Station Eleven

Bună, Tyler.

Avem premiera în trei zile.

Solstițiu de vară.

Ne-am hotărât asupra atriumului pentru vagoane în caz de ploaie.

Clark pare...

împăcat că Simfonia e aici.

Nu cred că m-ai văzut vreodată atât de încântată.

M-ai văzut ca personajul negativ.

Săpunuri nemțești proaste.

Mi-aș fi dorit să fii aici.

Ne vedem mâine.

"Station Eleven" a fost printată

la "Zalinski Imprimare și Copiere",

în Chicago, Illinois pe 28 noiembrie, 2020.

- Doar cinci... - Care este sursa ta?

Miranda spunându-i lui Arthur.

Doar cinci copii au fost publicate.

- Povestea... - Autopublicate?

Bine.

Oh.

Hei, Luli.

Ți-ai numit calul Luli?

Am îndrumat-o trei zile în timp ce tu zăceai pe ea.

Nu știam cum să o numesc.

Aia e cartea mea.

Știu.

A trecut ceva timp.

Ce s-a întâmplat?

Ai ucis toate bandanele.

Dar...

Dar te-au doborât cu substanța aia nocivă, Kolokol-1.

Lumea spune că otrava lor te face să vezi fantome.

Ce ai visat?

Primii o sută.

Cody a murit.

Am văzut.

Îmi pare rău.

Ați fost împreună mult timp.

Trecutul nu mai e.

Unde sunt restul Lumii de Dincolo?

Aproape. Vor veni dacă aprind torța.

De ce mă ajuți?

"Vei muri și nu pot opri asta."

"Nu e valabil pentru oricine?"

Mi-am ars cartea când am plecat de aici.

Îmi amintesc destul de bine cuvintele.

Nu pe toate, dar majoritatea.

Am uitat unele părți.

De ce ești atât de sigur că oamenii care locuiesc aici

nu te vor recunoaște?

Nu vor să-și amintească de mine.

Ei cred că am murit.

Este cineva în spatele meu acum?

Da.

- Îl lăsăm? - Tu să-mi spui.

Mâinile sus.

Cine sunteți?

Facem parte din Simfonia Călătoare.

Suntem doar actori.

Nu cred că am mai sus asta cu voce tare...

Dar mereu m-am simțit un ratat.

M-am simțit urât oriunde mergeam.

Știu că e greșit și știu că nu e adevărat,

dar... o simt.

O simt

și o accept.

Bună tuturor.

Clark din nou.

- Bună. - Salutați, copii.

Bună, dle Thompson.

Obiectul din muzeu de săptămâna asta e un aparat de karaoke.

Acum, copii, și noi ne plictisim la fel ca voi

căutând distracție vineri seara.

Și...

Puteți alege orice melodie vreți

și o puteți cânta prietenilor voștri.

Simfonia Călătoare poate face asta.

Nu, nu așa.

- Da. - Dnă Colton, e adevărat

că ați fost actriță?

Da, am fost.

Și ghiciți cine altcineva a mai fost.

Dl Thompson.

Un actor foarte bun și un violonist.

Când va fi piesa?

Premiera este în ajunul verii

iar workshopul cu actorii va fi următoarea zi.

Atâta timp cât vor clarifica protocolul de carantină.

Nu-i putem lăsa pe cei bolnavi să intre în comunitatea noastră.

Nu putem risca să ne infectăm!

Dacă e cineva interesat

de aparatul de karaoke...

Va fi în muzeu.

Bine, copii. Miles este pe drum

pentru ora de inginerie electrică.

- Clark. - Ajunul verii.

De ce nu poți spune 21 iulie?

La naiba, Clark.

Nimeni nu mai este bolnav. De ce sperii copiii?

- De fapt îi calmează. - Nu îi calmează.

Adu-i înăuntru.

- Ce e asta? - Nimic.

Miles a găsit câțiva oameni în pădure care au trecut gardul.

- Ce? - Sunt doar alți actori,

și îi aducem acum în carantină.

Ba nu. Asta sună ca o escrocherie.

Și noi nu procedăm așa.

Clark, sunt alte timpuri.

- I-ai auzit pe copiii ăia... - Nu așa ne-am înțeles.

Te-am lăsat să faci ce vrei cu trupa asta de teatru,

dar nu voi lăsa să devină o distragere

care ne pune oamenii în pericol.

Oamenii noștri vor să deschidem ușile.

Dă-mi-l!

Miles?

- Miles! - Clark?

Adu-i direct la turn.

Îi voi interoga personal.

Ești un bătrân nebun.

Alex, vin jos.

Am ceva ce cred că-ți va plăcea.

- Bine. - Încă repetăm.

Avem întrebări despre "Capcana Șoarecilor".

Aeroportul Severn City e onorat să primească

Simfonia Călătoare, pentru spectacolul de vară,

"Hamlet" de William Shakespeare.

Bună. Veniți.

Eu sunt Clark Thompson.

Bun venit la Muzeul Civilizației!

Eu sunt Kirsten din Simfonia Călătoare.

Ah, Kirsten.

Bun venit!

Bun venit, bun venit! Iar acum

lasă-mă să te privesc, Dumnezeule!

Actori reali, profesioniști.

Kirsten. Acum da,

acum îți știu povestea.

Chestii înspăimântătoare.

Te-ai separat la terenul de golf.

Pingtree, nu? Nu ieșim prea mult.

Iar apoi bomba.

A fost foarte, foarte înfricoșător, da.

- Slavă Domnului că ne-ați găsit. - Da.

Ne bucurăm că ești bine.

Trupa ta se descurcă bine.

Câteva zile în carantină.

Folosim carantina aici.

Este parte din succesul nostru,

alături de pădurile izolate,

gardurile electrice...

Și camerele.

I-am spus că pădurile astea sunt periculoase.

Iar tu cine ești?

Lonagan.

"Ce ai făcut cu trupul, stăpâne?"

"L-am amestecat cu praful de unde și provine."

Da, deși toată lumea știe "Hamlet".

Da, dar este prea bun, știi?

Când o citești e de parcă ești în altă lume.

Nu știu, probabil e stupid.

Nu cred că este stupid.

Aceste verificări ale identității sunt de obicei așa de plictisitoare,

dar asta e o plăcere.

Actori reali, Miles, nu?

Cred că ar putea să interpreteze o scenă.

Uneori avem vizitatori.

Ei mint pentru a încerca să intre, iar noi

îi verificăm.

- Inteligent. - Deci, o scenă.

Orice vreți.

Atunci vom știi că sunteți ce spuneți că sunteți.

Cea veche, cu nava spațială.

Ce s-a întâmplat?

Am ajuns pe orbită.

Ai fost în regenerostază timp de 12 zile jumătate.

N-ai dormit niciodată atât de mult.

Încă sunt amețit.

Acela este Pământul?

Nu mai este.

A fost.

Ai urmărit fluxul video din căștile mele?

Da. De la accidentul tău?

N-am realizat că giroscopul e stricat.

Ah!

Am stat privind dezastrul,

încercând să-mi amintesc frumusețea vieții pe Pământ.

Dar nu mi-am putut aminti.

Știi ce îmi amintesc?

Pe tine...

Ca și copil.

Din trecut.

Nici nu știm dacă mai este ca înainte.

Nu mai există înainte.

Nici după.

Doar acum.

Nu te cred.

Trecutul este sigur.

Orice altceva... se schimbă.

Uau!

Uau, bravo, bravo.