Episode #1.1

În seara asta, în exclusivitate la 60 Minutes.

Acum zece ani, nimeni de pe Pământ nu știa

că suntem deja sub protecția cuiva care-și spune Lanterna Verde.

Apoi, fără avertisment, s-a făcut cunoscut

împiedicând un meteorit să distrugă cascada Victoria.

Sau cel puțin s-a făcut cunoscut parțial.

Acum vă prezentăm prima conversație sinceră cu un supererou.

Ai emoții?

Nu am emoții.

- Face parte din fișa postului. - Bineînțeles.

Sunt entuziasmat.

Atunci, cine ești?

Sunt Hal Jordan.

- Fir-ar să fie, Marcus! - Ne bagi pe toți în belele.

Supraveghează fereastra.

Așadar, ce vrei să știe lumea despre tine?

Sunt veteran al Forțelor Aeriene. Sunt fost pilot de teste.

Și zău...

sunt o persoană obișnuită...

ca voi.

Doar că ești și prima Lanternă Verde de pe Pământ.

Da, mai e și asta.

În multe privințe, Hal Jordan s-a născut pentru rolul pe care urma să-l joace.

Tatăl lui a fost un pilot de teste decorat

care a murit într-un accident tragic când Hal avea doar opt ani.

Hal a călcat pe urmele tatălui...

La naiba! A venit!

Haide, John, închide televizorul!

Sunt singurul de aici, dar suntem ca polițiștii de patrulă.

Fiecare vede

- ...de o parte din galaxie. - Oprește-l!

Și cum ai fost ales pentru asta?

- Există un test? - John!

- Închide televizorul! - E o singură întrebare.

Suntem terminați.

„Ți-e frică?”

Și ai spus: „Nu.”

Într-adevăr.

Cea mai mare frică a copiilor e să piardă un părinte.

Când se-ntâmplă...

nu mai ai de ce să te temi.

STEWART PUȘCAȘ MARIN

Îmi spui numele lui real?

Hal nu-știu-cum.

Hal?

Da, dle.

Afară, imediat!

Ți-e frică?

Nu, domnule!

Hai la un burger!

Fir-ar să fie!

Am întârziat.

Da, dle.

Nu spui nimic?

- Sigur nu ești supărat? - Nu, dle.

Eu aș fi supărat.

Aș dispărea două săptămâni.

Fără explicații. Aș apărea mahmur. Târziu.

Trebuie să fii puțin supărat!

Nu, domnule.

Ușor deranjat?

Nu, domnule.

De ce când spui „domnule” sună tot mai mult ca „du-te naibii”?

Habar nu am... domnule.

Te întrebi unde am fost.

Ai auzit de Pharon 4?

Ne antrenăm. Încă n-am plecat de pe planetă.

Da, așa e.

E o cloacă de planetă în pragul unui război civil.

Ideea e

că sunt mahmur pentru că sărbătoream proaspăta pace.

Și cum ai reușit?

Puțină diplomație, puțină bătaie. Știi procedura.

N-o știu, dle. Asta e ideea.

Ai tot timpul din lume.

Cu tot respectul,

facem asta de cât, de două luni?

Și încă n-am purtat inelul.

Nu te lăsa prins de bijuterii, Junior. Îl porți când te alege el pe tine.

Credeam că ideea e că Gardienii m-au ales pe mine, atâta tot.

Șefii Mari Albaștri pot crede că ești tare,

dar ești doar un prof suplinitor, Junior.

Nu ești gata să ieși în fața clasei până nu spune inelul.

Ține! Vrei să-l iei?

E un test?

E un local cu taco la vreo cinci kilometri.

Ne vedem acolo.

- Alo! - Tată, a încercat să mă omoare.

Eram în drum spre o lecție de zbor și el...

Jordan a încercat să mă omoare.

Nu te poate ucide. Încearcă doar să te intimideze.

Nu sunt intimidat.

Atunci, te testează.

Ei au voie să facă crize, noi, nu.

Inspiră, rămâi pe poziții și nu te înfuria.

Trebuie să fii calm, fiule. Poți?

Da, dle, pot să fiu calm.

Bine. Îți dorești asta, nu?

Sigur că da!

Rămâi pe drumul cel bun și slujba e a ta.

Da, așa o să fac.

La naiba!

Sunt mort?

- Poftim? - Porți inelul meu!

E o glumă?

Te-am enervat cu ceva? Dacă da, îmi pare rău.

Ție, Hal Jordan, îți pare rău?

Exact.

Cred că am o comoție.

Stai puțin!

Să începem cu începutul.

Cine ești, de-mi porți inelul?

Sunt John Stewart, ucenicul tău.

Lanternele nu au ucenici din sector.

Acum au.

În ce an suntem?

În 2016.

Sfinte...

Îmi spui ce crezi că se întâmplă?

Sunt o rezervă a conștiinței lui Hal combinată cu a inelului.

Am venit să-mi dau un mesaj.

- Deci ești Hal? - Nu. Da, în mare parte.

E ca atunci când te ascunzi în cloud.

Doar că uneori, când ai nevoie în lumea reală...

Lanternele trebuie încărcate săptămânal, de dragul posterității,

în caz că pățim ceva.

Trebuie să-ți fi spus asta.

Credeam că te antrenez.

Și eu credeam asta.

Când ai mai fost copiat?

Evident, acum zece ani.

Trebuie să mă regăsesc. Unde sunt?

Ești la cinci kilometri încolo, mănânci taco.

Bine, atunci ne duci în zbor.

Nu te-am...

învățat încă să zbori, nu?

Uite cum facem!

Spune-mi ce vrei să-ți spun!

Am încredere în tine?

Adică...

ne înțelegem?

Ne înțelegem de minune.

E grindină în Rushville, Nebraska.

- Asta e tot? - O să știu ce vreau să spun.

- Hei, Lanterna Verde! - Chiar e el?

- E grozav. - Mulțumesc.

Selfie!

- Nu l-am mai văzut. - Întreabă.

Lăsați omul să respire!

- Nu e grădină zoologică. Haide! - N-o să creadă!

Vă aduc mâncarea la masă, dle Jordan.

- Mulțumesc. - Mulțumesc foarte mult.

- Mulțumesc foarte mult. - Să mergem!

Uitați! Trebuie să mă întâlnesc cu el.

Crezi că fiica mea ar putea...

Sigur, vino încoace!

Așa.

Așa.

- Mulțumesc. - Cu multă plăcere.

Îi lipsește costumul.

Nu am spus-o eu.

Zi-i mamei că îl port la ocazii speciale.

TACO CU CARNE

Puteam să mor.

Voiai antrenament, te antrenez.

Cum te-ai salvat? Ce ai făcut cu inelul?

Folie cu bule.

- Ești un geniu. - Da.

Desert din partea casei.

Mulțumesc foarte mult.

Pot să întreb de ce doar la ocazii speciale?

Când ești tânăr și nerăbdător și vrei să arăți ce poți,

porți cravată ca să te ia oamenii în serios.

Dar când îmbătrânești și devii mai înțelept...

îți dai seama: cravata e o pacoste.

Bună asta!

Da.

Bună.

Dă-mi inelul!

Apropo, ți-ai trimis un mesaj.

- Ce vrei să spui? - Inelul.

Conștiința ta copiată.

- Erai mult mai drăguț acum zece ani. - Ce ți-am spus?

„E grindină în Rushville, Nebraska.”

Plătește!

Afurisitule!

RIDICARE MAȘINI ÎNCHIRIATE

Îmi pare rău, nu e voie.

FOTBAL UNIVERSITAR

Serios? Pare că tot orașul e acolo.

Haide! Ajunge, nu crezi?

John Stewart. Partenerul lui Hal Jordan.

Credeam că e o singură Lanternă Verde.

Practic, mă antrenez.

Deci, un fel de ucenic?

Vorbește cu cineva.

Șefa!

Mai e unul.

Faci mișto de mine?

Zi-i să rămână pe margine cu celălalt...