A Thought of Ecstasy

De fiecare dată am simțit cea mai mare emoție

de câte ori mi-am imaginat lumea de dincolo de strălucirea luminilor.

Cu cât mergeam mai repede cu atât mi se părea lumea mai seducătoare.

Niciodată nu am realizat că nu era absolut nimic acolo...

care să nu se transforme în stradă plictisitoare

și etern șerpuitoare printre lumini.

Nu mi-am dată seama niciodată că de fapt mereu o căutam pe ea

că acum.

Un străin pe o stradă străină.

Un străin în propria mea poveste.

Mă simt ca și cum aș mai fi fost aici și înainte.

Ea m-a adus aici, ea a dorit să vin aici s-o cunosc.

De aceea și-a transformat jurnalul într-un bestseller.

O hartă a amintirilor sale.

Imediat la nord de Marele Zid.

Cât vezi cu ochii numai secetă nesfârșită...

dar noi te vom răcori în cea mai fierbinte zi din istorie.

Da, oameni buni. Astăzi, 13 August 2019 la ora 2:15 PM...

Stația Meteorologică de la Furnace Creek tocmai a înregistrat...

o temperatură ambientală de 137 grade Fahrenheit.

Rămâi la umbră și nu te atinge de știri...

pentru că indiferent dacă ziarele spun sau nu adevărul...

hârtia vă poate lua foc în mână.

Fiecare capitol și fiecare cuvânt al vieții ei pe care nu l-am împărtășit...

m- a adus din ce în ce mai aproape de depresie.

Aceea a fost seducția mea.

Da, Sunt deja aici. Întâlnirea este în 15 minutes.

Știu. Totul este perfect pregătit.

Nu. Ai sunat acum o zi.

Mâine vom avea un contract semnat.

Fără uzină de desalinizare California se va deșertifica.

Nu sunt interesat să amân asta nici măcar pentru o zi.

Da. Exact... 'Evolutie prin Tehnologie'.

Liniștește-te, Sunt atent.

Știu de ce sunt aici.

Acum sunt aproape de intrare.

În ziua în care am ajuns în deșert Frank a murit.

La fel cum tot ce trăim în viața asta se stinge sub soarele arzător de argint...

prin văzduhul ca o lentilă uriașă.

Privirea lui...

parfumul lui...

cuvintele lui s-au stins din amintirea mea.

Deșertul ăsta a devenit noua mea viață.

Am renăscut și de fiecare dată când am revenit în L.A. m-am simțit ca și cum...

viața trece pe lângă mine.

Acesta era deșertul meu.

Tăcutele erau favoritele mele.

Ele îmi permiteau să mă afund în lumea mea.

Mă simțeam viu în orice:

Să mă dezbrac ?

Adus din nou la viață.

Fiecare: Să mă dezbrac și să mă mastrurbez ?...

îl făcea să mă atingă din nou.

El...

Frank.

1996.

De ani ca aceia nu vei mai avea parte niciodată.

A fost anul meu favorit.

Mă îndreptam către casă, către spectacolul meu

în direct cu fete nud jos în Bikini Lane.

Dansăm și râdeam tot drumul.

Celine Dion cântă:

Sunt tot ceea ce sunt pentru că tu m-ai iubit.

Nu noi ne alegeam numele de scenă.

Proprietarul o făcea.

Eu am devenit Hope și cea mai bună prieten a mea Destiny.

Ne spunea că bărbații se vor îndrăgosti de noi când ne pupam...

și avea dreptate.

Hope sărutându-se cu Destiny.

Sărutul este începutul canibalismului.

Diminețile la piscina de lângă motelul din apropiere...

ne puteau dubla tariful pentru un dans în privat noaptea.

În fiecare luni bărbații care închiriau camerele de lângă psicina erau plecați...

Eu mă scufundam și o așteptăm pe Destiny să mă salveze.

Eram moartă după ea...

la fel cum eram și după 'Bunker'.

Hei, trezirea oameni buni. Nu mai visați.

Pe vremuri ca acestea vă puteți întâlni cu fața morgana.

Conform poliției locale...

conducătorul auto al epavei strivite pe drumul local 1-90...

pretinde că a virat pentru a evita un zid uriaș...

cu ornamente aurii, strălucitoare, care bloca autostradă.

Așa este, oameni buni. Adevărul este mai ciudat decât ficțiunea !

Așa că, rămâneți ancorați în realitate pe K-X ! T Palm, la nord de Marele Zid.

Doamna Archer ? Sunt Frank și vă sun din nou.

Da. Frank Patrick !

În legătură cu cartea scrisă de clientul dumneavoastră, Ross Sinclair.

Știu, dar editorul mi-a făcut din nou legătura cu dumneavoastră.

La noapte ?

Super !

Am găsit a doua zi, locul acesta uitat de Dumnezeu.

Cimitirul Armagosa.

Era ceva care mă atrăgea în el.

M- am plimbat prin mormintele...

atinse de atâtea amintiri.

Unul era din marmură neagră întunecată.

Celălalt avea doar o mică placă de metal pe un postament.

Lar unul era în memoria unui anume Frank.

Mi-am închipuit că era el.

Leri, m-am întors acolo din nou.

Vizitându-I pe Frank 'al meu'.

Poate că într-o zi mă voi întinde lângă el... din nou.

Dar asta ar însemna încă un capitol ce ar face obiectul unei alte cărți.

Chiar crezi că...

Maria 'ta' va dori să se întâlnească cu tine dacă ai fi chiar 'acel' Frank ?

Nu, Frank...

există cu adevărat numai în mintea omenească...

nicăieri în altă parte.

Chiar nu înțelegi că solicitarea ta repetată de a-l întâlni pe autor...

nu poate fi satisfăcută.

Cum am și spus la telefon...

Nu sunt un străin.

Dar știu că acest Ross...

sau cum își mai spune acum, este Maria mea.

Măria ta ?

Mda, Marie Waltz !

Am fost apropiați cu mulți ani în urmă.

Ținea jurnale.

Cartea asta, este a ei...

este relația noastră.

Eu că persoană...

Sunt personaj în ea.

Nu, nu sunt personaj în ea...

Sunt în ea.

Sunt Frank.

L- am cunoscut pe Ross vreme de 20 de ani...

nu există nicio Marie.

Spune-i lui Marie că sunt aici.

Trebuie să mergem, Frank.

Poți să ieși afară ?

Este aici.

Hai să începem.

Îți voi trimite un pachet cu instrucțiuni.

Să nu uiți să închiriezi față de care am discutat.

Da...

fata aceea.

Credeți-mă, o să fie acolo.

Va urmări locațiile din carte.

Să te asiguri că te găsește la Bunker.

În ziua a 11 a revoltelor de stradă din the Sacramento...

încă 68 de protestatari au fost arestați...

în urma asaltului de o zi al forțelor de ordine

ca urmare a împușcării a 6 persoane acuzate de atac asupra forțelor de ordine...

din secția 13.

Zona de est la nord de Foster Boulevard din

jurul Cal State University a fost închisă...

iar Garda Națională a impus stare de asediu la ora șase seara.

Ascultați KX ! T Palm !

O săptămână înaintea referendumului de Marți...

glasul iubirii în ochiul furtunii.

Bineînțeles că am fost acolo, la ghișeul din fata când au anulat întâlnirea.

Ce puteam să facem ? Este caz de forță majoră.

În afara lui Ed nimeni nu are autorizație.

Da, întâlnirea a fost amânată pentru câteva zile.

Nimic nu s-a schimbat.

Unde I-ai trimis ? La hotel ?

Nu !

Am fost în altă parte.

Nu voi mai fi disponibilă vreme de câteva zile.

Exact. Ținem legătura.

Bunker.

Cochilia unei centrale electrice...

uitată în mijlocul deșertului.

Zidurile de beton au fost clădite pe iluziile

unora referitoare la un viitor înfloritor.

Câteodată, când eram înlănțuit de ele...

Aș fi intrat în hăul care le învăluia

Cu fiecare lovitură a biciului și fiecare palmă peste față mea...

Tot ce există mi se adresă atât de pregnant sufletului meu.

A fost un dans...

doar un simplu dans.

Pătrundeam din nou în viață pe care o irosisem.

Bărbații purtau măști...

iar camera video filma pentru a-i proteja.

Devenisem un star al unor filme pe care nu dorea nimeni să le vizioneze.

A fost sublim.

Stai la distanță.

Unu...

Doi...

Trei...

Patru...

Cinci...

Unu...

Doi...

Trei...

Patru...

Nu te apropia !

Cinci...

Cum a fost ? - Mda, a fost bine.

O să te sun.

Bine.

Pot să te întreb ceva ?

Desigur.

Locația aia din afară deșertului...

unde ai filmat.

Este locația aceea cunoscută pentru tot felul de lucruri ?

Înțeleg.

Trebuie să te dezamăgesc, Nu ofer nimic acolo.

Nu, nu, doar așa să discutăm despre asta.

Hai să începem și să lăsăm vorbăria.