Thi Mai (Thi Mai, rumbo a Vietnam)

Nu o lua în nume de rău, Elvira.

Conducerea îți dă o a doua șansă.

Acum concedierea se numește o a doua șansă?

Ar trebui să fii fericită.

Ești norocoasă

pentru că beneficiezi de planul nostru de prepensionare.

„Planul nostru”?

Despre ce vorbești?

În câțiva ani, te vor concedia așa cum fac cu mine.

- Așa cum fac tuturor. - Foarte bine.

Dar până atunci, sunt încă șeful tău.

- Dacă nu ai nimic de zis... - Ba sigur că am...

Dar nu am timp să te ascult.

Așa că te rog să semnezi.

Nu ar fi mai ușor dacă ți-ai pune ochelarii?

E normal să ai probleme cu vederea la vârsta ta.

Ei bine, nu e normal să fii un bou la vârsta ta.

Și, acum, te rog să te întorci la lucru.

Încă mai ai câteva ore.

Nu-ți face griji.

Mă voi asigura ca, în următoarele câteva ore,

să dau înapoi băncii tot ce a făcut pentru mine.

SOLICITARE ÎMPRUMUT IPOTECAR RESPINSĂ

Ei bine...

Felicitări! Solicitarea de împrumut a fost aprobată.

Serios?

Doamne.

Să mulțumiți conducerii.

Vă rog să spuneți următorilor clienți să intre.

Cred că asta nu va fi ultima veste bună pe care o voi da azi.

- Mulțumesc. - La revedere!

Cu plăcere.

DIRECTOARE

MUȘCHIULEȚ WELLINGTON

Liniște, Pepe!

Alo?

Dragule.

Sunt acasă, doar că nu găseam...

Ce?

Altă întâlnire?

Fiule, poți pune asta în mașina...

Da, nicio problemă. Voi mânca ceva cu copiii.

Laura, vrei să mănânci? Am gătit o friptură delicioasă.

Mamă, de câte ori să îți spun că acum sunt vegană?

Vegană.

Da?

Vin să te iau în cinci minute.

Dar nu avem Pilates azi, nu?

Nu. Azi ne facem mangă.

Ne întâlnim cu Carmen la magazin. La revedere!

Azi vei mânca friptură Wellington, Pepe.

Și ziceți că e bun pentru orice tip de perete?

Dacă aveți de gând să atârnați un tablou într-o centrală nucleară, poate că nu.

Înțeleg.

Aproape am terminat, fetelor.

Javier nu e aici?

- Poate știe el... - Poftim?

Ce știe Javier, știu și eu.

- Aveți șuruburi cu caneluri plate? - Cu cap rotund sau plat?

Plat. Manșete cuplare termofuzibile rezistente la apă?

- Transparente sau colorate? - Transparente.

- Dimensiunea șapte sau unsprezece? - Șapte.

Aparat de nituit?

Pneumatic, acordeon, cu consolă sau mecanic?

De care?

Dacă îl alegeți pe cel pneumatic, vă pot oferi și niturile.

Să îmi faceți factură. Voi veni după-amiază să le ridic.

- Foarte bine. - La revedere!

Al naibii Billy the Kid! L-ai făcut praf.

El al treilea de azi care întreabă de Javier.

De parcă îți trebuie penis pentru a vinde șuruburi.

Depinde, penis mărimea nouă sau unsprezece?

Va trebui să trec pe aici într-o zi.

Acum că m-am pensionat,

voi avea timp pentru bricolaj.

- Ce ai spus? - Te-au pensionat?

Ce vârstă ai spus că ai?

Se numește prepensionare, Rosa.

Ne-au concediat pe toți cei care avem peste 40 de ani.

- A spus 40? - Ei bine, 40.

Am rotunjit, bine?

Mai aveau puțin și ne trimiteau la camerele de gazare.

Îmi pare foarte rău, Elvira.

Serviciul era totul pentru tine.

Ei bine, asta nu înseamnă că nu mai ai și alte lucruri.

De exemplu...

Ei bine, uite, acum poți face toate lucrurile

pe care nu le-ai putut face...

Închide și hai să plecăm de aici.

Magazinul Industrial Ferretera

Da, Javier. Sunt...

Ți-o dau la telefon.

Bună, Javier! Acum închid.

Cum?

Ce a pățit fiica noastră?

- Carmen, ce s-a întâmplat? - Ce...

Fiica mea, María!

- Carmen. - Repede!

Carmen, Javier. Îmi pare foarte rău.

Voiam să vă spun că dacă aveți nevoie de consolare...

Da. Ți-ai jucat rolul,

și acum te rog să ne lași în pace.

Dacă era după mine, nu te apropiai de fiica mea.

Nici tu și nici ai tăi.

Săracii băieți!

E nasol.

Deci, mergem?

Am o întâlnire la ora 16:00.

Nu, eu mai stau puțin cu Carmen.

Ești sigură?

Dar cum te întorci acasă?

Păi, nu...

Bine.

- Ia bani pentru taxi. - Nu e nevoie.

O ducem noi, nu-ți face griji.

Bine.

Unde sunt...

Aici.

Dar mergem împreună, nu?

Da, sigur.

Să mergem!

Poftim, draga mea. Ți-am făcut un ceai.

Și trebuie să îți iei pastila.

Bine.

- Nu deschide. - Mă duc să văd cine e.

CASA PLĂCINTELOR

Bună!

Nu răspunzi la telefon.

Carmen, ți-am adus o plăcintă de casă

de la Casa Plăcintelor.

- Bună, scumpo! - Bună!

Și eu ți-am adus... Uite!

Niște supă.

Și niște crochete de pui, pe care...

Da.

Și niște chiftele.

Am făcut mult prea multe.

Și puțină friptură,

dar poate ar trebui să le băgați la frigider pentru sunt cam multe.

Mulțumesc mult, Rosa.

Nu trebuia să te deranjezi.

Mulțumesc mult, dar sunt bine.

Nu trebuie să rămâneți.

Și unde ai vrea să mergem?

Eu sunt prepensionată și ea e o casnică plictisită.

Ce naiba, Elvi?

Nu poți continua așa, Carmen. Suntem prietenele tale.

Te poți baza pe noi.

Suntem aici să te ascultăm.

- Doar că... - Scuze...

- Ìñigo, dragule. - Nu-mi vine să cred.

Ai plecat deja?

Da, ți-am călcat cămașa.

Poți să-i dai lui Pepe să mănânce?

Da, pe raftul din bucătărie.

Păi, pe etichetă scrie: „Mâncare pentru câini”.

Ei bine, Ìñigo, doar două cești.

De ce nu-i spui câinelui direct?

Sunt sigură că o va găsi mai repede.

Ascultă, las-o. Nu contează.

Îl voi hrăni eu pe Pepe.

Dacă te deranjează așa rău, nu asculta.

Mi-ar face plăcere, dar de fiecare dată când te văd, tu vorbești la telefon!

„Ìñigo, vin imediat.

Ìñigo, fac omleta care îți place ție mult.

Ìñigo, fute-mă chiar dacă nu am chef.”

Nu poate să aștepte până când ajungi acasă?

Poate ce te deranjează e că pe tine nu te așteaptă nimeni acasă.

Ei bine, mulțumesc. Acum mă simt mult mai bine.

- Bună ziua, Carmen! - Bună ziua, Mikel!

Coletul ăsta a sosit tocmai de la Madrid.

- Nu mai e așa frig. - Așa se pare.

- Mulțumesc. - Cu plăcere. La revedere!

La revedere!

CĂSUȚA VOCALĂ APELARE

Mesaj de ieri, la ora 13:25.

Bună ziua! Sun de la curățătoria Flores.

Puteți veni să vă luați haina...

Mesaj șters.

Mesaj de alaltăieri, la ora 19:35.

María.

María, sunt Pilar, de la ECAI.

Te rog să vii imediat pe aici.

Am vești bune pentru tine.

ADOPȚII

- Nu te-am mai văzut de mult. - Pilar.

- Cum e prin Pamplona? - E bine.

Ia loc, te rog. Și María?

Nu m-a contactat. E plecată ca de obicei?

Pilar, trebuia să vin mai demult, dar...

Nu-ți face griji.

Mi-ar fi plăcut să-i dau vestea personal, dar e în regulă.

Ce veste?

A fost aprobat, Carmen.

E oficial.

- Cum? - Ne-au trimis dosarul acum câteva zile.

Trebuie să fie pe aici, pe undeva.

Uite-l.

Îmi cer scuze, Carmen, mă grăbesc foarte tare.

Am pregătit biletele,