Ant-Man

Stark!

Nu pare mulţumit.

Bună, Hank!

Trebuia să fii la Moscova.

Am ocolit...

prin laboratorul vostru de defensivă.

Spuneţi-mi că nu e ce cred eu.

Depinde dacă eşti de părere că e o încercare jalnică de a-mi imita munca.

Până şi pentru grupul ăsta, e nevoie de tupeu.

Ai fost instruit să te duci în Rusia. Îţi amintesc, doctore Pym, că eşti soldat.

- Sunt om de ştiinţă. - Atunci poartă-te ca atare!

Particula Pym e cea mai revoluţionară invenţie ştiinţifică.

Ajută-ne s-o folosim bine.

Te-am lăsat să mă transformi în curierul tău

şi acum îmi furi cercetările?

Dacă ai fi apărat-o şi pe Janet cu atâta ferocitate, doctore Pym!

Uşurel, Hank!

Dacă mai pomeneşti de soţia mea,

îţi arăt eu ferocitate!

Nu te uita la mine! Tu ai spus-o.

Îmi dau oficial demisia.

N-o acceptăm. Oficial.

Hank...

Avem nevoie de tine.

Particula Pym e un miracol. Te rog!

Nu-ţi lăsa trecutul să determine viitorul.

Atât cât trăiesc,

nimeni n-o să obţină formula.

N-ar trebui să-l lăsăm să părăsească clădirea.

L-ai minţit deja. Acum vrei război cu el?

Da!

Oamenii noştri de ştiinţă n-au reuşit să-i imite munca.

Te-a bătut, urât.

Chiar vrei să afli cum e să te atace?

Îl ştiu pe Hank Pym de multă vreme. Nu e un risc de securitate.

Dacă nu-l facem noi.

ÎN PREZENT

Îţi place asta?

Hai să încasezi!

Nici nu te-ai clintit!

Nu.

Dacă vin prin stânga? Acolo?

Vezi asta?

O să-mi fie dor de tine, Scott.

Şi mie de tine, Peachy.

Aveţi ritualuri de despărţire tare ciudate.

Gata, despărţiţi-vă!

Despărţiţi-vă! Despărţiţi-vă!

PENITENCIARUL SAN QUENTIN

Scotty!

Ce faci, omule?

La naiba!

Salut, omule!

Ce-ai păţit la ochi?

Ce crezi? Peachy. Un cadou de rămas-bun.

A, da. Şi eu mai am cicatricea de anul trecut.

- A, da. - Da.

Ştii ce? Rămân singurul care l-a doborât.

Eu n-am făcut-o sigur.

Mulţumesc că ai venit să mă iei.

Doar nu era să ratez eliberarea colegului de celulă!

Ce-ţi face iubita?

M-a părăsit.

Şi a murit şi mama.

Şi tata a fost deportat.

- Dar am dubiţa! - E frumoasă.

Nu-i aşa?

Şi mulţumesc că mă ţii. N-aveam unde sta.

Să vezi canapeaua! O să fii foarte mulţumit.

- O să te pui pe picioare cât ai clipi. - Aşa sper.

Şi-ţi fac cunoştinţă cu nişte oameni abili.

- Nu sunt interesat. - Sigur.

Vorbesc serios. Nu mă întorc.

Am o fiică de care trebuie să am grijă.

Foştii deţinuţi nu găsesc uşor de muncă.

Am master de inginer electronist.

O să mă descurc.

Bun venit la Baskin-Robbins! Aţi vrea să gustaţi shake-ul de mango?

Nu, mulţumesc.

Vreau... un burger, vă rog.

Nu facem.

Covrig cald. Muştar... N-aveţi sos de muştar?

E îngheţată. Baskin-Robbins.

Iau ce aveţi fierbinte şi proaspăt.

Omule...

Poţi veni în spate, şefu'? Pronto.

Sigur, Dale.

Darby, te ocupi tu de idiotul ăsta? Mulţumesc.

- Hei, Dale... - Intră!

Trage un scaun!

Trei ani la San Quentin?

Ai aflat.

Baskin-Robbins află întotdeauna.

Uite, îmi pare rău, bine?

- Nimeni n-a vrut să mă angajeze. - Intrare prin efracţie. Furt calificat.

Uite, îmi pare rău.

- Nu mai fac. Eu doar... - Tot respectul!

- Sunt cât se poate de încântat. - Serios?

Mulţumesc. Mulţumesc.

Le-ai tras-o ticăloşilor ălora de miliardari!

Cu cât citesc mai mult ce ai făcut,

îmi spun: "Uau, îl ştiu pe ăsta?"

"Sunt şeful lui?"

Eu sunt foarte mulţumit de slujba asta.

- Şi apreciez sincer şansa de... - Ei, eşti concediat, fireşte.

- Nu te mai pot ţine. - Poftim? Concediat?

Da.

Dale, n-a fost o infracţiune violentă. Muncesc bine.

Nu, n-a fost violentă. A fost şmecheră.

Dar ascultă...

Asta va fi complet neoficial,

dar, dacă vrei să iei un shake de mango la plecare,

o să mă prefac că n-am văzut.

Scotty, ce faci?

Parcă trebuia să fii la muncă.

Am fost. M-au dat afară.

La naiba! Au aflat cine eşti?

- Da. - Baskin-Robbins află întotdeauna.

Baskin-Robbins nu se joacă.

- Vrei nişte vafe? - Da, iau una.

El e Kurt.

A stat la Folsom cinci ani. E vrăjitor pe laptop.

- Îmi pare bine. - Şi mie.

Tu cine eşti?

Dave.

Bine lucrat la Vista.

Vista, da.

Am auzit de jaful ăsta.

Practic, nu i-am jefuit. Jaful implică ameninţare.

Urăsc violenţa. I-am furat. Sunt un hoţ.

Adică un laş.

Da.

Suprataxau clienţii.

Şi s-au adunat milioane. El a ciripit şi a fost dat afară.

Şi el ce-a făcut?

A spart sistemul de securitate

şi a transferat milioane înapoi oamenilor jecmăniţi.

- A postat înregistrările bancare online. - Şi i-a băgat Bentley-ul într-o piscină.

Ce faci?

De ce le spui povestea vieţii mele?

Ce vrei?

Bine.

Vărul meu a vorbit cu un tip despre o treabă perfectă.

Nici vorbă!

Nu, nu, stai! Tipul lucrează ca tine.

Nu!

Am terminat. Nu mă mai întorc la închisoare.

E un milionar pensionat, care trăieşte din plăţi compensatorii.

- E o ţintă Scott Lang perfectă! - Nu-mi pasă. Mă retrag.

Doctore Pym?

Da. Sunt încă în viaţă.

Legitimaţia?

Poate ăla va fi suficient.

Mii de scuze, domnule. Intraţi, vă rog!

Ăla e Hank Pym?

Bună dimineaţa, Hank!

Hope.

Mori dacă-mi spui tată?

Doctorul Cross va fi foarte bucuros că ţi-ai făcut timp pentru noi azi.

Mai degrabă încântat.

M-a surprins să primesc orice fel de invitaţie de la tine, Darren.

- Care e ocazia? - O să vezi. Nu-i aşa, Hope?

Suntem pregătiţi înăuntru.

Au!

Bănuiesc că sunt răni vechi, care nu se vindecă niciodată.

Nicio grijă, e pe mâini bune.

Va fi o desfătare.

Nu ne-am văzut de mult, doctore Pym. Cum e la pensie?

Cum mai e fata ta?

După tine.

LABORATORUL FUTURES

Înainte să începem, vreau să vă prezint un oaspete foarte special.

Fondatorul acestei companii şi mentorul meu...

doctorul Hank Pym.

Când am preluat compania de la doctorul Pym,

am început cercetarea unei particule ce putea schima distanţa dintre atomi,

crescând densitatea şi forţa.

De ce a rămas această idee revoluţionară îngropată

în cotloanele cercetărilor lui Hank n-aş putea să vă spun.

Dar imaginaţi-vă numai

un soldat de mărimea unei insecte.

Arma secretă supremă.

Un Om-Furnică.

Aşa îţi spuneau. Nu, Hank?

O prostie, ştiu.

Propagandă.

Poveşti care să uimească!

Minciuni inventate care să sperie URSS-ul.

Hank, vrei să le spui invitaţilor ce-mi spuneai mie

de fiecare dată când te întrebam:

"A fost Omul-Furnică real?"

- Doar o minciună gogonată. - Exact.

Deoarece cum putea fi real ceva atât de miraculos?

Ei bine, eu am fost inspirat de legenda Omului-Furnică.

Şi, cu descoperirea mea de micşorare a materialelor neorganice,

m-am gândit dacă n-aş putea micşora o persoană?

S-ar putea face?

Ei bine, nu mai e o legendă.

Distinşi oaspeţi...

...sunt mândru să vă prezint sfârşitul războiului aşa cum îl ştim noi.