nu este încă complet.

Amintiți-vă, că repetăm cu dra Ellen azi, așa că să fim mai atenți.

Acum aș fi preocupată să revizui ultimul act,

doar intrarea finală a lui Wardour și Aldersly.

Deci la locuri, prieteni.

- Acum, Maria. Maria. - Da.

Ar trebui să te avem doar aici, cred.

Apoi doamna Ternan și fetele. Și dra Ellen...

Dl Dickens, aș sugera ca doamnele să fie puțin mai departe pe scenă?

Da. Desigur.

Ofițerii au făcut curățenie spre satisfacția ta?

Da, excelent, excelent. Foarte bine.

Crezi că ar trebui să fie un pic mai largă pentru intrare?