Tutte le mie notti

Oprește!

Sunt mașini în preajmă?

Nu.

În spate?

Nu-i nimeni pe drum.

Mă caută.

Nu, nu-ți face griji! Probabil îți imaginezi.

- Nu-i nimeni în jur. - Sunt urmărită!

Sunt urmărită, îți zic!

Ce faci?

- Ce faci? - Suntem la semafor.

M-am certat cu iubitul.

Nu mă pot întoarce acasă.

Nu locuiesc în zonă.

Mă duc să iau niște dezinfectant.

Soțul tău?

Unde?

Nu-s măritată.

Stai singură?

Da.

Mă cheamă Veronica.

Pe tine?

Sara.

Nu trebuie să-ți fie teamă.

- S-a terminat. - Pot da un telefon?

Mi-am pierdut mobilul.

Îmi sun prietena, să nu se îngrijoreze.

Pot să-l împrumut?

Te rog!

Am găsit-o.

Era lângă mare, căuta ajutor.

Care-i planul ei?

Nu știu, n-am întrebat încă.

De ce nu?

Fata e supărată.

Nu e pe deplin coerentă.

Nici nu știe unde e.

- Ai dus-o acasă? - Da, desigur.

Am intrat pe cealaltă ușă.

Crede că e casa mea.

Bine.

A sunat pe cineva?

Nu, nu are telefon.

Încearcă să înțelegi ce are de gând.

- Și apoi sună-mă. - Stai.

Ce faci?

Sunt bine.

Mersi, Veronica.

Ți-am adus ceva de îmbrăcat.

Știi cât costă aia?

Nu o mai port.

Sigur poate fi reparată.

Cum?

La magazinul de unde a fost cumpărată.

Firmele mari fac modificări.

M-a împins pe jos.

Dacă rămâneam acolo, mă omora în bătaie.

Nu era iubitul meu.

Eram la o petrecere.

Am cunoscut o fată.

Ne simțeam bine.

Eu… am vrut să înot în piscină.

Dar nu m-a lăsat pentru că a crezut că-i goală.

Și și-a dat geaca jos și eu râdeam

pentru că o aruncase-n apă.

Și apoi am auzit un urlet.

M-am dus să văd ce e.

Era dezbrăcată în cameră și nu respira.

Am vrut să chem ambulanța

dar tipul m-a împins și mi-a luat telefonul.

Am fugit.

Și… am fugit până te-am întâlnit.

Am văzut-o murind.

Ce puteam să fac?

N-ai de ce să-ți faci griji.

Omul n-a vrut să te rănească. S-a speriat, ca și tine.

Numele fetei era Claudia.

Prizase cocaină, i s-a făcut rău,

dar e-n regulă acum, e bine…

Sara, stai! Sara!

Am venit după tine pentru că el nu te găsea!

Era îngrijorat!

Cine ești?

- Deschide ușa! - Sara, liniștește-te!

Poți pleca, dar ascultă-mă, te rog.

- Deschide! - Ai fugit.

N-ai văzut dacă era bine Claudia.

Atunci de ce nu răspunde?

Mă duc la poliție. Deschide ușa!

Deschide-o!

Du-te atunci.

Du-te!

Și dacă nu există victime, ce faci?

Ce căutai acolo?

Asta vor întreba prima oară.

Părinții tăi știu ce faci?

N-am nimic de ascuns! Mă auzi?

Atunci sună la poliție! Acum, sună!

Omul acela e clientul meu. Sunt avocata lui.

Regretă ce s-a întâmplat.

Știu că nu vrei să mă crezi,

dar și-a făcut griji.

De aceea m-a sunat și eu sunt aici să te fac să înțelegi.

Asta fac avocații-n zilele astea?

Într-un fel, da.

Amenință oamenii.

Sunt amenințătoare?

Claudia s-a simțit rău, mi-ai zis chiar tu.

E bine acum, nimeni n-a pățit nimic.

- Nu-i adevărat. - A ajutat-o, e bine.

Dar nu știi pentru că ai fugit.

Mi-a smuls telefonul din mână!

M-a lovit!

Sigur zgârietura e de la el?

M-a împins în perete!

Arată ca o tăietură totuși.

M-am lovit de o oglindă.

Atunci trebuie să se fi spart.

A fost doar o mare sperietură, Sara.

Avea mâinile-n jurul gâtului.

Și ea nu respira.

Și el o strângea.

Ce ai văzut nu e ce s-a întâmplat.

- Nu erai în mințile tale. - Nu iau droguri!

Sunt sigură de ce am văzut.

Sigură.

Erați două fete la o petrecere.

Claudia mi-a cerut să merg cu ea.

A zis că e o casă frumoasă cu piscină încălzită.

- De ce ar minți? - N-o cunosc bine.

N-o cunosc de mult.

Când ți-ai fi dat seama?

Nici nu ne-a zis numele lui.

Claudia l-a luat de mână…

și eu am așteptat afară.

Eu n-am intrat.

Dacă ai vedea-o pe Claudia…

te-ai liniști că nu s-a întâmplat nimic?

Da.

Tot ce vrea e să uite de ce s-a întâmplat.

Ce crede că s-a întâmplat?

Se contrazice singură…

E confuză.

Chiar crede

că ai fost violent cu cealaltă fată.

Vrea ceva?

Nu știe nimic de mine, nu?

Nu, nu cred. Nu-ți știe nici numele.

A zis că v-ați văzut puțin.

Pentru că tu…

ai intrat în cameră cu cealaltă.

Dacă-mi zici unde e doctorul, o duc eu la Claudia.

Nu. Nu e o idee bună.

Nu vreau să facă echipă ca să mă șantajeze.

Nu cred că plănuiește nimic.

Și cred că dacă s-ar vedea ar fi cea mai bună soluție.

Nu. Nu se pot vedea.

Atunci nu știu ce să zic. Nu-s alte alternative.

Este un moment delicat.

Acum… nu mă pot risca.

Trebuie să semnăm contractul.

Berton nu vrea să semneze. Nu vrea să producă cu noi.

Își face hainele-n India, China, ca ceilalți.

Unde va găsi o firmă care face țesături ca ale noastre?

Deja nu vor să cheltuiască așa mult.

Și știrile au zis. Berton își mută afacerile din țară.

A semnat.

Mă scuzi, ce?

A semnat.

Voiam să-ți zic de față cu ceilalți.

Și e datorită ție, Veronica.

Astea-s vești uriașe.

Da… uriașe.

Și crezi că nu te poți ocupa de o fată?

Veronica… care-i problema?

Claudia!

Sara!

Sara.

Sara!

Sara, așteaptă!

Ești o mincinoasă! Nu e casa ta!

Îmi cer scuze că nu ți-am zis.

- Vreau doar să te ajut. Ascultă! - Claudia!

- Claudia! Nu! - Liniștește-te!

Calmează-te!

Claudia e la doctor. Am vorbit cu ei acum.

Calmează-te.

Totul e bine.

Aveai dreptate.

A avut o criză respiratorie.

Dar e bine acum. Și-a revenit.

Te duc mâine la ea, bine?

Îți jur.

Îmi pare rău că nu te-am crezut.

Nu sunt dădacă.

Nu-mi place să se țipe la mine.

Sara are motivele ei. Gândește-te prin ce trece.

E un coșmar pentru ea.

Știi câți ani are?

Ești sigur?