Star Trek: Picard

23.976

Anterior în Star Trek Picard :

Tunelurile. Ai spus să nu plec.

- Mamă ! - Poţi muri într-o mie de moduri.

Te-am găsit după câteva ore.

Mama ta a suferit.

Avea nevoie de ajutor, dar nu voia să-l accepte.

Trebuie să mă salvezi. Te rog, Jean-Luc.

Totul a fost planul lui Q ? Să retrăieşti acele amintiri ?

Ştii că asta nu e tot, nu ?

Orice ar fi, n-are nicio legătură cu ceea ce încercăm să reparăm.

- Reparăm timpul. Asta îl aduce înapoi pe Elnor ? - Nu ştiu.

- Dacă vrei să vorbeşti ... - Ceea ce vreau

e să încerc să-mi dau seama cum să repar linia temporală,

nu să vorbesc cum m-am simţit privindu-l murind.

Vreau să-ţi arăt ceva.

Bun venit pe La Sirena.

Aş vrea să am mai mult în memorie decât toate dăţile când te-am salvat.

Înainte să pleci.

Ce e ?

Eroare. Transportorul e dezactivat.

Rios către Raffi. Avem probleme grave.

Nu ! Nu !

Eşti la o răscruce. Două viitoare.

Într-unul salvezi omenirea de la extincţie.

În celălalt mori singur.

Renée Picard fie urcă la bordul unei nave

şi descoperă ceva care-ţi anulează munca, fie n-o face.

Un bărbat îţi va sta în cale, aşa cum stă şi în calea mea.

Picard ?

Te pot duce faţă în faţă cu el, în câteva minute.

Îţi pot oferi şi mijloacele necesare pentru a-l lichida.

Ştim încotro se îndreaptă.

E un singur motiv pentru care Jurati ar vrea controlul transportorului.

Regina vrea La Sirena.

Vrea să asimileze galaxia cu 400 de ani mai devreme.

După ce am nava, poţi avea moştenirea.

Trebuia să apărăm acea navă dacă vrem să ne-ntoarcem acasă.

Dacă vine după navă, nu vine singură.

Nu-ţi fă griji. Nu doare decât puţin.

Au activat teleportarea de la distanţă. Nu pot face nimic.

Sunt aici.

- Cine ? - Trebuie să părăsim nava.

Repede, repede !

Îmi pare rău că v-am implicat în asta. Trebuie să vă duc într-un loc sigur.

Arme.

Fugiţi, fugiţi !

Am arătat şi mai bine.

Încep să mă simt ca mine însămi.

Dacă vrea să cucerească nava, trebuie s-o apărăm cu orice preţ.

Cu ce s-o apărăm ?

- Doar atât ai adus ? - Am avut noroc să luăm şi astea.

Inspectăm zona, fortificăm poziţiile, punem capcane cu orice avem.

- Bine, dar cât timp avem ? - Deloc.

- Ascundeţi-vă acolo. - Haide.

- Vine ? - E deja pe navă.

Şi sunt mulţi, mult mai mulţi.

STAR TREK PICARD

SEZONUL 2, EPISODUL 9 "DE-A V-AŢI ASCUNSELEA"

- Adăpostiţi-vă ! - Haide !

Vrea să ne izoleze ca să poată lua nava.

N-o să te las să iei nava asta.

Aici erai.

Încă puteam să te simt înăuntru, pălăvrăgind.

Ştii cum mă simt să-mi atac prietenii,

fără să pot face nimic ?

Ca fără picioare ? Neputincioasă ?

Ţi-am umblat niţel prin minte.

Impresionantă, pot spune.

Fiindcă trebuia să ştiu de ce.

Milioane de specii, planete.

Şi aveai nevoie de tot mai multe.

Perfecţiunea necesită timp, dragă.

N-a fost vorba de perfecţiune, de evoluţie, sau orice altceva.

N-a fost niciodată de ajuns, pentru că tu eşti ca mine ...

singuratică.

Ca să folosesc limbajul tău vulgar, pe naiba.

Atunci, de ce nu m-ai ucis ?

Opreşte-te. Opreşte-te.

Dacă iei nava asta şi-l laşi pe Soong să câştige,

în 400 de ani, Confederaţia îţi va extermina Colectivul.

Ce viziune limitată.

Vezi ramura, dar nu şi copacul.

Acum ştim de ameninţarea Confederaţiei, şi ne vom pregăti.

Timpul este de partea noastră.

Eroare. Cod necesar pentru acces.

Ştii semnalul pe care l-ai implantat ?

L-am folosit să lansez o blocare fractală a sistemului.

Bun venit pe cel mai mare prespapiér din lume.

Îţi scot codul ăla din minte.

Doar că nu sunt idioată şi n-am memorizat codul.

Nu te-am putut opri, dar pot trage de timp.

Nava asta poate crea o hologramă din oricine a fost vreodată la bord.

Inclusiv o hologramă combativă de urgenţă.

Cu ce vă pot ajuta ?

Am codat cheia digitală în cel mai sigur loc pe care l-am putut găsi. În el.

Bună, Elnor. Hai să ne jucăm.

Cu plăcere.

- A adus o armată. - Nu. A creat una.

Soldaţii ăia nu sunt oameni, sunt Borg.

Acoperiţi-vă ochii !

- Mamă ? - Da ?

Putem juca un joc ?

Ce fel de joc ?

Joacă-te orice ce vrei, numai nu strica nimic.

Maurice, de ce eşti bădăran ?

E o zi minunată.

S-au purtat războaie în zile frumoase.

Mi s-a spus că industria şi descoperirile nu aşteaptă zile ploioase.

Bădăran.

Asta e opera ta, nu ? Asta îl înveţi.

- Cum să râdă de tatăl lui. - Se ştie asta.

- Da ? - Da.

E un tânăr inteligent, plictisit, cu prea mult timp liber.

Tu ce mai faci, draga mea ?

Am remarcat că în ultima vreme eşti mai prezentă.

Maurice.

N-am avut un incident de ceva timp.

Asta e bine, e foarte bine.

Poate vin vremuri mai bune.

Mamă, ce să jucăm ?

Ce zici de v-aţi ascunselea ?

Tu stai aici, aşa.

Închide ochii şi numără până la 5, apoi găseşte-mă.

Unu. Doi ...

Haide !

Am numărat nouă.

Opt acum. Dar mai vin.

Intrăm înăuntru. La trei.

Unu, doi, trei. Intraţi, intraţi.

Tallinn, teleportează-i pe Rios, Teresa şi băiat într-un loc sigur.

- Şi noi ? - Trebuie să salvăm nava.

Un Borg cu tehnologie avansată în secolul ăsta,

îţi închipui ce daune ar putea provoca ?

Îi duc în siguranţă, dar mă întorc imediat.

Tallinn, acum, te rog.

Acum închide-l.

Haide, haide.

Pune-l jos, acoperă-l cu ceva. E în stare de şoc. Mă întorc.

- Nu te poţi întoarce. - Nu pot să nu mă-ntorc.

Bine. Hai.

Nu, nu, nu, nu. La naiba, Picard.

M-au blocat.

Nu-i pot ajuta.

E rănit.

Ar muri încercând să ne ajute.

Nu putem avansa.

Ocolim.

Tallinn, foc de acoperire.

Noi ne retragem prin castel, apoi ne despărţim.

Ne despărţim ?

Avem şanse duble să ajungem la navă, dacă ne despărţim.

Îi flancăm şi luăm nava.

Fă-o.

Picard !

Aşteptaţi.

Trageţi şi veţi suporta consecinţele.

Sau puteţi să-mi auziţi oferta.

Nu ...

N-am fost un om violent, Picard. Totul e foarte nou pentru mine.

Sau promisiunea unei moşteniri dezvăluie putreziciunea care se ascunde în tine.

Cunosc un viitor pentru care merit să lupt.

Şi eu.

Suntem mai mulţi, şi noii mei prieteni,

am auzit că vă cunoaşteţi.

Deci, o ajuţi să preia nava,

să distrugă Misiunea Europa de pe orbită, mâine,

şi tu ai un viitor.

Atunci de ce mai vorbim ?

Duşmanul oricărui experiment

este variabila incontrolabilă, necunoscutul.

Asta eşti tu pentru mine.

Aşa că, fă-ne o favoare.

Opreşte-te, predă-te.

Eu aleg calea cea mai uşoară spre viitor,

ca tu şi prietenii tăi să mai aveţi un viitor.

Şi dacă refuzăm ?

Calea va fi mai complicată,

şi tu vei muri fugind.

Mamă, unde eşti ?

E doar un joc, v-aţi ascunselea. Găseşte-mă.

Mamă !

V-aţi ascunselea, într-adevăr.

Va trebui să ne găseşti mai întâi.

Fie.

Foc !

Trebuie să ajungem la navă.

- Trebuie să plecăm. - Bine.

Soong a înconjurat locul ăsta până acum, fără îndoială.

Ce sugerezi ?

Nu putem intra, nici ieşi. Dar putem coborî.

Există o serie de tuneluri sub această casă.

Dar unde era intrarea ?

Gândeşte mai repede, sau amintirea o să-ţi iasă printr-o gaură din cap.

Mamă, unde eşti ?

Mamă ?

Mamă, ştiu că eşti tu. Ştiu ...

Băiatul meu !

Mamă ?

Da.