Files of the Unexplained

Povestea începe

în acest mod plăcut.

Sunt cinci prieteni.

Sunt amici de la un centru pentru persoane cu dizabilități.

Și pleacă la un meci de baschet.

Și apoi nimeni nu înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat după aceea.

Eram un tânăr reporter atunci, dar chiar și atunci știam

că nimic nu avea sens.

Oamenii legii din comitatul Yuba au numit asta

unul dintre cele mai bizare cazuri de persoane dispărute de care s-au ocupat vreodată.

Familiile sunt în panică pentru că avem cinci tineri dispăruți.

Mașina a fost găsită la 70 de mile în direcția greșită.

Cineva i-a făcut pe copiii ăia să facă asta.

Au ajuns aici singuri sau au fost aduși aici deliberat?

Aceasta este întrebarea de un milion de dolari.

De ce începi să mergi pe jos prin gerul năpraznic,

fără să ai clar nicio idee unde te duci?

Cum de a ratat cineva această rulotă?

Departamentul șerifului nu a luat situația în serios.

Cât timp veți mai căuta?

Până când îi vom găsi pe ceilalți, sau până când nu va mai exista nicio speranță.

Cineva trebuie să știe unde sunt.

În seara de 24 februarie 1978,

cinci bărbați au dispărut

după ce au plecat de la un meci de baschet din Chico, California.

Mașina lor a fost găsită abandonată

la șaptezeci de mile distanță de casele lor.

De aproape 50 de ani,

cazul Celor Cinci din Comitatul Yuba i-a uimit pe investigatori.

Nimic nu se leagă.

De ce au condus bărbații atât de departe în direcția greșită?

De ce au părăsit mașina și au mers pe jos în noaptea înzăpezită?

S-au rătăcit?

Sau s-a întâmplat ceva mult mai sinistru?

Comitatul Yuba... pentru mine, era doar un loc frumos.

Mergeam la vânătoare și la pescuit.

Nu puteai merge pe drum fără ca cineva să-ți facă cu mâna,

pentru că îi cunoșteai pe toți.

Nu aveam nicio idee cât de mare era rata criminalității până când...

A început toată povestea asta.

Aceasta este cea care îmi place. Îmi place poza aceea.

- Acesta este Jackie, nu? - Da.

De când avea vreo șase, șapte ani.

- Uită-te la părul ăla. - Știu. Era așa drăguț.

Tu și fratele tău aveați aceiași ochi.

Aceea e mama mea.

Aceea sunt eu, și acela e Jackie.

Asta seamănă cu Crăciunul.

Fără dată... O, da, așa e. Uită-te, acela a fost ultimul lui Crăciun.

Asta a fost în 1978.

Fratele meu, Jackie,

Bill Sterling,

Jack Madruga,

Gary Mathias,

și Ted Weiher,

s-au cunoscut prima dată când au mers la Proiectul Gateway.

- Proiectul Gateway ajuta persoane cu autism sau... - Cu dizabilități.

Persoane cu dizabilități să învețe sporturi și să învețe cum să socializeze cu alții.

Baschetul era pasiunea lor.

Cei de la... Gateway Gators, trăiau pentru asta.

Fratele meu mai mare, Jackie, avea 24 de ani,

dar avea mentalitatea unui copil de 16 ani.

Era mai lent decât majoritatea dintre noi când creșteam.

Dar nimeni nu l-a tratat vreodată ca fiind mai lent.

Știa să-și scrie numele.

Știa să folosească telefonul.

- Avea o prietenă. - Avea o prietenă.

Vorbea cu ea ore în șir la telefon.

Jackie nu vedea oamenii ca fiind răi.

Știi, era mereu cu zâmbetul pe buze, mereu fericit.

Fratele meu Jackie și Ted Weiher,

ai fi zis că sunt frați, erau împreună mai mereu.

Dacă îl vedeai pe Jackie, Ted nu era departe.

Lui Ted îi plăceau, ăă, macaroanele cu brânză.

De fapt, asta i-a luat soția mea de Crăciun, așa că, dacă el...

dacă avea niște macaroane cu brânză, era cel mai fericit om, amice.

Da, era tare drăguț.

Dar el... Mintea lui... Modul în care se exprima,

pur și simplu nu putea lega totul.

Pe unchiul Ted, nu l-am considerat niciodată ca fiind special.

Desigur, foloseau un alt cuvânt pe atunci, cuvântul cu R.

Era unchiul cel distractiv.

Nătâng, păros, voinic.

Păr creț.

Era om de serviciu la o școală gimnazială.

Dar era al nostru.

Și îți protejezi oamenii tăi.

Și l-am iubit, și știam că ne iubește.

Jack Madruga nu era la fel de sociabil ca unchiul meu Ted.

Dar erau prieteni.

Unchiul Jack, era foarte tăcut, social incomod.

Devenea nervos când vorbea cu oamenii,

ei credeau că e ceva în neregulă cu el.

Ei bine, era doar o persoană foarte, foarte rezervată,

but there was nothing slow about him at all.

A fost în Vietnam.

Dar s-a descurcat foarte bine la școală.

S-a înscris la facultate de unul singur.

Era mai mult ca un frate mai mare decât ca un unchi.

Îi spuneam "Doc".

Ne plimba pe mine și pe toți prietenii mei peste tot, tot timpul.

Chiuleam de la școală, îl sunam: "Vino să ne iei".

Eram foarte apropiați.

Doc și Bill Sterling erau cei mai buni prieteni.

Bill Sterling, îmi amintesc că îmi dădea sfaturi

despre cum să arunc bila la bowling.

Era un tip drăguț și foarte prietenos și voia doar să ajute oamenii.

Voia să fie... să fie acolo pentru oameni.

Și Gary Mathias,

el s-a alăturat grupului puțin mai târziu decât restul băieților.

Dar cei cinci au devenit o echipă grozavă.

Gary... Ca frate mai mic, îl admiram.

O, era sportiv, sau era muzician.

Era tot felul de lucruri care mă inspirau.

Mi-a luat apărarea de câteva ori.

Eram pe cale să mi-o iau, iar el a intervenit.

Vezi, așa era el.

Își susținea familia, fără discuție.

Când Gary era în armată, a fost lăsat la vatră din motive medicale.

Ei credeau că este schizofrenic,

și a primit un nou psihiatru,

și i-au schimbat medicamentele,

și au reușit să-l facă să se simtă foarte, foarte bine,

încât a început să lucreze pentru tatăl nostru vitreg.

Gary era o persoană foarte grijulie.

Toți cei cinci băieți,

erau prieteni de opt sau nouă ani.

Mergeau pe jos peste tot.

Până când Jack Madruga și-a luat mașină, un Mercury Montego din '69.

Aceea era mândria și bucuria lui Jack Madruga,

mașina aceea.

Pur și simplu se înghesuiau acolo, numai râsete, cu geamurile coborâte,

făcând cu mâna oamenilor.

Echipa lor preferată era UC Davis, iar UC Davis juca împotriva lui Chico.

Așa că au plănuit să meargă să vadă acest meci.

Și era aproape, vreau să spun, la doar o oră de mers cu mașina.

Iar unele dintre familii nu au vrut ca ei să meargă la meci în acea seară

pentru că aveau și ei un meci important a doua zi.

Vreau să spun, nu poți exprima entuziasmul pe care îl aveau pentru meciul lor de a doua zi.

Câștigaseră deja toate celelalte meciuri...

- Da. - Ca să ajungă la acest turneu.

Era turneul de campionat pentru Gateway Gators.

Ei bine, îmi amintesc când Jack Madruga a oprit pe alee

cu al său Mercury Montego.

Tatăl meu i-a spus fratelui meu la plecare, în pragul ușii:

"Fără băutură, fără fumat și fără fete."

Iar fratele meu s-a uitat la tata și a spus: "O, hai, tată."

S-a întors și a ieșit pe ușă. Toți erau pur și simplu fericiți

și strigau și țipau despre echipa lor preferată,

și au plecat spre Chico.

A doua zi, mama mi-a spus,

"Fratele tău nu a venit acasă."

Am întrebat-o: "Cum adică nu au venit acasă?"

Eram un băiat de 11 ani,

și mă trezesc într-o sâmbătă dimineață,

și mama spune:

"Scoală-te, trebuie să mergem la bunica ta acasă."

"Unchiul Ted nu a venit acasă, iar bunica ta e foarte îngrijorată."

Din cauza nevoilor lor speciale,

s-a dat alarma rapid.

Ceva nu era în regulă.

Familiile au început să se sune: "Hei, l-ai văzut pe Bill?"

"L-ai văzut pe Jack?"

"Ted nu a venit acasă."

Acum familiile sunt în panică pentru că avem cinci tineri dispăruți.

Fratele meu Jackie nu rămânea peste noapte nicăieri, niciodată.

Era acasă în fiecare seară.

Voia să fie acasă, unde avea zona lui de confort și siguranță.

Ar fi fost acasă.

De la acel meci de baschet, ar fi venit direct acasă.

Când au sunat la Biroul Șerifului din Comitatul Yuba,

au spus că nu au ce să facă pentru că toți aveau peste 18 ani.

Ei bine, trebuie să aștepți acest interval de 24, 48 de ore

înainte să-i poți raporta ca fiind dispăruți.

Iar membrii familiilor au spus:

"Dar stați puțin, toți au dizabilități intelectuale."

N-au vrut să facă nimic.

Tâmpenii.

Sunt numai tâmpenii.

Pe 25 februarie, familiile fac ce pot.

Sună cu disperare diverși oameni.

Caută pe autostrăzi.

Nu există niciun semn de la băieți.

Iar la ora 20:00 sună din nou la Departamentul Șerifului din Comitatul Yuba

și spun: "Ascultați, avem nevoie de ajutor să-i găsim pe băieții ăștia."

Investigația inițială a încercat să refacă traseul de unde știau că fuseseră.

Trebuia să fie la Chico State pentru a vedea un meci de baschet.

Iar redactorul ziarului din Chico fusese la meci în acea seară.

I-a văzut. Și-a amintit foarte bine de ei.

Așa că au putut verifica faptul că au fost prezenți.

A fost foarte multă liniște în primele două zile.

26 februarie, 27 februarie,

nicio informație.

Iar pe 28 februarie, Serviciul Forestier spune:

"Am găsit o mașină în Pădurea Națională Plumas."

Practic, la 70 de mile în direcția greșită,

sus în munți.

Este un Mercury Montego cu două uși din 1969,

și se potrivește cu mașina bărbaților dispăruți.

Pădurea Națională Plumas e o zonă foarte accidentată.