Vikings: Valhalla

23.976

SUEDIA

Cum te cheamă ?

Freydis Eriksdotter.

E prima ta vizită în Uppsala ?

Da.

Am fost trimisă de Jarl Haakon să aflu mai multe despre zei.

Vino cu mine !

Aici chiar ești în compania zeilor.

Odin ...

Thor

și Freya.

Pentru ce altceva ai venit ?

Ca să-mi aflu destinul.

Vino, frate ! Hai să-i terminăm !

Du-te și răzbună-te, Harald ! O meriți !

Vino cu mine.

Doamne, ajută-ne !

O aveți în față pe regina Angliei.

Cer să-l văd pe Knut.

Te mulțumești cu mine ?

Olaf.

Bun venit înapoi, Înălțime.

Nobili ai Angliei !

Mă numesc Harald Sigurdsson.

Fratele meu, Sten,

a fost străjerul fostului vostru rege.

Un om a cărui slujbă era să-i protejeze cu credincioșie pe el

și pe familia lui de orice amenințare.

Cum i-a fost răsplătită credincioșia ?

Așa.

Bărbați ai Angliei, n-am venit pentru bani sau pentru pământurile voastre.

Am venit pentru un singur lucru.

Capul unui rege !

Moartea m-a lipsit de capul tatălui tău.

Dar e bun și al tău.

Harald ! Îl vreau în viață.

Nu. Mi-ai promis !

M-am răzgândit.

Adică m-ai mințit.

Am adus o armată întreagă pe mare pentru această clipă.

Nu mi-o poți refuza acum.

Ba pot. Și o voi face.

Dacă acea sabie lovește,

capul tău va ajunge lângă al lui.

Lucrurile se schimbă.

Și noi ne schimbăm cu ele.

Trebuie să sacrifici răzbunarea pentru putere.

Prințe Harald, eu te-am salvat în Ziua Sf. Brice.

Liv, ești bine ?

Unde sunt ceilalți ?

I-am scos din râu, dar nu i-am putut duce mai departe.

Ești bine ?

Nu.

Nu. Haide !

A fost rănită de o săgeată cu ghimpi.

Nu se poate scoate fără să moară pe loc.

Dacă rămâne înfiptă, carnea va putrezi și va muri lent.

Dar dacă aș împinge-o să iasă ?

E prea slăbită să reziste.

Fă-o. Săgeata.

Nu ești destul de puternică. Te va ucide.

Lasă-mă pe mine să decid.

Nu te pot pierde și pe tine, Liv.

N-o să mă pierzi.

Ușurel.

Bun.

Ușurel.

Dă-i jos lanțurile.

Felicitări !

Îți râzi de mine.

Deloc. Te laud.

Ești un luptător excelent și un strateg genial.

Atacul din mlaștină, din acea noapte ...

De unde ai știut ?

Era evident că atacați acolo.

Înțeleg.

Și "Dinții dragonului" din râu ?

Ca să transformi mareea în armă.

Genial !

Mulțumesc.

Dar cea mai bună mișcare a fost să trimiți armata Merciei în spate.

De fapt ...

dacă ar fi ales să atace ...

probabil ne-ați fi distrus.

Așa ar fi fost.

Nu te juca cu mine ...

băiete.

Niciunul dintre planuri n-a fost al tău.

Cine era femeia de pe creneluri ?

Emma de Normandia.

Văduva tatălui meu.

Unde e acum ?

Habar n-am.

Te simți confortabil ?

Asta era camera mea când eram sfetnicul soțului tău.

Mică, dar primitoare.

Ce vrei de la mine, Olaf ?

Soțul tău mi-a insuflat

misiunea de a duce Creștinismul în Nord.

E marea provocare a vieții mele.

Crezi că e ușor ?

Să ștergi secole de credință în zei și de legende din mințile oamenilor ?

Necesită curaj și perseverență ...

- ... și ... - Aur.

Deci, știi ce vreau.

Comoara soțului tău.

E un mit.

Ba nu. Am văzut-o.

Rubine și smaralde mari cât nucile.

Lingouri de aur atât de grele, încât un singur om nu le poate ridica.

Mormane de arginți atât de adânci, că aș putea înota prin ele.

Dacă soțul meu păstra astfel de bogății,

nu mi-a împărtășit ascunzătoarea lor.

Cred că asta e o minciună.

Te-ai schimbat mult de când te-am văzut ultima oară, Emma.

Dintr-o fată normandă fără drepturi, fără pământ,

care era proprietatea tatălui ei, în asta.

Regina Angliei.

Asta necesită talent.

Ar fi păcat să te trimit înapoi în Normandia,

unde ai redeveni doar o proprietate.

Asta e amenințarea ta ?

Nu.

Asta e.

Hallbjorn !

- Mami ! - Mamă !

Misiunea mea cere sacrificii.

Dacă faci asta, o să-mi iei orice motiv pe care l-aș putea avea să cooperez.

Te las să te mai gândești.

Nu te gândi prea mult.

Dacă găsesc comoara fără ajutorul tău,

n-o să mai am nevoie de tine. Sau de ei.

Freydis !

- Freydis ! Te rog ! - Freydis !

- Nu pleca ! - Freydis !

Întoarce-te !

Ajută-ne !

Freydis !

Rege Knut.

Nu sunt omul cu care să fii singur în cameră acum.

Știu că ești mânios.

Mânios ? Nu sunt mânios. Sunt sângeros !

Se poate, dar, din păcate, este un risc pe care trebuie să mi-l asum.

Am nevoie să mă ajuți.

Să te ajut ?

Trebuia să te gândești înainte să mă minți despre Edmund.

Ai fost mâna mea dreaptă de la început.

Am nevoie de tine.

Nu îmi poți spune nimic care să mă facă să te ajut.

Dacă te-aș face regele Norvegiei ?

Pot și fără ajutorul tău.

Am o înțelegere cu fratele meu.

Când va muri, tronul îmi va reveni mie.

Sau fiului lui.

Văd că nu ești așa apropiat de Olaf precum crezi.

Pe băiat îl cheamă Magnus.

Are 12 ani și e sănătos,

iar de vreme ce fratele tău a ales să nu-ți spună despre el,

ești un prost să crezi

că nu-i va lăsa moștenire tronul Norvegiei ... lui.

Deja mi-ai jefuit familia de dreptate.

Acum vrei să ne dezbini ?

Olaf face deja asta.

De ce să-ți aștepți rândul ...

când eu îți pot garanta destinul ?

Ce anume cauți ?

De ce m-ai salvat ?

Începeam să mă întreb și eu.

Oamenii regelui m-au oprit la doc.

Și știau cine sunt.

Dar ai intervenit tu și mi-ai permis să fug din Londra.

Știind prea bine că, atunci când voi afla ce s-a întâmplat,

mă voi întoarce cu o armată să răzbun măcelul.

De ce ?

Te-am salvat fiindcă n-am putut salva Anglia.

O casă putredă nu se repară,

trebuie dărâmată ca să-ți faci una mai bună.

Să ghicesc ...

În această casă mai bună a ta ai și tu un loc ?

Sunt un supraviețuitor, prințe Harald. Voi găsi mereu un loc.

Knut o caută pe regina Emma.

N-a fost găsită.

Ea e o altă supraviețuitoare.

Probabil își protejează aurul.

Aurul ?

Regina e cea mai bogată femeie din Europa.

Sigur știai asta.

Nu.

Dar cunosc pe altcineva care știa.

Așteaptă !

Ți-am salvat viața.

Și eu ți-am cruțat-o.

M-ai găsit.

Cine ești ?

Sunt trecutul, prezentul, viitorul.

Sunt motivul pentru care te afli aici.

Lasă-mă să judec singur ceea ce alții au proclamat ca adevărat.

Da.

Ultima.